Connect with us

ACTUALITATE

OPINIE/ Ioan Aurel Pop: Crăciunul copilăriei

Publicat


Spre deosebire de primii ani de după căderea regimului lui Ceaușescu, atunci când lumea noastră era așa de entuziastă la gândul că se poate întoarce pe deplin și pe față la Dumnezeu, fără opreliști și amenințări, azi sărbătoarea Crăciunului, pentru mulți români, din păcate, s-a laicizat. Nu-i vorbă, nici molima aceasta, care pare că ne copleșește, nu este un sfetnic bun pentru îndeplinirea celor sfinte, la marile sau micile praznice bisericești.
Faptul se petrece, poate, din cauza fricii și lașității semenilor, din cauza măsurilor restrictive, unele deplin justificate, altele mai puțin.
Ca istoric, știu că boala nu ne va îngenunchea pe toți (nicio boală nu ne-a copleșit vreodată pe toți), dar ca om simt că atmosfera este tot mai apăsătoare.
Și, totuși, nu ne este dat să ne plecăm în fața acestui mare necaz.
Cât trăim, suntem meniți să fim ființe luptătoare, iar în postura de dascăli și de educatori avem – ca „datorie a vieții noastre” (Vasile Pârvan) – obligația să inoculăm în suflete valori, virtuți și încredere, aureolate de speranță. Iar Sărbătoarea Crăciunului este una bucuriei și a generozității.

Crăciunul, ținut după rânduială

Îmi aduc aminte ce însemna Crăciunul în vremea copilăriei mele, din anii regimului comunist. Nu am cunoscut atunci, între prieteni și cunoscuți, vreo familie care să nu fi ținut Crăciunul după rânduială, în zilele menite.
Bunica mă pregătea cătinel, zi de zi pentru apropierea sărbătorilor, care începeau cu Sfântul Nicolae. Moș Nicolae venea și el cu daruri, dar numai pentru copiii buni și numai dacă ne curățam bine pantofii/ ghetele de cu seară și ne spuneam rugăciunea.
Înainte de primul Sfânt Nicolae de care îmi amintesc, bunica m-a învățat să recit „Îngerelul”, mica poezie-rugăciune pentru copii: „Înger, Îngerelul meu/ Roagă-te lui Dumnezeu/ Pentru suflețelul meu/ Și în ziuă și în noapte/ Până-n ceasul cel de moarte …”. Nu înțelegeam fiecare cuvânt, dar, cu mintea deschisă și memoria de copil, rețineam repede și repetam mereu. Apoi am învățat „Tatăl nostru” și alte mici rugăciuni, mai pe înțelesul copilului care eram.
Cu „Crezul” a fost mai greu, fiindcă este lung și mai anevoios de învățat pe de rost. Doar după ce am început să fiu atent la slujbele de duminică, am reținut pe rând pasaj după pasaj și din „Crez”.

Repetiții la colondat

Cu vreo trei săptămâni înainte de Crăciun, colindam cu toți ai casei, seara, ca la un fel de repetiții. Bunica și mama știau destule colinde (în Ardeal, pluralul era „colinzi”) ca să mă atragă, ca să-mi poată arăta harul lor, înțelepciunea din ele.
Mama m-a învățat mai apoi, după ce crescusem și colinde de Paști, un fel de pricesne frumoase și duioase. Una începea cu versul „În joi seara după cină …”. Când bunica și mama își epuizau repertoriul, tata căuta, pe unde scurte, Radio Europa Liberă și urma un adevărat regal. Acolo, la Europa Liberă, am auzit pentru prima oară colinde religioase interpretate de „Corul Madrigal”, care avea voie să cânte și să imprime în țară doar colinde zise laice.
M-au încântat de atunci și mi-au rămas dragi până azi „O, ce veste minunată!” – foarte populară în Transilvania, cu varianța „Ce vedere minunată!” – și „Moș Crăciun cu plete dalbe”. Și la școală, în clasele primare, eram pregătiți cumva de marea sărbătoare, dar de una laicizată aproape complet.
Moș Crăciun devenea „Moș Gerilă”, iar în loc de ziua Nașterii Domnului era ridicată în slăvi ziua Anului Nou și Revelionul. Învățam și poezii „tematice”, de genul: „Prin nămeți, în ceas de seară/ A plecat către oraș/ Moș bătrân c-un iepuraș/ Înhămat la sănioară …”.

