FOTO. Arta de a arunca bani

„Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”, spunea Tudor Arghezi. Dacă ar fi să-l parafrazăm stângaci, am spune: „Din neanturi, neînceputuri şi nimic/ Iscat-am întrebări şi încă-un pic”. Poate că mai cu seamă de aceste întrebări s-ar lega inedita expoziţie a artistului israeliano-român Belu Simion Făinaru, pe care a realizat-o la Cluj, la galeria White Cuib. Foarte sintetic şi pentru ochiul comun, expoziţia a constat în aruncarea de monede pe podea, gest al artistului, dar şi al participanţilor.

Dar, dincolo de simţul comun şi de primă mână, expoziţia te invită într-un univers al întrebărilor, în primul rând în universul tău interior.
Primul gând care te poate pătrunde privind şi participând la expoziţia lui Belu Simion Făinaru este legat de Geneza biblică, când nu exista nimic -creaţia din nimic- şi când Întunericul era peste tot. Atunci, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Tot cu trimitere la creaţie ar putea fi şi gestul artistului şi al participanţilor de a arunca monedele pe jos, într-o „desenare” la picioare a cerului şi a stelelor de pe el, aşa cum Dumnezeu a „aruncat” stelele pe cerul nopţii. Iar în acest caz monedele (stelele) şi cerul care îl desenează e jos, pe podea (pământ), această uniune, contopire a lumilor de sus şi de jos capătă o semnificaţie şi mai adâncă.

Gestul de a arunca banii (care sunt consideraţi şi „Ochiul Dracului) poate fi interpretat şi ca o debarasare de ceea ce înseamnă material, pentru a face loc spiritualului din noi. De altfel, în filosofia masonică, de exemplu, „fraţii” trebuie să-şi lase metalele la porţile Templului, ceea ce simbolizează debarasarea, detaşarea de tot ceea ce înseamnă interes profan de ordin material. Dar între aceste „metale” nu sunt doar aspectele materiale, cum ar fi banii, bunurile, averile, ci şi „greutăţile” de ordin psihic, spiritual, care ne trag în jos, cum este cazul viciilor, furiei, invidiei, geloziei, lăcomiei, aroganţei, mândriei, minciunii, superiorităţii, egoismului etc. Poate fi până la urmă şi un gest de regenerare, de a arunca răul, vechiul, consumatul şi a lăsa loc noului.

Însuşi gestul aruncării banilor pe jos poate fi interpretat ca unul creator, roditor, aşa cum, într-un gest similar, ţăranul, cultivatorul aruncă sămânţa în ogor, pentru a rodi.
Iar faptul că monedele aruncate sunt din diferite ţări poate să însemne şi un apel la intercomunicare şi multiculturalitate.

În demersul său artistico-filosofic, Belu Simion Făinaru oferă spectatorului, dar mai ales participantului o serie de răspunsuri la întrebări esenţiale, şi mai cu seamă ocazia de a-şi pune şi mai multe întrebări.

Întrebări. Răspunsuri

În câteva rânduri, l-am abordat şi pe Belu Simion Făinaru în ceea ce priveşte demersul său artistico-filosofic:

Rep: Explicaţi-ne un pic, vă rog, ce a vrut să spună autorul în această expoziţie?

Belu Simion Făinaru: Am fost invitat de galeria White Cuib şi m-am gândit ce să expun. M-am gândit la instalaţia asta de bănuţi ca strategie. 1: să cunosc puţin structura Clujului, să fac ceva care poate să aducă întrebări, să irite chiar, să atragă atenţia. Am văzut publicul pe stradă, se uită, vede un spaţiu gol -poate că nu se prea vedeau nici bănuţii pe jos- şi pleacă. Dar la ceea ce nu dai atenţie şi nu vezi, pierzi. De aceea, trebuie văzut totul. Chiar într-o expoziţie, strategia mea uneori e să ascund lucrări, care, fiind mai greu de accesat, ţine de public; adică dacă vede sau omite parte din realitate.

Expoziţia asta, instlalaţia asta simplă, care e banală, monede aruncate pe jos – un grup de monede împrăştiate pe podea, care e ceva neobişnuit şi cauţi sensul. Ideea asta de a arunca, de a te elibera, fiindcă aceste monede le ai la tine. E o lucrate participativă, publicul este rugat să arunce monede, să participe şi metaforic, ca să dea o dimensiune de gândire, am spus că o monedă e pentru foame, o monedă pentru sete şi una pentru nimic. Ideea nimicului, care să te pună în gândire – ce înseamnă asta? Eu am în cap o idee, dar fiecare se confruntă cu el însuşi, ce înseamnă pentru el acel nimic. Dacă e filosofic, e neant, dar e şi tensiunea între această monedă care are o valoare materială, care te ajută să obţii alte lucruri materiale şi partea spitiruală, dimensiunea ta interioară, în acest proces de a descoperi sensul acestui nimic. E şi în filosofia ebraică, în cabala, concepţia creerii lumii, a genezei, care se crează din neant.. E ca creaţia universală. Şi fiecare trebuie să se confrunte singur cu întrebările, problemele astea. Al doilea: e dimensiunea ta, creaţia ta, să creezi un spaţiu de vid şi de neant. Toate astea le vorbesc în cuvinte, dar normal e prin simţire. E vorba şi de un fel de ritual, care e cumva legat de credinţă, dar e laic, nu e ceva religios. E legat şi de dorinţa de a exprima o dorinţă, un gând şi de a crea un gest în spaţiu. Şi e sunetul, care e parte. Şi e şi partea socială; adică e moneda ta, dar e un grup de monede şi un grup de dorinţe, un grup de lucruri care sunt invizibile.

Rep: Până la urmă, ce ar fi arta? Nu vreau o definiţie. Ce e artă şi ce nu e artă?

BSF: Asta nu ştiu să spun. Dar pot să spun că arta, mai ales azi, când limitele se schimbă, înseamnă posibiltatea de a-ţi da un spaţiu, de a simţi şi a gândi, de e vedea realitatea, chiar de zi cu zi în alt fel, dintr-o lucrare de artă, dintr-o pictură, o sculptură, un video, dintr-o carte, de a-ţi crea acest spaţiu care îţi oferă sensul de libertate, de a simţi această libertate, de a gândi, de a reacţiona. Şi libertatea în sensul ei adevărat, nu numai ca un cuvânt, în sensul că treci o anumită graniţă.

Rep: Asta ţine de subiectiv sau (şi) de obiectiv?
BSF: De subiectiv, fiindcă e trăirea ta. Uneori, dacă e o anumită lucrare, care dă un anumit sens şi care atinge mai mulţi oameni, din mai multe culturi, s-ar putea atinge şi un sentiment obiectiv. Dar, da, sunt şi lucruri universale, pe care le înţelegem şi personal, dar pe care le descoperi şi în alte culturi. Dar, iarăşi spun, caut să explic în cuvinte, dar normal e fără cuvinte.

Scurt CV Belu Simion Făinaru:

Belu-Simion Făinaru (n. 1959, România) locuieşte şi lucrează în Haifa, Israel şi Anvers, Belgia.
Lucrările lui Făinaru au fost expuse la Documenta IX din Kassel din 1992, Bienala de la Veneția din 1993. Bienala Sonsbeek 9 din Olanda, Bienala din 2006 de la Havana, Cuba, Bienala de la Viena, Trienala din Kathmandu Nepal, ArtBasel la expoziția Unlimited. Făinaru a reprezentat România la a 58-a Bienala de la Veneția, 2019. Artistul este reprezentat de Galeria Plan B Cluj, Berlin.

A expus la Muzeul Israel din lerusalim, S.M.A.K. Muzeul din Gent, M HKA din Anvers, Muzeul Lehmbruck din Germania, Muzeul Saitama din Japonia şi la Muzeul Național de Artă Timişoara, ca parte a proiectului Timişoara Capitală culturală a Europei 2023.

Belu-Simion Făinaru lucrează şi ca curator. Din 2010 este fondatorul, directorul şi curatorul Bienalei Mediteraneene de Artă Contemporană din Israel, 2010 Haifa; 2013 Sakhnin; 2017 Valea Sakhnin; 2021 Haifa. În 2015 a fondat AMOCA Muzeul de Artă Contemporană din Sakhnin, primul tip de acest gen din Israel, bazat pe comunități care trăiesc în conflict, promovând coexistenţa dintre comunitățile arabe şi evreieşti, deschizând porți pentru artă incluzivă şi colaborativă.
Belu Simion Făinaru, artist şi curator, născut în România este iniţiatorul şi directorul Bienalei de Artă Contemporană Mediteraneană din Israel. Este profesor de artă la Universitatea Haifa, Israel. În 2019 a reprezentat România la Bienala de la Veneţia ca artist român israelian. „E ceva deosebit, fiind de două naţionalităţi, a fost şi o recunoaştere a comunităţii evreieşti ca parte din România, cu ocazia a 100 de ani a României ca stat” (Belu Simion Făinaru).