ACTUALITATE
Pâinea noastră cea de toate zilele în faţa coronavirusului. Povestea grâului

Aurul şi petrolul s-au lăsat luate de valurile pe care coronavirusul le-a provocat pe pieţele internaţionale, aşa cum ne-a arătat prof. univ. dr. Ioan Lumperdean în episoadele anterioare. De această dată, profesorul clujean ne face o incursiune în lumea unei „monede” poate şi mai puternică decât aurul şi petrolul. Pentru că este vorba de pâinea noastră cea de toate zilele, grâul.
Grâul în vâltoarea turbulențelor economice?
Spuneam în articolele noastre anterioare despre turbulențe economice care au cuprins în vâltoarea lor petrolul și aurul. De aproape o lună, am aflat și de vârtejul în care se află grâul. Știrile despre fluctuațiile prețului acestuia pe piețele și bursele internaționale și românești nu au fost foarte multe și foarte insistente, în comparație cu cele referitoare la petrol și aur.
Se pare că oameni sunt mai puțin preocupați de ”pâinea cea de toate zilele” și consideră că nevoile lor de consum alimentar sunt subsidiare și neconcludente în aceste zile pandemice. Cel puțin deocamdată!!! Inconștiență, necunoaștere sau percepție scăzută e greu de spus, cu toate că achiziționarea de produse alimentare, inclusiv făină și pâine, a fost mai mare. Emoția consumatorilor a funcționat și în acestă situație.
Însă, când petrolul și aurul au început să fie în siajul turbulențelor economice, reacțiile și atitudinile comportamentale ale oamenilor au fost mai ”la vedere” și mai insistente.
Cine plânge, cine râde?
Prețul negativ al petrolului a însemnat pentru majoritatea oamenilor o ieftinire a benzinei și, implicit, o utilizare ”mai ieftină” a mijloacelor de transport. Și, parțial, au dreptate. De cele mai multe ori consumatorii doresc să aibă acces la produse și servicii ieftine.
Când pandemia coronavirusului a prins în mrejele ei și economia s-a declanșat o noua febră a aurului, deși în ultimile zile ”boala” s-a mai calmat. Suportul psihic al stabilității metalului galben a funcționat și funcționează, ca și în alte vremuri incerte. Atunci am spus că omenirea este marcată de două măști (că tot suntem în perioada obligativității acestora), una care plânge alta care râde.
Dar când incertitudinea se oprește asupra celei mai răspândite și importante cereale panificabile, trebuie să ne punem întrebarea: cine plânge, cine râde?
Poate găsim un răspuns, noi toți, dacă suntem chibzuiți și fără porniri emoționale. O abordarea echilibrată este dificilă, oricând și oriunde apar turbulențe economice. Trebuie (atât cât putem) să sperăm și să fim optimiști.
Grâul: o cereală cu vechime multimilenară
Izvoarele istorice ne transmit informații interesante despre drumul grâului în istorie și/sau cu istoria. Nicolae Iorga, cu uriașa sa putere de sinteză istorică și proiectivă vorbea despre civilizația grâului. O civilizație care a apărut aproape simultan cu cea a oamenilor. În fapt, nici nu poate exista o civilizație fără oameni, iar grâul a trecut de la ”sălbăticie” la civilizație, atunci când oamenii l-au ”domesticit”, adică au început să-l cultive, mai întâi involuntar, apoi sistematic, organizat și permanent.
A fost un proces îndelungat, început în neolitic, care a însemnat trecerea de la simpla culegere ”de la sine” a gramineelor sălbatice, la activități sezoniere și apoi permanente. Din punct de verde economic ”inventarea agriculturii” (Jean-Jacques Rousseau) a fost ”al doilea val (după descoperirea uneltelor) de accelerare a istoriei” (Lester R. Brown).
Zonele unde oamenii au optat pentru și spre activități agricole permanente au fost cele cu sol fertil și climă prielnică: Valea Nilului, Tigrului și Eufratului, Gangelui etc. Din aceste zone mănoase cerealele au ”migrat” și s-au adaptat în teritorii foarte variate din punct de verde pedo-climatic, mai mult sau mai puțin călduroase, cu grad ridicat sau scăzut în precipitații, cu ierni blânde sau aspre, cu soluri bogate sau sărace în substanțe minerale și organice.