Ajunul Crăciunului înainte de 1989

Îmi amintesc că doamna învățătoare (pe atunci „tovarășa”), tot repetând ca să învățăm versurile, zicea câteodată, în loc de „moș bătrân”, „Moș Crăciun” și revenea, se corecta, se înroșea la față, de teamă să nu afle „stăpânirea” și să sufere consecințe.
În după-amiaza de 24 decembrie, adică în Ajun, plecam cu bunica pe străzi, intram și în biserică ne uitam la slab luminatele vitrine, ca să treacă vremea până când mama și cu tata montau și împodobeau bradul. Nu-mi amintesc de vreun Crăciun de dinainte de 1989 fără brad împodobit cu globuri, cu nuci învelite în staniol, cu „artificii”, cu lumânări prinse frumos în suporturi special făcute.
Globurile erau cam aceleași de la an la an, fiindcă banii erau puțini. Când apărea câte un glob nou, era pe dată remarcat. În loc de beteală, se puneau ghemotoace de vată în chip de zăpadă. Abia așteptam să vin acasă și să văd bradul adus de moșul în lipsa mea.
De vreo câteva ori l-am văzut și pe moș, o dată fiind vorba chiar de tata, iar în alte dăți de un vecin, pe care l-am recunoscut după bocanci.
Cadourile de sub brad erau modeste, dar mi se păreau atunci cele mai prețioase din lume. După ce am mai crescut, am avut ocazia să văd și să trăiesc Crăciunul la țară, adică pe Valea Someșului (la câțiva kilometri de Gherla) și abia atunci am înțeles ce înseamnă o ceremonie în care religiosul și laicul se împleteau în simfonia numită viață.

Crăciunul la țară

Abia în sat oamenii trăiau Crăciunul în sensul lui divin și uman. Cete de feciori și de copii porneau încă înainte de a însera prin sat, începând de la capătul satului ca să ajungă la celălalt capăt.
Copiii, osteniți, sfârșeau mai repede, cu jeburi (buzunare) pline de nuci, colaci, mere și bomboane, dar flăcăii nu se lăsau decât târziu, după miezul nopții.
Nu era nimeni care să nu deschidă ușa (porțile erau întotdeauna deschise), fiindcă neprimirea colindătorilor era semn de nenoroc. În fapt, venirea cântăreților și urătorilor echivala cu intrarea Pruncului Iisus în fiecare casă pentru tot anul următor și intra în firescul vieții. Nimănui nu-i trecea prin cap să închidă ușa.
A doua zi, la biserică, părintele și cantorii slobozeau din glasurile lor cele mai frumoase pricesne și colinde, cărora li se alătura mai tot satul. Acolo și atunci am înțeles ce voia să spună vorba „cu credință tare”.

Ce însemna Nașterea Domnului

Tot acolo, în sat, preotul venerabil mi-a explicat ce însemna Nașterea Domnului și de la acest „moș” (pentru mine, pe atunci) am înțeles de ce Iisus era și om și Dumnezeu în același timp și de ce oamenii buni aveau în sine câte ceva și din omenia și din dumnezeirea Lui.
Mai târziu, în primul an de liceu de la Brașov, eruditul și severul profesor de latină (dacă nu ar fi fost așa, nu cred că deveneam pasionat de limba lui Cicero) ne-a spus etimologia cuvântului „Crăciun”.
Pentru el, ca și pentru unii dintre marii noștri lingviști (în ciuda unor dificultăți explicative), vorba românească „Crăciun” ar proveni din latinescul creatio, -nis, cu acuzativul singular creationem. Din această din urmă formă ar deriva Crăciunul românesc.
Am luat explicația profesorului ca atare și mi-am însușit-o. Târziu, am văzut, însă, ce complicate erau lucrurile.
Creatio însemna în latină (în latina târzie) și naștere, dovadă că în italiană pentru copil se folosește și cuvântul „creatura”. Obiecția teologică (a lui Alexandru Ciorănescu) adusă față de o asemenea origine, anume că ideea de „creație” sau de „naștere” este împotriva dogmei creștine nu rezistă pentru că poporul nu ține seama de dogme.

