Connect with us

CULTURA

FOTO. Călătorie în istoria portului popular la Cluj. Cusături și podoabe tradiționale, la expoziția „Ac de cojoc”

Publicat


Expoziția Ac de Cojoc poate fi vizitată în perioada 9 mai-28 iulie 2024, la Palatul Reduta, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, pe str. Memorandumului, nr. 21, Cluj-Napoca.

Expoziția include pieptare, cojoace, chimire (curele, brâuri de piele), căciuli de blană, încălțăminte, podoabe, pungi de bani, săculețe de tutun, straițe de piele (traistă, tolbă), unelte din piele și obiecte utilitare, jucării, instrumente muzicale, din perioada secolelor XIX-XX. Exponatele provin din mai multe zone etnografice.

Costumul țărănesc oferă informații despre statutul social, care poate fi identificat atât prin natura materialelor, a calității acestora, prin paleta cromatică folosită, cât și prin suprafața brodată cu diverse modele tradiționale. Printre meseriile specifice se numără tăbăcăritul, prelucrarea pieilor, cojocăritul, opincăritul, curelăritul.

Motivele broderiilor și materialele folosite

Cele mai întâlnite modele decorative se numesc „pui”, „pene”, „flori”, „floarea de mijloc”, „floarea de buzunar”, „floarea de cap”.

În unele zone etnografice se folosesc inclusiv motive zoomorfe, precum șarpele, păunul, racul. De asemenea, se folosesc și cele geometrice astrale, ca Soarele, Luna, rombul, punctele, cruciulițele.

Pentru cusături se folosește lâna vopsită în diverse culori (negru, maro, roșu, verde, galben), lânică (industrială, naturală, sintetică), bumbac, mătase, fire metalice, fâșii subțiri din piele, ornamente din bucățele de oglindă, capse și bumbi metalici, mărgele și ciucuri de ață. Pentru albirea pieilor se folosea ipsosul, iar pentru vopsirea opțională a acestora se foloseau coloranții chimici, mai rar cei naturali.

Printre materialele folosite, se regăsesc bucățile de hârtie colorată, zăgara (margine de material țesut special, croșetat sau de catifea), blana de miel (astrahan), oi, capre, bovine, cabaline, taurine, porcine, vulpi, râși, jderi, dihori, lupi etc. Pentru membranele de tobe, cea mai apreciată era pielea de câine.

Interviu cu muzeograful Sebastian Paic

I.M.: Cum ați reușit să adunați această colecție impresionantă de exponate?

S.P.: Obiectele din expoziție fac parte din patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Ele au fost adunate de-a lungul timpului de etnografii care au făcut cercetări de teren de-a lungul istoriei muzeului. O parte dintre ele provin din colecții mai vechi, care au fost achiziționate de muzeu.

I.M.: Ce cuvinte rostite de mentorul dumneavoastră, domnul profesor Ioan Sorin Apan, v-au rămas întipărite în minte și în suflet?

S.P.: Da… Sunt cuvinte, momente importante și mai ales trăirile spirituale, pe care le-am avut alături de profesorul Apan. E greu să mă gândesc acum la o apoftegmă. El a fost cel care a reușit să mă facă să înțeleg diferența dintre o interpretare de suprafață și posibilitatea de a explora sensurile în profunzime.

De asemenea, de la el am reușit să învăț să identific piesele etnografice vechi și elementele, faptele de folclor și cele etnografice mai vechi, să le pot poziționa pe scara temporală, ceea ce este un câștig extraordinar. A fost un început de drum foarte norocos, pentru că a avea un mentor este un noroc, un hazard.

Asociația studențească Zestrea

I.M.: Spuneți-mi mai multe, vă rog, despre Asociația studențească Zestrea, condusă de dumneavoastră.

S.P.: Este o asociație studențească, în măsura în care, am înființat-o pe vremea când eu și colegii mei  eram studenți. În 2014 a luat ființă în mod oficial ca persoană juridică, dar grupul a existat dinainte. Avem mai multe direcții de activitate.

