FOTO ADEVERINȚĂ de imunizare de dinainte de MAREA UNIRE. De unde vine termenul VACCIN

Vaccinurile salvează vieți dinainte de Marea Unire de la 1918. Dovadă stă și o adeverință de vaccinare, păstrată la Muzeul Național de Istorie a României.

Vaccinurile au ajutat omenirea să treacă peste pandemii din cele mai vechi timpuri.

„ACTU DE VACCINĂ spre dovadă că este vaccinatu, cu bun succesu, precum s’arată prin semnele indelebile ce portă pe bracu. Annul 1867, luna Februarie 28”, stă scris pe o adeverință de vaccinare care datează din anul 1867, de pe timpul Principatelor Unite!

De unde vine termenul de vaccin

„Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de către medicul englez Edward Jenner (1749-1823), cu ocazia descoperirii primului vaccin împotriva variolei.

El a observat că mulgătoarele de la ferme, care se îmbolnăveau de vaccină, variola vacilor, care produce o formă ușoară de boală la om, limitată la o erupție pustuloasă pe mâini, nu se mai îmbolnăveau ulterior de vărsatul negru cum se numea variola umană. La 14 mai 1796 el operează prima vaccinare (totul, etimologic, pornind de la cuvântul latinesc vacca).

Curând după aceea, Napoleon I legiferează în Franța obligativitatea vaccinării împotriva variolei, ce producea numeroase decese.

În Țările Române se practicau însă diverse modalități de prevenire a variolei. Procedeul era numit ultuire (var. altuire, oltuire): copiii nou-născuți erau scăldați în lapte provenit de la vacile bolnave de variola vacilor, care aveau pe uger pustule de variolă. În Banat se practica o metodă de variolizare descrisă de italianul Francesco Griselini în lucrarea sa din anul 1780, <<Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei>>.

Cam asta era situația politico-sanitară până spre mijlocul secolului al XIX-lea”, se arată în articolul CÂTEVA „BILETE DE VACCIN” DIN SEC. XIX – XX, semnat de George Trohani, în volumul nr. 31 al anuarului MUZEUL NAȚIONAL.

Sursa: Muzeul Național de Istorie a României, RO Vaccinare