Crăciun de origine latină

Ca dovadă, în Occident, pruncul Iisus era numit în latina medievală cultă (inclusiv în cea bisericească) „Partus”, adică „născut”, iar „partorire” semnifică în italiană „a naște”. În plus, în mai toate limbile romanice, numele Crăciunului cuprinde ideea de naștere: Noël, Natale, Navidad, Natal etc.
Alți specialiști aveau alte opinii și porneau de la alte cuvinte vechi sau chiar de la alte premise.
Astfel, unii credeau că, fonetic vorbind, „Crăciun” ar putea să provină și din calatio, -onis, adică adunare a fidelilor unor culte precreștine, din colatio, -onis, prima zi din lună când preotul anunța sărbătorile (precreștine) din perioada următoare, din incarnatio, -onis (întrupare) etc.
Sunt și opinii care consideră cuvântul acesta românesc ca fiind ivit din grecește sau substratul traco-dacic, pe motiv că el ar fi prezent în limbile slave din sud-estul Europei, în albaneză și în maghiară, adică pe unde au trăit tracii și rudele lor.
Este greu de spus cu certitudine de sută la sută, dar originea latină a cuvântului Crăciun mi se pare și azi cea mai plauzibilă.
El se află moștenit, în forme apropiate de forma noastră din dialectul daco-român, în toate celelalte trei dialecte ale limbii române și în acele limbi vorbite azi nu neapărat pe locurile unde au trăit tracii, ci unde au trăit străromânii (protoromânii), primul popor creștinat din aceste regiuni.

Sărbătoarea Nașterii Domnului

La venirea slavilor în Balcani și apoi a ungurilor în Pannonia, românii timpurii și românii propriu-ziși aveau în sine cuvântul Domnului și fuseseră creștinați în limba latină. Asta înseamnă că ei aveau demult în limba lor un nume pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.
Nu se poate presupune – chiar dacă unii filologi s-au avântat să facă asta – că denumirea românească a sărbătorii Nașterii Domnului ar putea fi împrumutată de la slavi, din mai multe motive, unul fiind de ordin istoric și fiind decisiv: slavii s-au creștinat în urma românilor, ca, de altminteri, toate popoarele din vecine cu românii.
Prin urmare, fenomenul a fost invers, adică natural: popoarele slave (și poporul maghiar) care au în limbile lor un cuvânt similar cu „Crăciun” l-au luat pe acesta de la străromâni și români, nu invers. Tulburătoare este asocierea la noi a cuvântului „moș” pe lângă „Crăciun”, fapt de o semnificație aparte, asupra căreia mi-a atras recent atenția doamna profesor dr. Aurelia Bălan-Mihailovici. „Mòschos”, în greaca veche are sensul de „vlăstar”, „mlădiță” și, prin analogie, „fiu”, „urmaș”.

Interpretări ale cuvântului Crăciun

Verbul „a moși” înseamnă „a aduce pe lume moșul”, adică urmașul, copilul purtător de speranță. Prin urmare, „Moș Crăciun” însemna la origine „copilul născut” sau „copilul adus în lume”.
Așadar „Moș Crăciun”, în ciuda imaginației copilărești care a copleșit înțelesul inițial, înseamnă „pruncul Iisus adus pe lume”, ființa aceasta mirifică fiind totuna cu Mântuitorul. Și așa, moșul copilăriei mele a devenit la maturitate, în chip rațional, pruncul Iisus.
Dar în sufletul meu – care nu gândește, ci simte – el este tot un „bătrân cu plete dalbe”, bun și blând, iertător și îmbucurător.
De altminteri, de când este lumea, bătrânii – dacă rămân cu judecata limpede – sunt un fel de copii înțelepți, senini și cuminți. Aceste interpretări variate ale cuvântului „Crăciun” și ale numelui de „Moș Crăciun” nu lămuresc în chip rațional lucrurile, ci – după vorba lui Lucian Blaga – „sporesc a lumii taină”.