Pe de o parte, meșteșugurile, deoarece consider că este foarte important ca atunci când ești pasionat și vrei să aprofundezi cultura tradițională, să o ai și la mână, ca să zic așa. Să înțelegi lumea țăranului și mai ales partea materială, de patrimoniu material, tehnic, iar lucrurile nu sunt așa de simple. Bănuiesc că oricine știe sau intuiește că a țese sau a coase nu este un lucru ușor și există foarte multe tehnici și foarte multă informație.

La colindat în Maramureș

Apoi, am desfășurat în grupul nostru, poate ăsta este și cel mai tare experiment, anume, acela al dobândirii perspectivei interne, al experienței în teren în momentul de sărbătoare și, pentru asta deja de 12 ani, neîntrerupt, mergem la colindat în sate bune păstrătoare de tradiții, în Țara Lăpușului, în Maramureș, unde am fost de cele mai multe ori, în zona Bistriței.

Am experimentat cum este să fii colindător, în măsura în care poate un modern urban să retrăiască experiența omului de la țară de acum 100 de ani. Este o experiență, care nu poate fi descrisă pe deplin în cuvinte, se poate numai trăi. Am încercat să o comunicăm și altora prin spectacole, cea de-a treia direcție, o abordare nu neapărat de ansamblu profesionist și, așa cum este firesc pentru o asociație de genul acesta, nu am mizat foarte mult pentru o promovare prea intensă.

Provocările de pe teren

I.M.: Ce greutăți ați întâmpinat până acum în călătoriile dumneavoastră printre țăranii de la care ați cumpărat aceste piese?

S.P.: Greutăți nu sunt. Sigur că terenul are provocările lui, dar la urma urmei, fac parte din experiența aceasta de cunoaștere și trebuie luat ca atare orice moment, situație, întâmplare și prin ele să înțelegi cum este, de fapt, lumea țăranului de acum, pentru că în ziua de astăzi, întâlnești omul de astăzi; nu poți să mergi în teren și să întâlnești omul de acum 100 de ani, decât în mod indirect, prin amintirile celor de acum despre cei de dinainte și prin obiectele care au rămas de la ei. În felul acesta se poate reconstitui o imagine.

Este o experiență, o bucurie. Greutăți… nu le-aș numi așa. Fac parte din experiența de teren. Orice se întâmplă în teren, de fapt, conturează această perspectivă bogată. Sau poate am avut eu noroc.

O colecție care s-a bucurat de recunoaștere

I.M.: Cum a fost primită, la început, această intenție a dumneavoastră de a salva aceste piese?

S.P.: Pe de-o parte, am încercat să salvez piesele care sunt în colecția mea personală, care a început cu mult înainte să lucrez la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Acum, depinde, la cine ne raportăm. Este o colecție care s-a bucurat de recunoaștere, de prestigiu. Desigur, apoi, încetul cu încetul, au apărut mai multe colecții.

După cum spuneam, eu nu mizez foarte mult pe o promovare agresivă, mai ales în ultima vreme, consider că media este sub o dictatură a mass-mediei, iar internetul este un mediu care poate fi asemuit cu o groapă foarte mare de noroi, în care dacă arunci o picătură de apă nu contează, așa că îmi evaluez foarte bine poziția față de acestea. De fiecare dată când scriu ceva pe internet, imediat regret, de asta scriu și foarte rar și de fiecare dată efectele sunt opuse celor pe care mi le propun.

„Jumătate din valoarea obiectului colecționat este informația din spatele lui”

Dar este foarte bine că există o colecție și îi îndemn pe toți cei care iubesc cultura tradițională și își permit să investească, să facă lucrul acesta, cu mențiunea că, după părerea mea, jumătate din valoarea obiectului colecționat este informația din spatele acelui obiect. A construi o colecție întreagă din piese cumpărate de pe internet duce la o colecție pe jumătate.

Spre exemplu, am găsit un costum de Muscel în Botoșani. Dacă nu l-aș fi găsit eu în teren și n-aș ști care este povestea costumului, cum a ajuns acolo, nu-i rămâne colecționarului, etnografului decât să presupună. În cazul acesta era povestea unei familii din timpului războiului. O familie de refugiați a fost primită și drept recompensă, în semn de mulțumire, a primit acest cadou.

