EXCLUSIV. Adrian Crăciun, 70 de ani de parașutism. În 1988 a coborât cu mingea pe ”Ion Moina” la un meci al lui ”U” Cluj

Adrian Crăciun s-a îndrăgostit de parașutism la vârsta la care alți copii abia învățau să scrie și a rămas fidel acestui sport până acum, la cei 76 de ani pe care îi are. A locuit pe o stradă de pe Dealul Cetățuia din Cluj-Napoca, iar locul favorit de joacă al copiilor era turnul de parașutiști din apropriere. La 6-7 ani s-a rugat de un instructor să îl lase să sară, iar de atunci nu s-a mai despărțit de parașutism, urmând și o carieră în domeniu.

”Turnul de parașutiști s-a deschis în anul 1954 și, văzând cum se fac salturile, i-am zis unui instructor, Teshler Iosif, <<nene, nu mă lași și pe mine să văd cum e?>>. După îndelungi insistențe, mi-a spus că dacă fac curat în jurul turnului, mă lasă să sar.

Aveam vreo 7 ani. Atunci se făceau salturile cu parașuta agățată de cerc, aveam echipament, iar cizmele îmi ajungeau aproape până sus, treceau de genunchi.

Apoi l-am rugat să mă lase să fac și un salt declanșat, te ridica, trăgeai de suspantă și veneai plutind în jos.

Pe vremea aceea au adus și niște militari de la Huedin pentru antrenament, iar instructorul m-a pus pe mine să sar prima dată, să îi încurajeze spunându-le: <<copilul ăsta poate și voi nu? >>.

Mi-a plăcut tare mult să sar, nu mi-a fost teamă niciodată de înălțime, deși turnul avea cam 45 de m de unde cobora parașuta”, și-a amintit Crăciun.

Salt în Iad cu parașuta

Pasiunea pentru parașutism a continuat, în ciuda opoziției părinților care nu și-au dat consimțământul să facă salturi din avion, astfel că a așteptat până când a fost recrutat în armată pentru a-și împlini visul, bineînțeles, la parașutiști.

”În toamna lui 1968 am mers în armată, la o unitate militară din Buzău, unde am făcut salturi din avion. Am sărit atunci în Iad, adică în zona satului Iad din județul Bistrița – Năsăud, care acum se numește Livezile.

De abia am așteptat să sar din avion, de la o înălțime de 1000 de m. Aveam două parașute, cea principală și cea de siguranță”, și-a amintit Adrian Crăciun.

După armată nu s-a putut dezlipi de pasiunea sa, astfel că a decis să se facă instructor la Aeroclubul din Dezmir, unde l-a reîntâlnit pe Teshler Iosif, cel care l-a inițiat în copilărie în tainele acestui sport, și căruia, mai târziu, i-a devenit șef.

Concursuri de parașutism: acrobație și aterizare la punct fix

La aeroclubul clujean a fost cooptat în echipa județeană de parașutism cu care a concurat la campionate interjudețene și naționale unde s-a clasat pe locurile 1, 2 sau 3, în funcție de complexitatea concursurilor.

”Probele erau aterizare la punct fix și acrobație, iar la aceasta din urmă trebuia să fac niște mișcări în aer cu parașuta închisă în timpul coborârii de la 2000 de  m– stânga, dreapta și looping, adică datul peste cap, iar apoi deschideam parașuta. Gama de acrobație dura cam 9 secunde”, a explicat parașutistul clujean, care a folosit în cariera sa o mulțime de tipuri de parașute românești și străine, inclusiv americane.

Adrian Crăciun nu a avut niciun incident în cei aproape 70 de ani de carieră, nicio fractură de picioare sau alte probleme, și a fost nevoit să deschidă parașuta de rezervă doar de trei ori, dar doar pentru că așa a vrut, nu pentru că era în pericol.

”Aterizarea se face pe vârfuri, se rulează toată talpa, se face o genuflexiune, te arunci într-o parte sau, dacă ai viteză, faci o rostogolire”, a precizat instructorul.

În cariera sa îndelungată, acesta a făcut salturi cu parașuta în diverse condiții meteo și a aterizat inclusiv într-un lac din Sibiu, având doar slipul pe el și cele două parașute, cea principală și cea de rezervă.

Salt cu mingea de fotbal pe terenul de pe ”Ion Moina”

Un eveniment memorabil l-a constituit în 11 septembrie 1988 saltul cu parașuta pe terenul de fotbal al fostului stadion ”Ion Moina” din Cluj-Napoca unde a adus mingea la centru la începutul meciului ”U” Cluj – FC Sibiu.

”Se desfășura la Cluj Campionatul Național de Parașutism și am făcut un salt de la 1200 de m.

Am pus mingea de fotbal într-o plasă și am legat-o de brâu, iar după ce s-a deschis parașuta am scos plasa și am ținut mingea pe care le-am dat-o jucătorilor când am aterizat la mijlocul terenului de fotbal, înaintea loviturii de începere a meciului.

<<Succes, băieți>> le-am spus jucătorilor de la Sibiu care, în acel meci, i-au învins pe clujenii de la <<U>>. Câțiva prieteni mi-au reproșat că echipa a pierdut pentru că eu am dat mingea jucătorilor sibieni și le-am urat succes. Le-am replicat că echipa a pierdut că nu a jucat bine, puteam să le aduc un sac cu noroc dacă nu erau jucătorii în formă…

Nu a fost un salt ușor, pentru că erau fire de înaltă tensiune în zonă, iar dacă deschideai parașuta de rezervă puteam ajunge în râul Someș sau în tribunele stadionului, dar până la urmă a fost plăcut”, a mai povestit Crăciun.

După Revoluția din 1989, în iunie 1994, a mai efectuat un salt în centrul Clujului, și a adus un steag tricolor la ceremonia de inaugurare a Monumentului Memorandiștilor din Piața Unirii, împreună cu un parașutist din Sibiu, campion național, și o parașutistă de la București, fiind felicitat de fostul primar Gheorghe Funar.

Adrian Crăciun s-a pensionat în anul 1998, după ce a fost o perioadă comandantul Aeroclubului ”Traian Dârjan” din Dezmir.

Ultimul salt cu parașuta din avion, în anul pensionării

1998 a fost și anul ultimului său salt cu parașuta din avion, dar pentru că nu a putut sta deoparte de parașutism, a mai efectuat câteva salturi din turnul de parașutism de pe Cetățuie, locul unde a început aventura sa, în urmă cu aproape 70 de ani.

”Tinerilor din ziua de azi le recomand să lase dispozitivele mobile – telefoane, tablete, și să petreacă cât mai mult timp în aer liber, inclusiv prin practicarea parașutismului. Nu este un sport periculos. Ți-e frică doar de ceea ce nu știi, când știi ceva e mult mai ușor totul.

Pentru mine, parașutismul a fost o plăcere, m-am dus întotdeauna cu drag la serviciu. A fost plăcerea de a fi în aer, am admirat, de sus, totul”, a conchis Adrian Crăciun.