Amintiri despre Crăciun

Toate amintirile mele timpurii despre Crăciun le am din anii copilăriei și adolescenței, vârste petrecute de mine sub comunism. Inclusiv etimologia (relativă a) cuvântului „Crăciun” intră în aceste salvatoare amintiri.
Regimul nostru comunist a fost rău, dar, din fericire, nu a putut distruge fibra acestui popor, cum s-a întâmplat la alte neamuri. Firește, au fost atunci și foarte multe abuzuri, încălcări, interziceri, popriri de sărbători și de ceremonii.
Au fost și mulți activiști care au încercat să lovească crunt în credință și în biserică, a existat, fără îndoială, educație ateistă în școală și au fost și pedepse pentru cei prinși că încalcă noile rânduieli. Numai că mie, ca și lui Creangă odinioară, mi-a fost dat să mă împărtășesc din tradiția noastră religioasă din plin și să mă bucur că, pe vremea aceea, toți ai mei erau bine și sănătoși și că nimic major nu tulbura jocul copilăresc și nici farmecul acestei vârste.
Nu au fost pe-atunci numai troglodiți și torționari, ci și foarte mulți oameni normali, traumatizați de soartă, dar cu frica lui Dumnezeu, oameni culți și educați, care ne-au transmis și nouă valorile lor de viață. Credința era alinarea noastră, speranța în izbăvirea de rău, de răul cotidian din societatea aceea.
Iar Moș Crăciun, a cărui semnificație teologică reală nu o înțelegeam atunci, era pentru mine întruchiparea lui Dumnezeu (Pantocrator, cel pictat cu barbă albă pe cupola bisericii copilăriei) pogorât pe pământ „să ne mântuiască”. În dreaptă consecință, în cazul de față, „Moș bătrân” nu este deloc pleonastică, fiindcă „moșul” este Pruncul cel Mântuitor, fără început și sfârșit, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, un prunc minunat (adjectiv derivat din substantivul „minune”) menit să fie de orice vârstă, inclusiv de vârsta înțelepciunii.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

FOTO. Accident cu cinci mașini pe Autostrada Transilvania. Trei persoane duse la SPITAL

Publicat

accident

Pompierii din cadrul Gărzii Gilău, a Detașamentului Turda, Detașamentului 2 Cluj-Napoca și Punctul de Lucru Florești au intervenit, vineri după-amiază, la un accident rutier petrecut pe autostrada A3, sensul fe mers dinspre Gilău înspre Turda.

”La fața locului au ajuns două autospeciale cu modul de descarcerare și trei ambulanțe SMURD, unde au găsit cinci autoturisme avariate cu ocupanții ieșiți din acestea.

Trei persoane au fost consultate de către echipajele SMURD, ulterior fiind transportate la spital pentru îngrijiri și investigații de specialitate.

Conform primelor evaluări acestea prezentau afecțiuni ușoare”, au spus reprezentanții ISU Cluj.

accident

Pompierii au intervenit pentru acordarea primului ajutor calificat, pentru asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor, având în vedere scurgerile de carburant, precum și pentru asigurarea măsurilor specifice privind siguranța persoanelor implicate în accident.

Citește mai departe

EDUCATIE

UMFIH Cluj vrea să construiască un cămin pentru rezidenți și studenți lângă noul Spital de Urgență din Florești

Publicat

De

Machetă Spitalul Regional de Urgență Cluj

Lucrările la noul Spital de Urgență Cluj, care va fi construit în Florești, vor începe în luna mai a acestui an. UMFIH Cluj-Napoca are în plan să ridice lângă spital și un cămin care va deservi, în special, medicii rezidenți.

O nouă etapă pentru ridicarea spitalului, respectiv o nouă licitație pentru lucrări, a fost demarată deja.

UMFIH Cluj vrea să construiască un cămin pentru rezidenți și studenți lângă noul Spital de Urgență din Florești

Lucrările la Spitalul Regional de Urgență din Cluj vor începe în prima jumătate a lunii mai.

Terenul a fost predat constructorului care trebuie să facă organizarea de șantier, excavarea grosieră a pământului, devierea rețelelor de utilități și amenajarea căilor temporare de acces precum și construcția unei incinte etanșe de pereți mulați și ziduri de sprijin din piloți forați.