O poveste care ascunde mult mai multă informație legată de perioada istorică și de asemenea, de o istorie afectivă, personală. Aș vrea să mai adaug un lucru foarte important. Iată cât de important este să zonezi și să știi să dai importanța cuvenită zonei etnografice și cunoașterii acesteia, pentru că, de fapt, a cunoaște bine zona etnografică din care provine o piesă înseamnă să ai o poartă deschisă către înțelegerea unor fenomene sociale, antropologice, istorice, culturale.

Contactul cu bunica: „Așa am învățat să iubesc etnografia”

I.M.: Spuneți-mi, vă rog, mai multe despre bunica dumneavoastră, cu ale cărei piese v-ați început colecția.

S.P.: Este cea mai importantă sămânță a pasiunii mele pentru etnografie, prima. Contactul cu bunica mea a fost modelator. Ea era parte din acea lume tradițională. Era și descântătoare și cântătoare și țesătoare și bocitoare. A fost o experiență care mi-a deschis perspectiva, o fereastră către acea lume. Așa am învățat să iubesc etnografia, la care s-a adăugat al doilea pas extrem de important și, unul fără celălalt ar fi făcut să nu fiu azi un etnograf, poate eram un chimist fericit și, anume, întâlnirea cu profesorul Apan. Îmi e foarte dor de amândoi.

I.M.: Care sunt piesele dumneavoastră preferate din colecția personală?

S.P.: Greu de spus. Asta este o întrebare similară cu aceea despre copilul preferat. N-aș putea să spun care este. Sigur că sunt piese mai valoroase din punct de vedere etnografic, mai vechi, mai noi, care au o oarecare încărcătură personală, memorialistică. Am piese pe care le-am cumpărat și de pe internet, nu poți să fii înafara sistemului, înafara lumii în care trăim.

Ceea ce este mai definitoriu este că descopăr, de multe ori, că pentru mine funcția estetică sau aspectul estetic al costumului tradițional și al pieselor etnografice este cel mai puțin important. Uneori parcă sunt orbit și nu văd că un obiect este sau nu este frumos, pentru că mai degrabă mai important pentru mine este altceva, acea valoare etnografică, povestea lui.

Tradiția, un fenomen viu

I.M.: Care este cea mai fascinantă poveste pe care ați întâlnit-o până acum?

S.P.: Nu vreau să le pun neapărat într-o ordine. Și faptul că în spatele unui obiect, după cum spuneam mai devreme, este o poveste despre război, despre vremuri grele. Multe dintre piesele etnografice, de fapt, arată fireasca evoluție și schimbarea lucrurilor.

Descopăr cum atitudinea normală a omului de la țară, de acum 50-100 de ani, față de haina lui este cea pe care o avem și noi astăzi, o haină veche. Pentru ochiul etnografului, al pasionatului și pentru cel al omului modern poate este altceva, dar pentru el era pur și simplu o haină, care în momentul în care nu mai era de sărbătoare devenea de lucru, ajungea și cârpă cu care ștergea pe jos sau o punea să nu îi fie frig câinelui. Ce e important în spatele poveștilor de genul acesta este că atâta timp cât omul se raportează la haină, fără să îi dea o importanță etnografică, atâta timp omul acela este parte dintr-un sistem tradițional.

În momentul în care vede altceva, ceea ce vedem și noi, înseamnă că omul acela nu mai face parte din sistemul pe care îl idealizăm atât și din ce în ce mai des se întâmplă lucrul acesta. Dar nu vreau să se înțeleagă că jelesc din cauza pierderii tradiției. Eu cred că ea este un fenomen viu, așa cum este și limba. Cea din secolul al XIX-lea este foarte diferită de limba lui Coresi și foarte diferită de limba din ziua de astăzi. Asta nu înseamnă că limba română s-a pierdut, ci pur și simplu se transformă. Așa este și cu tradiția. Ea se schimbă.