Grâul este o plantă care s-a adaptat, în îndelungata sa existență în și la climate foarte variate, chiar dacă are ”preferințe” pentru zonele temperat-continentale și pentru soluri mai ”prietenoase”. De aceea îl intâlnim pe toate continentele, de la înălțimi joase (de luncă și câmpie), până la cele relativ înalte de deal și înalte și munte (peste 4000 m în Peru) și chiar în proximitatea celor subpolare (Suedia).
În îndelungata sa istorie grâul s-a aflat în coabitare, completare și competiție cu secara, orzul, orezul, porumbul și alte plante. Cu unele s-a ”întâlnit” de la începuturile sale, cu altele mai târziu. Poziția ocupată de o plantă sau alta a fost girată de factorii de mediu, randamentele productive, tehnicile agricole, opțiunile alimentare, sociale, medicale și religioase ale oamenilor, de îmbunătățirile funciare, de calitatea și prețul forței de muncă, de selecția soiurilor, transportul, depozitarea și prelucrarea produselor agricole. Grâul a fost multă vreme în conul de umbră al randamentelor scăzute.
Un grăunte de grâu oferea la maturitate un spic cu patru, cinci grăunțe. Deci un raport de 1 la 4 sau 5, dacă socotim și grăuntele semănat. Boabele semănate și recoltate erau mai mici în comparație cu cele de astăzi. Era o situație care a influențat secole de-a rândul istoria omenirii. Opțiunile au fost spre restrângerea consumului, înlocuirea grâului cu alte cerealele panificabile (secara, orzul, ovăz) sau chiar cu cerealele supletive (grâu negru, hrișcă, mazăre, năut, fasole, mei etc).
În perioade de secetă, inundații, război, foamete, epidemii, crize economice, oamenii (îndeosebi cei nevoiași) apelau pentru domolirea foamei la ierburi, frunze, fructe uscate, ghindă, alune. Legumele, deși cunoscute, erau în unele zone mai puțin cultivate, sau combinate și înlocuite cu făina oferită de grâu sau alte cereale.
De aceea porumbul și cartoful au fost considerate, după descoperirea Americii, plante miraculoase care au salvat omenirea de la o penurie alimentară cronică și au generat o adevărată revoluție economică.
Grâul este rege
În zbaterile lor pentru ”pâinea cea de toate zilele”, oamenii au fost tot mai insistenți în lupta pentru asigurarea ei. Apariția creștinismului a asigurat pâinii o poziției de nezdruncinat, dar nu știm dacă aceasta era făcută, totdeauna, din grâu. Am văzut că și alte cereale au fost prezente în alimentația oamenilor. E posibil ca și în ceremonialele religioase să fi fost folosită făina altor cereale.
Când spunem ”Tatăl nostru” nu ne gândim poate, niciodată, dacă ”pâinea cea de toate zilele” este din grâu sau numai din grâu. Știm din Evanghelia după Ioan că Isus vorbește despre apropierea morții și învierii sale apelând la simbolistica grâului: ”Adevărat, adevărat zic vouă că dacă bobul de grâu căzut în pământ nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri multă roadă va aduce”.
Învăluit în mantia magica a ciclicității vieții grâul a oferit oamenilor bucurii, satisfacții și utilități multiple. Noi, oamenii, de cele mai multe ori nici nu ne gândim, în profunzime la acestea. Și alte produse, obiecte, mărfuri sau utilități se află în această situație. Le luăm ca atare, firești și chiar obligatorii. Pur și simplu ele există și trebuie să existe!!!
În anii 1970, la întrebarea de unde vine laptele, mulți copii americani, născuți și crescuții în marile aglomerări urbane, răspundeau: de la magazin/supermarket!!! Sunt convins că același răspuns l-am primi și pentru făină, pâine sau alte produse de patiserie. Sau, pentru că tot am scris (în episoadele anterioare) despre benzină, aur și bani am întâlnit răspunsuri: de la pompă, din bancă, bijuterie, de pe card sau din ”perete” dacă utilizăm bancomatul.