„În 8 luni, clădirea trebuie să iasă din pământ. De asemenea, a fost deja demarată licitația pentru partea de construcție supraterană”, a declarat Hegedüs Csilla, directorul general al Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Rectorul UMFIH Anca Buzoianu și directorul general ADRNV, Hegedüs Csilla.

Hegedüs Csilla a precizat că acest spital se va face cu certitudine, iar reprezentanții Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” (UMFIH) au deja în plan să ajute studenții și rezidenții care vor învăța și vor lucra în noua unitate sanitară.

„Noi vrem ca în vecinătatea spitalului să construim un cămin pentru rezidenți și studenți. Este deocamdată un plan”, a declarat vineri rectorul UMFIH prof. dr. Anca Buzoianu.

De altfel, a spus rectorul UMFIH, ridicarea acestui spital modern a fost și motivul pentru care universitatea clujeană a crescut numărul de studenți în ultimii ani.

„Practic, pentru acest spital am crescut cifra de școlarizare. Trebuie populat cu personal”, a precizat prof. dr. Anca Buzoianu.

Spital de 10 miloane de euro

Spitalul Regional de Urgență Cluj va avea o suprafață construită totală de 184.013 de metri pătrați, din care 176.638 metri pătrați va fi clădirea principală, structurată pe 8 niveluri.

Unitatea sanitară va avea și heliport.

Sspitalul va avea 849 de paturi de internare continuă, organizate în 6 centre multidisciplinare.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO FOTO. Caravana „Fără Bariere” a ajuns în Cluj-Napoca. O campanie despre impactul DROGURILOR asupra tinerilor și societății

Publicat

fara bariere

Joi, 18 aprilie, caravana „Fără Bariere”, o campanie despre impactul drogurilor asupra tinerilor și societății, a ajuns și la Cluj-Napoca. Evenimentul a avut loc la Casa de Cultură a Studenților “Dumitru Fărcaș”.

În cadrul acestei caravane, elevii și studenții au luat contact cu foști consumatori de droguri care le-au explicat, din proprie experiență, ce înseamnă adicția de astfel de substanțe și impactul pe care acestea le pot avea asupra vieții lor.

fara bariere

VIDEO FOTO. Caravana „Fără Bariere” a ajuns în Cluj-Napoca. O campanie despre impactul DROGURILOR asupra tinerilor și societății

Au fost proiectate testimoniale cu dependenți de droguri care își spuneau povestea. Doi dintre aceștia, Rafael si Sebastian, au urcat pe scenă și au vorbit despre experiența lorși cum au reușit să scape de această dependență.

Primul care și-a împărtășit povestea a fost Rafa, un tânăr de lângă Timișoara, care acum face parte din organizația Teen Challange. El a fost dependent 8 ani.

„Nu m-aș fi gândit în urmă cu 12 ani, când am tras pentru prima data dintr-un joint, că ajung să zic chestiile astea. Prima dată mi s-a părut că am descoperit esența vieții, secretul vieții” a spus Rafa.

Rafael mai spune că în consumul de droguri există o parte frumoasă și o parte mai puțin frumoasă. „Prima dată când am fumat eram în Timișoara. Erau două fete și un băiat. O fată a scos un joint, au tras fiecare pe rând și mi-am spus să o încerc și pe asta. Când am consumat pentru prima dată mi-am dorit să fac acest lucru” a mai spus Rafael.

fara bariere

El a recunoscut că nu își mai trăia viața, își dorea să renunțe însă nu putea. Nu a reușit nici prin muncă, nici prin sport, se considera un om fără viitor, care o să râmână la stadiul ăsta, ajungând în câțiva ani să piardă totul.

Astăzi, Rafael ajută alți tineri să scape de această dependență.

„Am început să fur un leu de acasă, doi lei, 100 de lei, din pensia bunicii”

Al doilea tânăr care și-a împărtășit povestea a fost Sebastian, un băiat din Dej în vârstă de 22 de ani, acum stabilit la Cluj.