Ceea ce ne definește pe noi din punct de vedere cultural ca români, pentru că suntem aici, în România, iar eu sunt de etnie român, este un complex cultural extrem de bogat, de complicat care este diferit de cel al bunicii mele, de cel al stră stră-bunicilor mei, dar asta nu înseamnă că s-a pierdut esența. Nu sunt de acord cu ideea asta, cu frica asta, că ne pierdem tradițiile. Discursul acesta îl găsim și în articole de acum 150 de ani. Nu e chiar așa, ci ele se transformă. Sunt mult mai liniștit, nu am această angoasă culturală și cred că este o atitudine mai sănătoasă.

Copilăria la țară

I.M.: Ce vă plăcea cel mai mult să faceți atunci cand erați copil?

S.P.: Fără îndoială, dacă îmi aduc aminte de copilărie, îmi aduc aminte de momentele petrecute la țară, nu la Brașov, acasă, în oraș, cu mult mai multă intensitate. Pentru mine, copilăria la țară a însemnat „copilăria”, cu litere mari, a însemnat libertatea, cunoaștere, începuturile cunoașterii, dobândirea anumitor atitudini formatoare, formative.

Deși am petrecut mai puțin timp la țară este primul lucru de care îmi aduc aminte, iar ce îmi plăcea să fac, ca oricărui copil, joaca. Dar, revenind în sfera etnografiei, poate că s-a și observat lucrul acesta, pentru că bunica mea ironiza un pic atitudinea asta, îmi plăcea foarte mult să stau lângă bătrâni și să ascult poveștile lor, să observ ce fac în momentele de zi cu zi, dar mai ales, în momentele de sărbătoare și de ritual, pentru că am avut parte de foarte multe momente de genul acesta, mai ales din ciclul vieții, nunta și înmormântarea le-am întâlnit foarte des în copilărie la țară. Am făcut fără să știu și fără să-mi fi propus foarte multă observație de teren, fără să știu că așa se numește.

I.M.: Ce alte pasiuni aveți?

S.P.: Prima facultate pe care am făcut-o, din pasiune, cea de chimie, am și lucrat într-un laborator de cercetare până ce am schimbat macazul, diametral opus. Am avut norocul să am în apropiere oameni de la care să învăț multe lucruri. Tot în sfera etnografiei, am învățat meșteșuguri tradiționale, încondeiatul ouălor, icoană pe sticlă, crestături în lemn, măști tradiționale, opinci. Cred că sunt norocos să am mai multe pasiuni legate între ele în felul acesta și de ceva vreme încoace îmi descopăr pasiunea pentru grădinărit, se extinde paleta.

Interviu cu muzeografa Laura Cristina Pop

I.M.: Cum a luat naștere această inițiativă de a organiza expoziția?

L.C.P.: Expoziția noastră își are sursa în primul rând în pasiunea noastră pentru obiectul etnografic, pentru obiectul de piele, de blană și își are rădăcinile, practic, în vechea pasiune pentru etnografie, motiv pentru care ne aflăm angajați în acest muzeu și absolvenți de etnologie.

I.M.: Povestiți-mi, vă rog, despre momentul în care v-ați descoperit pasiunea pentru etnografie, etnologie.

L.C.P.: Eu sunt absolventă de liceu de informatică. În vremea în care am absolvit liceul era foarte la modă politehnica, așa că am început politehnica și în anul trei de facultate, odată cu venirea libertății, a revoluției, am decis să îmi urmez adevărata cale și am devenit studentă la litere, la română-etnologie, a doua generație de studenți de etnologie, o generație cu 5 ani de studiu. Așa că de atunci se trage pasiunea pentru etnologie, etnografie și pentru acest domeniu.

Atenție pentru detaliu, pentru frumos, pentru armonie

I.M.: Din cercetările dumneavoastră ce anume v-a fascinat?

L.C.P.: Pot spune că încă de când eram copil am fost fascinată de armonia obiectului tradițional în care regăsești o formă utilă dublată de o mare atenție pentru detaliu, pentru frumos, pentru armonie și practic în colecțiile muzeului nostru se regăsesc multe obiecte care dau dovadă de perfectă armonie, chiar pot spune că lucrarea de absolvire a facultății, nu mai țin minte cum se numea atunci, a fost despre numărul de aur, număr care întruchipează practic tot ce înseamnă armonia naturală, etnografică transpusă într-un număr.

I.M.: Care sunt exponatele dumneavoastră preferate din arhiva muzeului?

L.C.P.: Sunt exact aceste obiecte din piele, blană, pe care nu o să le vedeți foarte mult expuse, pentru că sunt prețioase, vulnerabile și manipularea lor înseamnă o agresiune și pentru ele. Ce vedeți acum nu este o expoziție care se întâmplă foarte des. Nu întâmplător, Sebastian și cu mine suntem cei care au făcut această expoziție și nu alta.

„Îmi place viața mea. Aș mai putea trăi una”

I.M.: Ce alte pasiuni aveți?

L.C.P.: Am multe pasiuni, nu-mi ajunge timpul. Pe lângă că am venit aici din pasiune, chiar după ce am terminat facultatea am venit aici, după ce am părăsit un pic locul, dar m-am reîntors, îmi place să citesc, să călătoresc, să fac obiecte din piele, să mă duc la filarmonică, la operă, îmi place viața mea. Aș mai putea trăi una.

I.M.: Aveți vreun vis care nu s-a putut realiza până acum?

L.C.P.: Nu cred. Mă pot declara o persoană împlinită și chiar spun, de multe ori, că am tot ce îmi trebuie, nu am la ce să mai tânjesc. Sunt o persoană realizată și, cum spune soțul meu, sunt fericită.

Portul popular al minorităților

I.M.: La ce vă gândiți atunci când priviți o piesă din portul popular al minorităților?

L.C.P.: În primul rând, îmi place să îmi încânt ochiul, pentru că de la minorități avem ce învăța, nu mai departe de cojocul săsesc care este un obiect deosebit, deoarece uitându-te la el te poți delecta ore în șir, dacă vrei și, până la tehnicile pe care uneori minoritățile le folosesc în alt fel decât noi. În al doilea rând, este multă istorie în spatele fiecărui obiect al minorităților și ne dăm seama că a existat și există diversitate.

I.M.: Ce anume v-a șocat sau v-a impresionat din cercetarea dumneavoastră asupra istoriei minorităților?

L.C.P.: Există momente șocante în toate istoriile și nu cred că putem spune că numai în istoria minorităților ne-a șocat ceva. Cred că sunt momente istorice care șochează pe oricine și depinde de pe ce parte a baricadei te poziționezi. Nu cred că vă pot da un răspuns tranșant la întrebarea asta.

„O expoziție înseamnă o muncă intensă”

I.M.: Ce vă plăcea cel mai mult să faceți atunci când erați copil?

L.C.P.: Când eram copil mă jucam foarte mult, singură, cu prietenii, aveam păpuși, îmi imaginam o altă realitate îmbrăcând, dezbrăcând, croind și aranjând viața păpușilor. Clar, pe vremea noastră, păpușa era, a fetelor mai ales, de bază. Mă jucam foarte mult în parc, cum ziceam noi, „la bară”, eram un soi de Nadia Comăneci, toate fetele, așa că aveam genunchii juliți și coatele la fel și ne vedeam toate la paralele și la capră, bârnă, era frumos.

I.M.: Ce expoziție ați dori să organizați în viitor?

L.C.P.: Încă nu vă pot spune pentru că depinde de foarte mulți factori. O expoziție înseamnă o muncă intensă. Cu siguranță, împreună cu colegul meu vom mai încerca să organizăm expoziții, să vedem, în funcție de ce urmează, pentru că depozitele noastre conțin destule colecții interesante și ar fi ce să mai scoatem la lumină. Orice mișcare și mutare a obiectelor presupune o uzură pentru ele.

Laura Cristina Pop și Sebastian Paic sunt muzeografi în cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. De asemenea, aceștia sunt cei doi curatori ai expoziției Ac de cojoc.

Ioana Mărcuțianu



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

CULTURA

„Cumpăna. Lumea la răscrucea marilor schimbări”, volumul lui Valentin Naumescu, lansat la Librăria UBB Cluj-Napoca

Publicat

Librăria Universității Babeș-Bolyai Cluj a lansat cartea profesorului Valentin Naumescu, „Cumpăna. Lumea la răscrucea marilor schimbări”, apărută la Editura Presa Universitară Clujeană.

Valentin Naumescu este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj.

naumescu

„Cumpăna. Lumea la răscrucea marilor schimbări”, volumul lui Valentin Naumescu, lansat la Librăria UBB Cluj-Napoca

Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective.

„Cele cinci direcții analizate de Valentin Naumescu oferă un cadru relevant pentru a înțelege mai profund arhitectura schimbării prin care trece sistemul internațional. Ele nu doar că identifică punctele de fractură ale ordinii actuale, dar creează și premisele unei reflecții asupra dinamicii mai largi a tranziției globale.

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată.

„Lucidă, erudită, nuanțată”

Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public”, a prefațat lucrarea prof. Corneliu Bjola de la Universitatea Oxford.

„Lucidă, erudită, nuanțată, vocea profesorului Valentin Naumescu este una dintre cele care au contribuit, de o manieră decisivă, la conturarea studiului relațiilor internaționale în România: domeniul îi datorează o sistematizare a conceptelor sale și o precizare a câmpului metodologic în cadrul căruia lucrează.

Dar Valentin Naumescu este cu mult mai mult decât o prezență marcantă în spațiul academic românesc și internațional. Domnia-sa ilustrează, cu energie și tenacitate, o vocație aroniană, aceea de comentator al actualității din unghiul ideilor.

Pe acest drum al construirii unui viitor al libertății, vocea lui Valentin Naumescu este un reper memorabil. Suveranitatea națiunilor noastre implică blocarea revizionismului global. O ordine a autocrațiilor ar fi capătul de drum al deceniilor de libertate: încercările prezentului ne modelează viitorul”, a scris în postfață prof. Ioan Stanomir de la Universitatea București.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

11 pentru Cotroceni. Cine sunt candidații la alegerile prezidențiale. Se stabilește ordinea pe buletinele de vot

Publicat

prezidențiale

Un număr de 11 candidați dintre cei 26 care și-au depus candidaturile pentru Cotroceni îşi vor disputa cea ma înaltă funcție în stat la alegerile prezidențiale din luna mai, arată Agerpres.

Candidaturile sunt, începând de joi, definitive, după ce au fost parcurse toate etapele şi termenele prevăzute de calendarul alegerilor, astfel că cele 11 nume se vor regăsi pe buletinul de vot.

Alegătorii vor avea de ales, pe 4 mai, dintre următorii candidaţi:

Nicuşor Dan (Independent)

Crin Antonescu (Alianța România Înainte)

Victor Ponta (independent)

Elena Lasconi (USR)

George Simion (AUR)

Lavinia Șandru (PUSL)

Cristian Terhes (Partidul Național Conservator Român)

John-lon Banu-Muscel (independent)

Silviu Predolu (Partidul Liga Acțiunii Naționale)

Daniel Funeriu (independent)

Sebastian-Constantin Popescu (Partidul Noua Românie)

Anamaria Gavrilă (POT) s-a retras din cursa electorală

O situație aparte a reprezentat-o cazul preşedintei Partidului Oamenilor Tineri (POT), Anamaria Gavrilă, care a primit unda verde de la BEC şi CCR să candideze, însă a decis miercuri seară să se retragă din competiție, în favoarea liderului AUR George Simion, care rămâne candidatul suveraniştilor.

Cei doi îşi depuseseră candidatura după ieşirea din cursă a lui Călin Georgescu.

„Pentru a dărui mişcării suveraniste, susținută de români, cele mai multe sanse, am ales så må retrag din această cursă. Eu am făcut tot ce a depins de mine în această luptă şi am încredere în decizia care a fost luată. [] Nol, cei de la POT, am asigurat certitudinea de a avea o a doua candidatură care să treacă prin filtrul CCR şi BEC. Dragi romani, această misiune este despre noi toți și despre libertatea noastră, a scris ea pe Facebook.