Oare câți din noi știm lungul drum al grâului până ajunge pe mesele noastre, în alimentația și folosința noastră? Unii oameni nu au văzut niciodată (”în viu”) un spic, un bob, un lan de grâu. Dar, dacă mâine nu am mai avea ceea ce el ne oferă nu ar fi foarte bine. Punem aproape inconștient semnul egalității între grâu și pâine.
Însă grâul, după ce a dobândit statutul de importantă plantă panificabilă a reușit să-și lărgească spectrul utilitar. Este folosit în industria alimentară pentru fabricarea și altor produse: cornuri, chifle, paste făinoase, prăjituri, biscuiți, grisine, stixuri, gris, alcool etc. Este încorporat în uleiuri, în produse farmaceutice, în adezivi, în substanțe ameliorative: glucoză, amidon. Părțile secundare, tărâțele și paiele sunt destinate activităților zootehnice. Celuloza și hârtia au în componența lor și grâu sau unele părți reziduale ale acestuia. În ultima vreme în combinație cu alte cereale, porumb, orez, orz, secară a devenit materie primă pentru combustibili naturali, nepoluanți. Prețurile de cost sunt încă destul de ridicate pentru astfel de înlocuitori energetici.
Paralel a trecut el înșiși prin succesive ameliorări genetice, vegetale astfel că a reușit să devină rezistent la soluri mai aride, la intemperii atmosferice, la precipitaţii și evapo-transpirații. Întâlnim astfel grâu de primăvară și grâu de toamnă, grâu panificabil și grâu furajer. Peste 20.000 de varietăți de grâu sunt cultivate, astăzi, de-a lungul și de-a latul Planetei. Indubitabil: grâul nu a devenit, el este rege!!!
Un rege care hrănește, unește dar și învrăjbește…
”Treimea: grâu, făină, pâine umple istoria Europei” (Fernand Braudel). Prin extensie, putem afirma că această treime a ”umplut” istoria întregii omeniri și, mai mult, a influențat-o, a corijat-o a îndreptat-o, modificat-o. De foarte multă vreme, nici nu mai știm de când, expresiile ”mă zbat (muncesc) și eu pentru o pâine”, ”mănânc și eu o pâine” sau ”fie pâinea cât de rea tot mai bine în țara mea” (George Crețeanu), au devenit sinonime cu opțiunile și activitățile noastre existențiale.
Știrile din mass-media despre oamenii care se preocupă zilnic ”pentru o pâine”, acasă sau pe alte meridiane, sunt numeroase și profund emoționale. Uneori, pâinea este mai bună sau mai rea. Depinde în ce condiții o dobândim, depinde cum și unde o mâncăm, depinde din ce făină și cum o preparăm. Pâinea nevoiașului nu are același gust cu cea a bogatului, chiar dacă făina provine din aceleași spice sau holde de grâu. Gustul pâinii, chiar dacă nu ar trebui să fie așa, este diferit de la o generație la alta de la o categorie social-ocupațională la alta. Indiferent cum oamenii au perceput gustul pâinii, abundența sau penuria acesteia au contribuit la pace sau dezordine socială.
În Roma antică, pentru controlul oamenilor de rând prin ceea ce Gustve Le Bon numea Psihologia mulțimilor (1895), împărații romani profitau de inconștiența colectivă a plebeilor prin organizarea de serbări (jocuri) și donații generoase în sau cu…pâine!!! Expresia panem et circense (Juvenal) are o îndelungată istorie. Un imperiu care s-a constituit prin lupta pentru grâu și aur își asigura liniștea prin grâul care din care se făcea pâinea. Atunci când pâinea nu a mai putut, din motive diverse, să asigure pacea socială, istoria romană a cunoscut o altă… istorie!!!
Dar, au fost momente când șantajul cu ”uite pâinea nu e pâinea” nu a funcționat. În 1585, când exporturi de grâu spre Spania, au condus la foamete, la Neapole oamenii au fost nevoiți să mănânce pâine din castane și din legume uscate. Mânia lor s-a îndreptat spre negustorul care a speculat prețul grâului, iar insolența acestuia, care le-a strigat ”mâncați pietre”, a generat furia oamenilor. Finalul a fost tragic: negustorul este ucis cu bestialitate, iar unii dintre ”rebeli” (dacă putem să le spunem așa unor oameni care-și revendicau ”dreptul la pâine”) sunt spânzurați sau trimiși la galere.
În anii premergători Marii Revoluții Franceze, Parisul trăiește într-o agitație populară permanentă datorită creșterii prețului pâinii. Impactul emoțional este puternic în anii 1787-1788 când creșterea este cu 55%. Grâul ”regele bun” a devenit, pentru unii intransigent și rău, iar cuvintele lui Jacques Necker (bancher și ministru al finanțelor în timpul lui Ludovic al XVI-lea) erau pline de învățătură: ”poporul nu se va învoi niciodată la scumpirea pâinii”. Efectele: o revoluție, o familie regală dusă la eșafod, o altă lume… modernă, capitalistă!
Un alt exemplu, revoluția bolșevică din Rusia (1917). Măcinată de război, foamete, sărăciei și boli populația Rusiei țariste s-a ridicat, pașnic la început, apoi violent, pentru Pâine, Pace, Pământ. Efectele: o revoluție, o familie imperială condamnată la moarte prin împușcare, o altă lume… comunistă! Și exemple ar putea continua. Este însă limpede, cu grâul nu este de glumit!!!
Ce se întâmplă astăzi și mâine cu pâinea noastră?
Coronavirusul a impus o altă paradigmă în economie. Poate unică și/sau mai puțin întâlnită în istorie. Încetinirea ritmului economic, a dus la îngrijorări și tensiuni între producătorii și consumatorii de pe piețele agroalimentare. Grâul, prin statutul său special dobândit în îndelungata sa istorie, a intrat în vârtejul realităților prezente și viitoare.
Știrile din media ne transmit imaginea unor turbulențe economice care au cuprins în vâltoarea lor și… grâul. Sunt prezentate informațiile de pe toate meridianele, din țări cu tradiție cerealieră, din țări mari consumatoare sau din țări cu producții și niveluri de consum modeste. La finalul lunii aprilie la bursele din Paris și New York cotațiile futuers la grâu au crescut cu peste 2%. Motivațiile sau mai bine-zis explicațiile sunt legate de criza generată de coronavirus dar și instabilitățile climatice: lipsa de precipitații, ploi torențiale, furtuni, grindină, inundații, variații de temperatură etc. Se mai spune despre suspendarea sau limitarea exporturilor de către Rusia, Ucraina, Franța și alte țări. Sunt informații care de multe ori sunt contrazise de ofertele operatorilor privați de pe toate piețele.
În România impactul major în piață și în atitudinea agenților economici l-a avut Ordonanța militară nr.8 prin care se suspendau/interziceau exporturile de grâu din România. Comunicatul Clubului Fermierilor Români din 14 aprilie a.c. și alte informații pe această temă vehiculate, de atunci în presă, au creat, mai mult, incertitudine și disconfort psihic și atitudinal, față de unul real și rațional în astfel situații.
Ni se spune că prețul grâului va atinge cote înalte, că pe piețele cerealelor o să avem de-a face cu volatilități ale prețurilor, că va fi afectată securitatea alimentară a oamenilor, că pe termen scurt nu pot fi achiziționate cantități importante de grâu, că o să asistăm la disfuncții în sistemele de depozitare, procesare și distribuție și multe altele. Ele vin în cascadă, spre inima/mintea consumatorilor și sunt amplificate, în ultima vreme, de cele referitoare la fenomenele climatice, de opțiunile de comercializare a grâului pe piețele extracomunitare. Într-un fel sau altul toate aceste au un sâmbure de adevăr și le regăsim și în alte momente din istoria economiei.