„Dependența la mine a început de când aveam 11 ani, dar cu țigările. M-am întâlnit pentru prima data cu drogurile într-un skatepark. Am început să fur un leu de acasă, doi lei, 100 de lei, din pensia bunicii. După primii doi ani de fumat iarbă zilnic, nu puteam să dorm, tremuram, eram depresiv,  eram anxios. La 17 ani m-am lăsat de școală pentru că am început să consum și alte tipuri de droguri”, a spus Sebastian.

fara bariere

El a mărturisit că nu mai funcționa ca un om normal, indiferent ce avea de făcut trebuia să consume ceva. După 7 ani de consum de droguri a realizat că sigura lui modalitate de a se salva era suicidul. „Într-un moment de luciditate am reușit să renunț, să spun adevărul despre viața mea”, a mărturisit Sebastian.

La finalul evenimentului, Denis Matroș, un influencer clujean, a recunoscut că și lui i s-au propus droguri dar a refuzat, subliniind prin aceasta faptul că drogurile sunt o opțiune și nu o obligație.

Alessia Turcinschi

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO FOTO. Vicepremierul Ungariei a inaugurat clădirea reabilitată a fostului Hotel Melody: ”Noi suntem acasă, aici, la Cluj”

Publicat

Hotel Melody

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a inaugurat, vineri, clădirea reabilitată a fostului Hotel Melody din Cluj-Napoca, investiție a Guvernului de la Budapesta de aproape 7 milioane de euro și care este acum sediu pentru Universitatea Sapientia.

Semjen Zsolt a mulțumit Universității Sapientia, instituție privată de învățământ superior cu predare în limba maghiară, pentru că a cumpărat clădirea cu ajutorul financiar al Guvernului Ungariei și că reușit să o umple de ”viață”.

”Noi suntem acasă aici la Cluj”

Melody

”Universitatea Sapientia reprezintă un proiect major al Guvernului Ungariei, fiind un susținător al națiunii maghiare. Această instituție este o parte importantă nu numai a rețelei de universități maghiare din Bazinul Carpatic, ci și a vieții universitare din România și de la nivel internațional.

Sapientia oferă cunoștințe și asigură un învățământ competitiv pentru tinerii maghiari din Transivania, nefiind un turn de fildeș, și contribuie la păstrarea indentității tinerilor maghiari.

De asemenea, oferă acces la educație și oportunități pe piața muncii pentru absolvenți”, a spus Semjen.

Acesta a subliniat importanța învățământului în limba maternă și a precizat că nu întâmplător Guvernul Ungariei a început să sprijine construirea de grădinițe în Transilvania, deoarece educația începe de la bază, de la grădință, până la universitate.

”Noi suntem acasă aici la Cluj”, a conchis vicepremierul Ungariei.

Prima bere a lui Kelemen Hunor la Melody

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat la rândul său că inagurarea clădirii după reabilitare este un moment istoric, în condițiile în care imobilul, unul reprezentativ pentru Cluj, se întoarce la comunitatea maghiară.

Acesta și-a amintit cum în anul 1987 a băut prima bere la fostul Hotel Melody, când era în primul an de studenție.

”În ultimii 34 de ani, comunitatea maghiară a făcut eforturi pentru păstrarea identității și pentru a se dezvolta.

Această clădire era să fie cumpărată de OTP Bank, dar banca a renunțat deoarece prețul a fost considerat prea mare. E bine că a fost cumpărată de Universitatea Sapientia pentru că, dacă ar fi fost cumpărată de OTP, ar fi ajuns la BT, care a cumpărat OTP.

Această clădire reprezintă nu doar o valoare arhitecturală, ci și o moștenire care aparține identității maghiare”, a mai spus liderul UDMR.

Cu câți bani a fost cumpărată clădirea

Decanul Facultății de Științe și Artă a Universității Sapientia, Senkovits Dezso, a precizat pentru Cluj24 că fostul Hotel Melody a fost cumpărat în 2020 de către Fundația Sapientia, cu ajutorul financiar sută la sută al statului ungar.

”În 2023 au început lucrările de reabilitare și renovare, finalizate acum, iar clădirea a fost predată, oficial, vineri, Universității Sapientia. În subsolul clădirii vom avea o sală de dans, la parter, unde era fostul restaurant, vom o sală de conferințe, și câteva ateliere de meșteșugari, la etajul I sunt săli de curs și de seminarii, dar și un studio de dans, precum și biroruri administrative și o sală profesorală.

