Exemplul sfântului de Cluj. Marea Schismă l-a împărţit pe Dumnezeu. 966 de ani de dispute catolico-ortodoxe

Suntem prea mici pentru un război religios aşa de mare. Dar putem să ne întrebăm, totuşi, de ce n-au reuşit capii ortodocşi şi catolici luminaţi, înţelepţi, fără orgolii lumeşti şi iubitori ai aceluiaşi Dumnezeu şi Fiu să repare schisma lor în cei 966 de ani trecuţi din 16 iulie 1.054, de la Marea Schismă?

Doi români, într-o unificare simbolică a creştinismului

În imagine, simbolic reunite în aceeaşi fotografie, semnăturile lui Miron Cristea (ortodox) şi a Iuliu Hossu (catolic), beatificat anul trecut de Papa Francisc, ultimul pas înainte de trecerea sa în rândul sfinţilor (documente din arhiva www.cluj24.ro). Tot ca un simbol al unificării creştinismului, cei doi, în faţa Marii Adunări de la Alba Iulia, la Marea Unire din 1918, s-au îmbrăţişat, iar ultimul a zis: „Pre cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”.

Marea Schismă (16 iulie 1054) a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Cauzele principale au venit mai degrabă din orgolii, din disputele asupra autorității papale și din inserarea clauzei Filioque în Crezul de la Niceea. Dar au existat și cauze minore legate de jurisdicţie sau practici liturgice.

Cauzele despărţirii creştinilor

Sintetic, cauze lumeşti:

-Înstrăinarea treptată dintre Roma şi Constantinopol. Patriarhii celor două oraşe se aflau în conflict, ambii se considerau conducătorii întregii lumi creştine.

-Cele două centre religioase s-au aflat într-o competiţie acerbă pentru evanghelizarea lumii slave din Europa de Est şi Sud-Est.

Cauze dogmatice, ritualice, dar tot lumeşti, în definitiv:

-Cea legată de Filioque, un adaos la formula Crezului din 381, prin formula „Duhul Sfânt care de la Tatăl şi Fiul purcede”. Crezul a fost schimbat, în sensul acceptării că Duhul Sfânt vine deopotrivă de la Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Vestul îmbrăţişează această variantă, în timp ce pentru Bizanţ, doar Dumnezeu-Tatăl este sursa Duhului Sfânt.
-Apoi, în ritualul împărtăşaniei, folosirea azimei în vest şi a pâinii dospite în est.

-Şi celibatul preoţilor, care era obligatoriu în occident, în timp ce preoţii bisericii orientale se puteau căsători (o singură dată).

(M. A.)

Foto hartă: wikipedia