Orice criză, și cu atât mai mult una care a încetinit și aproape a oprit Planeta afectează viața economică, viața oamenilor. Calamitățile naturale au influențat și și-au spus și ele cuvântul, în economie, ori de câte ori au fost astfel de situații. Nu pot fi trecute cu vederea nici preocupările pentru export spre alte piețe europene sau extracomunitare. E posibil ca aceste exporturi să afecteze consumul intern. Însă, dacă economica funcționează pentru și spre piață, atunci piețele ”cucerite” nu trebuie abandonate.
Nu trebuie să exagerăm ”în apărarea piețelor” (Lucian Croitoru), dar știm că ”piața îi ajută pe cei îndrăzneți” (Virgiliu), iar atunci când un agent economic se retrage de pe piață, locul este luat, cu rapiditate, uneori cu foarte mare rapiditate de competitorii care ”stau la până”. Nu trebuie să uităm pierderea unor piețe după 1989, numai pentru că am ignorat… piața. Și aceasta într-o vreme când ne pronunțam sau vorbeam numai despre piață!!! Nu vrem să privim istoria economiei prin ”lupa nostalgiei”, dar e bine să învățăm din faptele trecute, bune și/sau mai puțin bune.
Desigur, se pune întrebarea ce se întâmplă astăzi și mâine cu pâinea noastră ?
Impactul realităților pandemice, naturale și economice asupra producției, schimbului și consumului de grâu este dificil de stabilit. Totuși, unele predicții pot fi avansate. Din istoria ultimilor ani se știe că România are o producție de aproximativ 9-9,4 milioane tone anual. Din această cantitate 3,1 milioane tone sunt pentru consumul intern (grâu panificabil și furajer), 5,5 milioane tone este pentru export. O cantitate de aproximativ de 300.000 de tone este destinată rezervei de stat (care se reînnoiește la șapte ani). În funcție de consumul intern și exporturi mai rămân stocuri la fermieri și procesatori.
La prima vedere nu trebuie să ne facem probleme pentru consumul nostru actual și viitor. Depinde, însă de parcursul eco-pandemic ulterior și de politicile promovate/implementate de guvernanți De aceea credem că declarațiile, din ultima vreme, despre criza grâului, creșterea prețurilor și iminenta penurie alimentară trebuie să fie mai cumpătate. Am spus cumpătate și nu alarmante.
Nu ne așteaptă o perioadă idilică, nu va curge ”lapte și miere”, dar economia va funcționa cu toate opintelile prin care trece. Poate, criza coronavirusului a fost ocazia și nu cauza fluctuațiile de pe piețe. Am spus poate, pentru că în toate crizele au apărut și apar speculațiile și speculatorii. Este tot o reacție a pieței. Aici trebuie să intervină statul prin politici coercitive, corective, protective și proiective. Pentru că așa cum spuneam cu pâinea noastră cea de toate zilele nu este de glumit!!!
Prof. univ. dr. Ioan Lumperdean
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

EVENIMENT
Urmează o lună de vară secetoasă și cu temperaturi peste normal. Prognoza meteo pe patru săptămâni

România se pregătește pentru un interval prelungit de vreme caldă și secetoasă, potrivit estimărilor meteorologice pentru perioada 16 iunie – 14 iulie 2025. În următoarele patru săptămâni, temperaturile vor fi în general peste medie, în special în sudul și sud-vestul țării, iar ploile vor fi rare, potrivit Administrației Naționale de Meteorologie (ANM).
Săptămâna 16.06.2025 – 23.06.2025
Mediile valorilor termice se vor situa peste cele specifice pentru această săptămână în regiunile sud-vestice, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale, posibil ușor mai coborâte în nord-estul țării. Regimul pluviometric estimat pentru acest interval va fi deficitar la nivelul întregii țări.
Săptămâna 23.06.2025 – 30.06.2025
Temperaturile medii vor fi mai ridicate decât cele specifice pentru această perioadă în jumătatea sud-vestică a țării, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale. Cantitățile de precipitații estimate pentru acest interval vor fi deficitare în toate regiunile.
Săptămâna 30.06.2025 – 07.07.2025
Temperatura medie a aerului va avea valori mai ridicate decât cele normale pentru această perioadă în cea mai mare parte a țării, dar mai ales în regiunile sudice și sud-vestice. Cu excepția regiunilor estice, unde regimul pluviometric va fi apropiat de cel normal, cantitățile de precipitații vor fi deficitare, mai ales în vestul și nord-vestul teritoriului.