La etajul 2 vom avea 13 camere de oaspeți, pentru invitații universității, dar și pe bază de închiriere.

Cumpărarea clădirii a costat 5,7 milioane de euro, la care se adaugă peste un milion de euro costurile lucrărilor de reabilitare, investiția fiind asigurată, în totalitate, de Guvernul Ungariei”, a precizat

În clădire va funcționa specializarea de coregrafie a Universității Sapientia, iar Universitatea Sapienția va împărți clădirea cu Fundația Casa Tradițiilor Ardelenești.

La eveniment au mai participat, printre alții, episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, Kato Bela, consulul general Ungariei la Cluj-Napoca, Grezsa Csaba, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vakar Istvan, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Olah Emese, președintele UDMR Cluj, Csoma Botond, reprezentanți ai altor biserici tradiționale maghiare.

Istoria clădirii Hotelului Melody

 

Clădirea fostului Hotel Melody, situată pe colțul de nord-vest al Pieței Unirii din Cluj-Napoca, a deservit constant, în ultimii 200 de ani, industria ospitalității.

Complexul actual a fost construit în secolul al XIX-lea pe parcela a patru case medievale. Acesta a fost precedat de un han modest deținut de Tezaurariat încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, și a fost dat în arendă împreună cu dreptul de comercializare a berii, vinului şi pălincii.

Clădirea de colț a fost imortalizată pentru prima dată de către Josef Hofreit în pictura ce înfățișa piața centrală a oraşului.

Ulterior, Tezaurariatul a achiziționat terenurile învecinate, iar în jurul anului 1830 a construit pe acesta un palat impunător cu două etaje. La parterul palatului existau spații comerciale ce se puteau închiria, iar la etaj camere.

La acea vreme, doar família Jósika mai deţinea pe latura de vest a pieței un palat cu două etaje. Noua clădire a fost imortalizată în anul 1859 în două fotografii ale celebrului fotograf al oraşului, Ferenc Veress.

În anul 1873, bunurile ce aparțineau fondului religios al Tezaurariatului au intrat în posesia Statusului Romano-Catolic din Transilvania, care a deținut palatul până la naționalizarea din 1949.

Odată cu dezvoltarea căii ferate din anii 1870, Clujul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, astfel că Ferenc Plihál a văzut o oportunitate de investiție în această clădire, pe care a închiriat-o din 1872, a renovat-o radical și a deschis Hotelul Pannonia cu 30 de camere.

După moartea acestuia, Statusul a început renovarea clădirii, ce a dus și la remodelarea fațadei conform planurilor lui Antal Oriold și ale lui Benedek Endstrasser. Această clădire, cu turnul iconic de pe colt, este cea pe care a moştenit- o Clujul zilelor noastre.

Hotel Central

Noul chirias, Gábor Nagy, cel mai important proprietar de hoteluri și de restaurante din oraş, a redenumit unitatea: „Hotel Central” (Központi Szálloda). La parterul clădirii a continuat să funcționeze restaurantul, iar pe lângă acesta funcționau și alte spații comerciale.

După Primul Război Mondial, proprietatea a fost închiriată de către Societatea Surorilor Sociale, care se ocupa în principal de ajutorarea orfanilor și a săracilor.

În 1927 societatea și-a mutat sediul la Cluj, iar hotelul din palat a continuat să funcționeze până în anul 1944, inițial sub denumirea de Hotel Central”, apoi sub denumirea de ”Központi Szálló és Étterem”.

În această perioadă, la etajul al doilea a fost amenajată şi o capelă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, împreună cu toate celelalte proprietăți ale Statusului, și aceasta a fost naționalizată de către statul român. Clădirea, care a fost atribuită Ministerului Tineretului, și-a păstrat, în esență, fosta funcție: aici a funcționat restaurantul și hotelul ”Pescăruş/Sirály”.

În jurul anului 1960 a fost renovată din nou, iar tot atunci parterul a fost deschis traficului pietonal, iar hotelul proaspăt renovat a fost numit ”Hotel Melody” devenind una dintre cele mai importante clădiri pentru viața socială a oraşului.

Aici a funcționat primul bar de noapte, in care performa o formație profesionistă de jazz, iar mai târziu și prima discotecă.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax