FOTO/ Comori ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: Documente și fotografii legate de activitatea Sidoniei Docan în Senatul Național Român din Ardeal – noiembrie-decembrie 1918

Cluj24.ro și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca au lansat o campanie de prezentare a vestigiilor din patrimoniul muzeului, cu scopul de a le face cunoscute vizitatorilor.

Sidonia Docan (1868-1948) a fost fiica avocatului clujean Alexa Pop și a Anei născută Lemény.

În anul 1894 s-a căsătorit cu George I. Docan, mare proprietar și locotenent de cavalerie în rezervă, descendent al unei vechi familii de boieri din Moldova.

S-a stabilit inițial la Bârlad iar după moartea soțului ei a revenit la Cluj unde, după izbucnirea Primului Război Mondial, a organizat alături de avocatul Amos Frâncu și de medicul Basil Bașotă Ambulanța ”Petran”, un spital pentru militarii români răniți sau bolnavi.

În acești ani, în calitate de „soră conducătoare de Cruce Roșie”, s-a remarcat prin activități medicale și cu scop caritativ pentru ameliorarea suferințelor răniților aflați la tratament în spitalele din Cluj.

În 4 noiembrie 1918, d-na Docan a fost desemnată în funcția de secretară a Senatului Național Român din Ardeal, primul organ democratic românesc din Cluj condus de dr. Amos Frâncu și apoi de dr. Emil Hațieganu.

Unde s-a constituit Garda Națională Română

”Adunarea de constituirea Senatului și a Gărzii Naționale Române s-a desfășurat în clădirea actuală din Piața Unirii, nr. 10. Cu această ocazie,pentru prima dată, un grup de studenți a purtat tricolorul românesc pe străzile Clujului.

Tinerii universitari au primit steagul în curtea Bisericii Bob de la protopopul greco-catolic Elie Dăianu, cel care l-a scos dintr-o ascunzătoare din tinda bisericii.

Prin urmare, tinerii au luat steagul, s-au încolonat și au purtat tricolorul în triumf din curtea bisericii și până la locul adunării din Piața Unirii”, a explicat Ovidiu Muntean, șef Secție Istorie în cadrul MNIT.

În continuare, activitatea organizatorică a doamnei Sidonia Docan a fost una deosebit de rodnică.

Ea a participat la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918și, în calitate de delegată a Reuniunii Femeilor Române din Cluj, și a votat Rezoluția Unirii ce consfințea unirea Transilvaniei cu România.

Panoul cu emblema ”Senatul Național Român din Ardeal”

De numele său se leagă unul dintre cele mai importante exponate tematice referitoare la anul 1918, aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, și anume Panoul cu emblema ”Senatul Național Român din Ardeal”. Panoul a fost descoperit în depozitul muzeului, a fost inventariat și apoi restaurat în cadrul Laboratorului de specialitate.

Inițial era un panou cu Crucea Roșie

”Povestea acestui obiect muzeal merită amintită aici pe scurt ca fiind o mărturie a efortului rapid de organizare al românilor din Cluj în acele zile maximă intensitate de la începutul lunii noiembrie 1918. Așadar, sub stratul actual de vopsea s-a descoperit o cruce roșie și sigla Ambulanța Petran, dovadă a faptului că panoul cu ramă din lemn (dimensiuni: 280x 95 cm) a fost inițial amplasat la sediul administrativ al spitalului românesc cu același nume, înființat în toamna anului 1914, unde, așa cum am văzut mai sus, Sidonia Docan activa în calitate de soră medicală de Cruce Roșie”, a explicat Muntean.

Potrivit acestuia, pentru a instala și organiza rapid activitatea Senatului Național în clădirea Băncii „Economul”, este evident faptul că d-na Docan, proaspăt numită în calitate de secretară, a comandat grabnic atelierului de pictură Grátz revopsirea vechiului panou cu noua emblemă a Senatului și ulterior l-a amplasat pe clădirea băncii românești, alături de „flamura tricoloră” donată de femeile române în 12 noiembrie 1918.

Trupele ungare, somate să părăsească orașul Cluj

”La scurt timp după ce Adunarea Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia a adoptat Rezoluția Unirii au început presiunile și amenințările la adresa românilor, venite de la autoritățile civile dar mai ales din partea militarilor unguri aflați încă în cazărmile din Cluj.

Ultimii au cerut îndepărtarea imediată de pe clădirea Băncii <<Economul>> a simbolurilor naționale românești și chiar au pus la cale un plan de aruncare în aer a băncii în care se aflau instituțiile reprezentative ale românilor din Cluj”, a mai spus muzeograful clujean.

Ovidiu Munteanu a subliniat că tensiunea era în creștere în oraș la mijlocul lunii decembrie 1918 iar evenimentele s-au precipitat și mai mult după ce armata română, având sprijinul generalului francez Henri Mathias Berthelot, a trecut linia demarcațională stabilită anterior pe cursul râului Mureș – Reghin – Bistrița prin prevederile Convenției militare de la Belgrad.

În consecință, generalul Constantin Neculcea, comandantul Diviziei a VII-a Infanterie, a somat trupele armatei ungare să părăsească rapid garnizoana Clujului (18 decembrie 1918).

Octavian Petrovici, mort al națiunii române

”În data de 19 decembrie 1918, în cursul acestei evacuări a trupelor ungare din Cluj, a avut loc cel mai grav incident care a marcat comunitatea românească din oraș și anume atacul armat asupra sediului Senatului Național Român.

Garda națională românească, aflată în clădirea Băncii <<Economul>>, a fost puternic atacată de soldați din batalionul secuiesc condus de căpitanul Werböczi și, în schimbul de focuri, a fost ucis tânărul Octavian Petrovici iar alți cinci români au fost răniți”, a precizat Muntean.

Impresionată de curajul gardiștilor români care au apărat cu vitejie tricolorul, Sidonia Docan scria în Jurnalul său: „Ziua de 19 decembrie e zi de asalt și asupra Senatului. Batalionul secuiesc al lui Werböczi a atacat garda noastră. Avem un mort, pe Cornel Petrovici, și 5 răniți. Flamura femeilor române pe front[on] [este] ciuruită de gloanțe dar persistă și rămâne”.

În 21 decembrie 1918, tânărul de doar 15 ani a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul central iar comunicatul Consiliului Național Român din Cluj l-a declarat „mort al națiunii române”.

În amintirea lui Octavian Petrovici, strada unde se afla acum mai bine de un secol Banca„Economul” îi poartă astăzi numele iar o placă memorială amintește trecătorului grăbit de jertfa sa. (Fig 8-9)

Armata regală să fie întâmpinată cu steaguri tricolore

În 22 decembrie 1918, organismul politic al românilor din Cluj a lansat un manifest adresat „Tuturor fruntașilor și întregului popor român din Cluj, jur și Munții Gilăului” prin care se anunța că, în 24 decembrie 1918, Brigada a 13-a de infanterie condusă de generalul Anton Gherescu va intra în Cluj și a invitat pe români să întâmpine armata regală cu steaguri tricolore: „Orice inimă românească saltă în vederea oștirii neînvinse românești ce vine să desrobească moștenirea noastră sfântă: Ardealul românesc unit pentru vecie cu România.

Una și nedespărțită de la Nistru pân’ la Tisa […] Brigada viteazului neîntrecut: General Gherescu, luptătorul de la Oituz, Cireșoaia, Mărești și Mărășești, va sosi Marți în 24 l. c. st. n. 11 st. v. înainte de amiazi la Cluj, ca să-l ocupe pe vecie cu glorioasele regimente 14 Roman și 15 Războieni[…]

Pe atunci să veniți în frunte cu Gardele Naționale înarmate și sub steaguri tricolore la Clujul nostru. Strigați cu toții: Trăiască România Mare ! Urra Împăratul Românilor: Ferdinand! Urra Oștirea română!”.

Intrarea Armatei Române în Cluj

Prin urmare, marți, 24 decembrie 1918, a avut loc intrarea armatei române în Cluj, eveniment istoric de mare rezonanță care a pus capăt stării de tensiune care domina viața orașului în acele zile tumultoase de după Adunarea Națională de la Alba Iulia.

Martor ocular la acest eveniment, Sidonia Docan nota în memoriile sale următoarele rânduri: „Mic și mare alergă spre Piața Mathia la primirea Armatei române la Cluj. Nu-i vis? […] Intrarea armatei în frunte cu generalii Neculcea și Gherescu, de înfățișare marțială, produce o emoție indescriptibilă.

Plâng bărbații, plâng femeile, copiii, toți zguduiți de o emoție sfântă. Apoi și horă în jurul pieții, în jurul lui Mathia”.

”Prin figura luminoasă a Sidoniei Docan aducem un omagiu milioanelor de români, bărbați și femei, tineri și vârstnici care acum mai bine de un secol au reușit să-și concentreze energiile creatoare făurind statul național român, fapt pentru care merită pe deplin cunoașterea, prețuirea și recunoștința noastră”, a conchis Ovidiu Muntean.