Săptămâna 07.07.2025 – 14.07.2025
Mediile valorilor termice se vor situa peste cele specifice pentru această săptămână, pe întreg teritoriul României, dar cu o abatere termică pozitivă ușor mai accentuată în regiunile sud-vestice. Cantitățile de precipitații vor fi deficitare în toate regiunile, dar mai ales în cele vestice și nord-vestice.
Estimările meteorologice pentru patru săptămâni sunt realizate de către ECMWF – Centrul European pentru Prognoze pe Medie Durată. Este estimată media săptămânală a abaterilor temperaturii aerului și a cantităților de precipitații față de media perioadei 2005-2024. Fenomenele extreme cu o durată scurtă de manifestare nu pot fi prognozate cu ajutorul acestui produs.
EVENIMENT
AUR solicită sesizarea Curții Constituționale: Nicușor Dan blochează formarea unui nou Guvern!

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a transmis președintelui Camerei Deputaților o solicitare oficială de sesizare a Curții Constituționale a României (CCR), în vederea constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între Președintele României și Parlamentul României.
Conflictul privește întârzierea nejustificată a desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru, în condițiile în care Guvernul interimar condus de Cătălin Predoiu se apropie de limita celor 45 de zile prevăzută de Constituție pentru exercitarea interimatului. România este condusă, astfel, de un executiv cu atribuții restrânse, lipsit de legitimitate și capacitate reală de acțiune în fața provocărilor actuale.
Consultările demarate pe 28 mai nu au urmărit desemnarea unui premier, ci s-au axat pe stabilirea unor măsuri de austeritate pentru români.
AUR a refuzat să participe la consultări
AUR a refuzat să participe la consultările de pe 28 mai, întrucât era evident că aceste consultări nu aveau un caracter serios, Nicușor Dan declarând în mai multe rânduri că nu va dialoga decât cu partidele considerate de acesta ca fiind „pro-europene”, iar asta s-a întâmplat zilele următoare, fapte care au confirmat lipsa de voință în exercitarea imparțială a atribuțiilor constituționale.
Această tergiversare deliberată a numirii unui prim-ministru a generat un blocaj instituțional major, afectând grav funcționarea autorităților statului și subminând principiul colaborării loiale între instituții, consacrat de Constituție.
AUR denunță conflictul juridic de natură constituțională
Astfel, conflictul juridic de natură constituțională decurge din exercitarea discreționară a atribuțiilor prezidențiale, prin simularea unor consultări fără finalitate și refuzul de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru. Această conduită contravine obligației Președintelui României de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, precum și funcției de mediator între puterile statului.
În aceste condiții, considerăm că neîndeplinirea obligațiilor constituționale de către Președintele României constituie o încălcare gravă a echilibrului instituțional și a statului de drept. România nu își poate permite un vid de putere într-un moment în care este nevoie de un Guvern legitim și funcțional.
AUR solicită Președintelui Camerei Deputaților să își exercite atribuțiile și să sesizeze Curtea Constituțională, pentru a pune capăt acestei stări de incertitudine și pentru a restabili echilibrul constituțional.
ECONOMIE
Ministrul Sebastian Burduja: După 1 iulie, continuăm cu sprijin pentru consumatorii vulnerabili

Consumatorii vulnerabili vor primi sprijin pentru facturile la energie după 1 iulie, odată cu liberalizarea pieței, mecanismul general de plafonare a prețurilor la energie urmând să fie înlocuit cu o abordare mai direcționată, mai eficientă și mai corectă social, spune ministrul Energiei, citat de Agerpres.