Totodată, în cazul a doi dintre candidații care se găsesc pe lista finală – Sebastian-Constantin Popescu, propus de Partidul Noua Românie, şi al lui John-lon Banu-Muscel (independent) – Biroul Electoral Central a sesizat organele de urmărire penală în vederea stabilirii autenticității listelor de susținători care au însoțit candidaturile.

Citește mai departe

ECONOMIE

Crește-crește, dar mai și SCADE. Cursul euro a SCĂZUT cu 0,0005 lei

Publicat

Cursul euro, ținut pe loc de BNR

De la începutul acestui an, cursul euro s-a cantonat în culoarul 4,973 – 4,977 lei, acesta fiind monitorizat cu mare atenția de banca centrală, acesta fiind principalul instrument utilizat în lupta cu inflația, care are și un puternic impact emoțional în societate.

Miercurea aceasta media euro a scăzut de la 4,9774 lei, maximul atins de moneda unică în acest an, la 4,9769 lei, după ce cotațiile au coborât la 4,976 – 4,975 lei.

Crește-crește, dar mai și SCADE. Cursul euro a SCĂZUT cu 0,0005 lei

Reamintim că bugetul de stat a fost calculat pentru acest an pe un curs mediu anual de al euro de 5,01 lei, conform anticipărilor făcute de Comisia de Prognoză.

În urmă cu un an, analiștii grupați în CFA România vedeau pentru această lună o valoare medie a cursului anticipat de 5,0419 lei/euro.

La sondajul realizat în ianuarie, toți participanții anticipau o depreciere a leului. Astfel valoarea medie a anticipațiilor pentru iulie a fost de 5,0759 lei/euro, în timp ce pentru ianuarie 2026 valoarea medie a cursului anticipat a fost de 5,1595 lei/euro.

Cu circa o lună înainte de următoarea ședință de politică monetară a băncii centrale, de la care se așteaptă menținerea ratei de referință la 6,5%, indicii ROBOR au stagnat la valorile stabilite la începutul săptămânii trecute.

Miercurea aceasta indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019 a stagnat vineri la 5,92%. Indicele la șase luni, folosit la calcularea ratelor la creditele ipotecare, s-a oprit la sfârșitul săptămânii la 5,99%, iar cel la 12 luni la 6,07%.

„Cursul monedei americane a urcat miercurea aceasta de la 4,5516 la 4,5658 lei”

Miercurea aceasta, se va încheia şedinţa de politică monetară a Rezervei Federale americane, care a început marți. Investitorii și analiștii anticipează menţinerea dobânzii de referinţă în intervalul 4,25 – 4,50%, iar euro se tranzacționa în culoarul 1,0873 – 1,0947 dolari, valori apropiate de cele de marți, după ce la începutul săptămânii trecute cotațiile au testat scăderea sub pragul de 1,08 dolari.

În piața locală, cursul monedei americane a urcat miercurea aceasta de la 4,5516 la 4,5658 lei, valoare apropiată de cea de la jumătatea săptămânii trecute.

Tendința de creștere a monedei unice se datorează migrării banilor din SUA spre zona euro, după ce Uniunea Europeană a anunțat un program consistent de înarmare al țărilor membre iar Bundestagul german a aprobat un program de creștere a capacităților de apărare în valoare de 500 miliarde euro.

Moneda elvețiană s-a menținut în jurul pragului de 0,96 franci/euro iar cursul ei a urcat la jumătatea acestei săptămâni la 5,1989 lei, față de 5,1699 lei miercurea trecută.

Media lirei sterline a fluctuat în ultima săptămână între 5,9026 și 5,9317 lei, cea de miercuri fiind stabilită la 5,8185 lei.

„Metalul galben este considerat drept un activ care oferă protecţie”

Prețul gramului de aur a crescut la jumătatea acestei săptămâni de la 442,3181 lei la 445,6619 lei, în timp ce metalul galben a atins în piețele specializate al treilea record consecutiv al ultimelor zile de 3.045,90 dolari/uncie.

În perioadele în care dobânzile încep să scadă, metalul galben este considerat drept un activ care oferă protecţie în fața incertitudinilor geopolitice şi economice aduse de războiul comercial declanșat de administrația de la Casa Albă.