„România nu trebuie să lase pe nimeni în urmă. Suntem obligați să utilizăm și soluții pe termen scurt pentru cei mai vulnerabili – așa cum sunt deciziile de plafonare a prețurilor – alături de strategii pe termen mediu și lung, inclusiv pentru creșterea eficienței energetice a locuințelor. (…) În data de 11 iunie 2025, a fost pus în consultare publică Proiectul de Ordonanță de urgență privind introducerea unui mecanism de sprijin pentru consumatorii casnici de energie electrică aflați în situația de sărăcie energetică. Mecanismul general de plafonare a prețurilor la energie va fi înlocuit cu o abordare mai direcționată, mai eficientă și mai corectă social”, se precizează în document.
Persoanele cu venituri reduse vor primi ajutor pentru plata facturii
Astfel, persoanele care se încadrează în anumite praguri de venit sau condiții sociale vor primi un sprijin lunar sub formă de tichet pentru plata facturii la energie electrică. Conform sursei citate, se acordă sprijin pentru o persoană singură cu un venit lunar de maxim 2.574 lei, echivalent cu salariul minim pe economie, familiilor cu mai mulți membri, cu un venitul net lunar/membru de maxim 1.784 lei, precum și familiilor numeroase, cu mai mult de 3 copii, celor monoparentale sau persoanelor cu dizabilități ori afecțiuni grave.
„Am spus de la început că niciun român care are cu adevărat nevoie nu va fi lăsat în urmă. Iar acum punem în practică acest angajament printr-un mecanism nou și corect de sprijin, țintit către cei vulnerabili. Este un sistem prin care ajutorul public merge exact acolo unde contează cel mai mult: în casele românilor care nu-și permit să plătească energia din veniturile proprii”, se mai arată în raport.
Fonduri de 14 miliarde de euro atrase în doi ani
Sebastian Burduja a subliniat că duminică se împlinesc doi ani de când a preluat conducerea Ministerului Energiei, acesta fiind motivul pentru care prezintă un „bilanț de ministru”. Potrivit acestuia, în cei doi ani de mandat au fost atrase 14 miliarde de euro fonduri nerambursabile pentru producție, stocare, rețele, toate componentele sistemului energetic național.
„Aceste fonduri au mobilizat finanțări private de încă pe-atât. 30 de miliarde euro pentru energia României de astăzi și mai ales de mâine. Este singura cale pentru a fi proprii noștri stăpâni, cu energie sigură și facturi mai mici. A fost nevoie de un restart. Iar acest restart a venit. În 2 ani cât în 10. În anul 2024 am conectat la Sistemul Energetic Național 1.251 MW, mai mult decât între 2016 și 2023 la un loc. Iar anul acesta, până la 31 mai 2025, încă 594 MW produc energie și livrează în rețea. În total peste 1800 MW, cât în aproape un deceniu. Acest raport nu este despre mine. Este despre o echipă minunată și rezultatele ei. Este despre o Românie care vrea mai mult, merită mai mult și poate mai mult”, a mai scris ministrul.
ADMINISTRAȚIE
Peste 5 milioane de lei, alocați de Primăria Cluj-Napoca cultelor religioase, din bugetul local

Consilierii locali din Cluj-Napoca au aprobat, în ședința din 13 iunie, alocarea a 5.250.000 de lei din bugetul local, finanțare nerambursabilă pentru cultele religioase din municipiu.
Finanțarea va fi folosită pentru lucrări de construcție, reparații și restaurări la lăcașuri de cult și imobile aparținând cultelor religioase.
Biserica Ortodoxă, principala beneficiară
Cultul ortodox primește cea mai mare sumă – 3.500.000 de lei, direcționată în principal către:
- 000 lei pentru continuarea lucrărilor la centrul misionar;
- 000 lei pentru realizarea mozaicului în Catedrala Mitropolitană și restaurarea iconostasului.
Sprijin și pentru alte culte
Finanțare consistentă au primit și alte culte religioase importante din oraș:
- Cultul greco-catolic – 500.000 lei, pentru construcția complexului Catedralei Greco-Catolice din Piața Cipariu
- Cultul reformat – 500.000 lei
- Cultul unitarian – 400.000 lei, sumă destinată reparațiilor fațadei clădirii de pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr. 7, unde funcționează Liceul Teoretic Brassai Samuel
- Cultul romano-catolic și franciscan – 260.000 lei
- Cultul penticostal – 90.000 lei