Mult promisele schimbări anunțate de Trump în privința monedelor digitale, care să facă din Statele Unite „capitala mondială a pieței cripto”, se lasă încă așteptate. Motiv de ieșire din această piață, ceea ce a coborât bitcoin până la 76.649 dolari iar ethereum la 1.767 dolari. Miercurea aceasta, bitcoin fluctua între 82.575 și 84.398 dolari iar ethereum se mișca în culoarul 1.927 – 2.035 dolari.

Radu Georgescu

Citește mai departe

EVENIMENT

Consiliul Concurenței anunță INVESTIGAȚII pe piața serviciilor stomatologice. Posibile ÎNȚELEGERI la preț

Publicat

stoma

Piața serviciilor stomatologice a intrat în vizorul Consiliului Concurenței, care a început o investigație având ca obiect o posibilă înțelegere de preț.

„Consiliul Concurenței a declanșat o investigație pe piața serviciilor stomatologice având ca obiect o posibilă înțelegere de preț și o posibilă înțelegere de a nu-și racola angajații. La nivel național, investigația este de abia declanșată și operează prezumția de nevinovăție.

Consiliul Concurenței anunță INVESTIGAȚII pe piața serviciilor stomatologice. Posibile ÎNȚELEGERI la preț

Noi căutăm să strângem probe să vedem dacă, în mod concret, este vorba de o prevedere introdusă în Codul Deontologic al Colegiului Medicilor Stomatologi, prin care s-ar impune un nivel de preț minim al tarifelor pe care aceștia să le practice. Dacă această prevedere a fost implementată, vom vedea pe parcursul derulării investigației”, a declarat, miercuri, pentru Agerpres, directorul general al autorității de concurență, Daniela Bădilă, citat de Alba24.

Colegiul Medicilor Stomatologi ar fi stabilit onorarii minime pentru servicii

Autoritatea de concurență a declanșat, la finalul lunii ianuarie, o investigație privind posibila încălcare a legislației din domeniul concurenței de către Colegiul Medicilor Stomatologi din România. În cadrul investigației, au fost efectuate inspecții inopinate la sediul Colegiului Medicilor Stomatologi din România și la sediul Colegiului Medicilor Stomatologi Iași.

„Autoritatea de concurență deține indicii conform cărora Colegiul Medicilor Stomatologi ar fi stabilit onorarii minime pentru serviciile prestate de membrii săi. De asemenea, Consiliul Concurenței are suspiciuni că prin intermediul Colegiului s-ar fi introdus unele restricții privind recrutarea personalului de la un cabinet stomatologic la altul, cu scopul de a-și împărți piața forței de muncă specializată în domeniul stomatologic și de a impune un nivel minim al drepturilor salariale.

Această practică, denumită ‘no-poach’, prin care nu se contactează, nu se recrutează și nu se angajează persoane care lucrează și/sau au lucrat la vreunul dintre cabinetele stomatologice concurente, elimină concurența reală de pe piață pentru atragerea angajaților, scăzând mobilitatea forței de muncă, chiar ținând-o captivă. Practic, aceste acorduri au drept consecință menținerea salariilor pentru respectivele specializări la un nivel artificial, inferior celui real”, menționează Consiliul Concurenței.

Posibile restricții privind reduceri pentru atragerea clienților

În plus, există indicii conform cărora Colegiul Stomatologilor din România a impus cabinetelor stomatologice restricții privind acordarea de reduceri sau de alte avantaje materiale/facilități pentru atragerea sau fidelizarea pacienților.

”Legea concurenței interzice orice înțelegeri între companii, decizii ale asociațiilor și practici concertate, care împiedică, restrâng ori denaturează concurența pe piața românească prin stabilirea prețurilor sau orice alte condiții de tranzacționare. Inspecțiile inopinate sunt autorizate de Curtea de Apel București și sunt justificate de necesitatea obținerii tuturor informațiilor și documentelor necesare clarificării posibilei practici de concurență neloială. Efectuarea acestora nu reprezintă o antepronunțare în ceea ce privește vinovăția companiilor”, preciza instituția.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate