Connect with us

Clujul de altădată

Un poet clujean uitat. Primul specialist român în psihologie animală. Mihai Beniuc, 113 ani de la naştere

Publicat


“Sfârşitul a venit fără de veste/ Eşti fericită? Văd că porţi inel/ Am înţeles. Voi trage dungă peste/ Nădăjdea inutilă. Fă la fel”. Aşa îşi începe Mihai Beniuc una dintre sensibilele sale poezii, “Ultima scrisoare”. Poezia, redată integral mai jos, este interpretată deosebit de Florian Pittiş. În imagine, o carte a lui Mihai Beniuc şi dedicaţia sa (arhiva www.cluj24.ro)

Doctorat în psihologie animală

Mihai Beniuc n-a fost doar un poet sensibil. A fost şi un poet proletcultist, a închinat versuri regimului comunist. Aspect de la care i se trage, pare-se, trecerea lui în uitare. Dar Mihai Beniuc a fost, lucru mai puţin ştiut, şi psiholog, profesor universitar, primul specialist român în psihologie animală.

Mihai Beniuc (20 noiembrie 1907, 24 iunie 1988), poet, prozator și psiholog, cunoscut ca poet proletcultist. A fost şi specialist în psihologia animalelor şi profesor la Universitatea din Cluj.

A debutat în 1926, în revista liceului, a participat la cenaclul doctorului clujean Victor Papilian. A fost licenţiat în psihologie, filosofie şi sociologie al Universităţii din Cluj-Napoca, în 1931. În 1934  şi-a luat doctoratul în ştiinţe psihologice, tot la universitatea clujeană.  Teza de doctorat: „Învăţare şi inteligenţă la animale”. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a devenit primul specialist român în psihologie animală şi comparată.

În 1946, Mihai Beniuc s-a căsătorit cu Ema Bresliska. În 1974, ea s-a sinucis, din motive neelucidate.

Animalele „semnalizează”

Una dintre cărţile sale de referinţă ca specialist este”Psihologie Animală”. În carte se ocupă de generalitățile psihicului și comportamentului animal. El face o serie de asocieri între comportamentul celor mai primitive organisme și comportamentul omului și animalelor. În carte, el arată, printre altele, că animalele nu comunică. Şi foloseşte, în loc, termenul ”semnalizare”.

O poezie proletcultistă: Steag în zare

Care-au putut veniră după steag,

Era destul de roșu ca să-l vadă,

Iar unii s-au oprit pe câte-un prag

Rămași nevolniciei proprii pradă.

Eu mă mai duc, dar când nu voi putea

Să merg nainte-n viață tot năvalnic,

Aprinsul steag în zări l-oi arunca,

Așa cum marea roșu soare falnic

În dimineți senine, rumenind

Întinderile verzi și de argint.

Dar şi o altă poezie: Ultima scrisoare

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles. Voi trage dungă peste
Nădăjdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
În drumul tău mai mult nu am să ies,
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.

A fost desigur numai o greşeală,
Putea să fie mult, nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai un rost.

Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumină-n seara mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus magic
Pe fragedă fiinţa ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă

Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenuncheate rânduri submisiv

La soclul tău dumnezeisc aşteaptă
Să le întinzi un zâmbet liniştit
Spre sărutare adorata dreaptă,
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză auroră
De nenţeles, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: „Eşti ca oricare…”
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul,
Ce-l ţine candid amintirea mea.

Vei fi acolo veşnic ne-ntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumină de mister,
Scăldată-n apa visurilor lină,
Vei sta iubită ca-ntr-un colţ de cer
O stea de seară blânda şi senină.

Şi când viaţa va fi rea cu tine,
Când au sa te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţă legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintai.

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Să plec de-aicea de la voi curând,
Când glasul tău vreodat-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.

Şi dac-ar fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

(MaAv)


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujul de altădată

TRICOLOR românesc, DACI şi ROMANI clujeni la Columna lui Traian. 1908 ani de la inaugurarea edificiului din Roma

Publicat

În urmă cu 1908 ani (circa 12 mai 113) a fost inaugurată, la Roma, Columna lui Traian. Opera este atribuită lui Apollodor din Damasc. Cele 124 de episoade care prezintă războaiele daco-romane constituie un adevărat act de naștere a poporului român. În imagine (arhiva cluj24) sunt membri ai Asociaţiei clujene de reconstituire istorică Terra Dacica Aeterna, care au avut privilegiul, în 2019, să aibă acces în forumul unde e columna, ceea ce nu le este permis turiştilor obişnuiţi.

Columna lui Traian a fost construită din ordinul împăratului Traian, pentru marcarea victoriei sale în Dacia. Monumentul se află în Roma, în Foru lui Traian. Ea are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat, în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.

Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara. Fiecare bloc de marmură cântăreşte 40 de tone.

În total, pe columnă sunt prezentate circa 2.500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul Traian este prezent de 60 de ori.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

BÂRLOGUL lui Lucian BLAGA la Cluj. “Să nu te CERŢI cu OAMENII mai mult decât cu TINE însuţi”. 60 de ani de la moartea poetului

Publicat

“Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea este scopul vieţii”. Aşa spunea Lucian Blaga, de la moartea căruia se împlinesc 60 de ani, pe 6 mai. A locuit multă vreme şi la Cluj, în diferite locuri. Dar poate că cel mai drag loc al său a fost cel la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Cluj, care azi îi poartă numele. Era, este încă, o cămăruţă, denumită “Bârlogul lui Faust”, dar căreia i se spune şi Bârlogul lui Blaga.

Bârlogul lui Faust de la BCU Cluj (sursa foto BCU Cluj)

Chiriaş de Cluj

„În Cluj a stat în mai multe locuri, dar în chirie, nu a avut proprietăţi. A locuit ultima data pe strada Măcinului nr 20, parcă, într-un imobil cu două camera, la etajul al doilea. A stat şi pe str Moţilor, şi pe Clinicilor. La BCU are Bârlogul lui Blaga, Bârlogul lui Faust, cum se numea, între etaje. Acolo avea o cămăruţă unde a tradus Faust, al lui Goethe. Era în perioada când a fost scos de la Universitate. Lucian Blaga şi-a pus o puternică amprentă asupra Clujului”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

„A trăi la oraş înseamnă a trăi în cadru fragmentar şi în limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civilizaţiei. A trăi la sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie”, Lucian Blaga, 5 iunie 1937,  în discursul său de recepţie în Academia Română, intitulat „Elogiul satului românesc” („Discursuri de recepţie la Academia Română”, arhiva Cluj24)

În bârlogul său a lucrat mai mulţi ani, între 1952 şi 1959.

„Este biroul de sub scări, “nebănuitele trepte”. A mai răms doar cufărul lui Blaga acolo. El a stat acolo în perioada în care a tradus Faust. Bârlogul lui Faust, aşa e scris pe uşă. Avea şi o canapea, mai şi înnopta acolo. Se spune că de multe ori stătea în geam şi o urmărea pe doamna Daniello, cum ea urca pe actuala stradă Victor Babeş. Blaga fusese coleg la Universitate cu Leon Daniello… Ei au păstrat prietenia și in perioada când Lucian Blaga a fost scos de la catedra. Mai mult, prin sensibilitatea ei, prin cultura și inteligenta ei, Elen (Elena) i-a devenit muza… Reușind să îi trezească entuziasmul după experienţa tristă… Cel puțin o poezie îi este dedicată acesteia, „Portret”.

Mi-a povestit Ioan Muşlea, fiul directorului BCU, Ion Muşlea, că i-a spus Blaga când a terminat de tradus Faust: „Păcat ca nu mai trăiește Goethe să traducă Faust din românește, că ar ieși mai bine decât originalul de la 1800”. Era foarte mulțumit cum ieșise traducerea”, spune, pentru Cluj24, directorul BCU Cluj, Valentin Orga.

Iubiri de Cluj

Lucian Blaga n-a scăpat de fiorii dragostei nici în perioada clujeană. Şi a fost săgetat de mai multe ori.

“O preoteasă a fost muză a lui Lucian Blaga. Era soţia preotului Florea Mureşan. Era paroh la Biserica Ortodoxă din Deal, str Bisericii Ortodoxe. Ea se numea Eugenia şi patrona unele serate în cadrul cărora Blaga era nelipsit. A fost frapat de frumuseţea ei. I-a scris numeroase creaţii lirice. Blaga a avut mai multe aventuri sentimentale. Inclusiv cu nevasta lui Leon Daniello. Dar nu se ştie dacă aventurile astea sentimentale ale lui erau şi erotice. Dar se ştie că şi cu soţia marelui medic pneumolog a avut o idilă”, povesteşte Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

După Eugenia Mureşanu, a urmat Elena Daniello, soţia marelui medic, despre care se spune că o urmărea cu privirea din Bârlogul lui Faust.

Personalitate de Nobel

Lucian Blaga, 10 mai 1954, în Bârlogul lui Faust de la BCU Cluj (sursa foto: BCU Cluj)

Lucian Blaga (9 mai 1895, Lancrăm, 6 mai 1961, Cluj), eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat. Printre altele, se spune că el ar fi fost propus în 1956 pentru premiul Nobel pentru literatură. Propunerea ar fi făcut-o Rosa del Conte şi Basil Munteanu, la iniţiativa lui Mircea Eliade. Dar numele său nu figurează, totuşi, printre nominalizaţii acelui an.

Ardere (Lucian Blaga)

„Ființă tu – găsi-voi cîndva cuvenitul
sunet de-argint, de foc și ritul
unei rostiri egale
în veci arderii tale?
Al seminției mele cel din urmă sînt.
Pumn de lumină – tu, pumn de pămînt. Tu rodie,
Tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și cînd găsi-voi singurul cuvînt
în cercul nopții să te-cînt?
Nepriceput pe lîngă vetre
dar înțeles de zei și pietre,
cuvîntul unde-i – ca un nimb
să te ridice peste timp?
Cuvîntul unde-i – care leagă
de nimicire gînd și pas?
Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,
ca să sfîrșesc arzînd”.
(MaAv)

 

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

ROMÂNCA absolută. NADIA, performanţă UNICĂ în LUME. S-a întâmplat în urmă cu 42 de ani

Publicat

Pe 9 mai 1979, la Campionatul european de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut. Performanță unică în istoria competiției.

Nadia, prima din lume

Pe 17 iulie 1976, la Montreal, au început Jocurile Olimpice de Vară, competiţie la care Nadia Comăneci a obţinut prima notă de 10 din istoria gimnasticii. De altfel, la competiţia respectivă, Nadia a obţinut șapte note de 10.00.

Ulterior, în mai 1979, la Campionatul european de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut, performanță unică în istoria competiției.

Prima româncă

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961) este prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului 20 și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.

Ea este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastic Hall of Fame.

*în imagini, trei reviste din perioada de glorie a Nadiei Comăneci, cu două autografe ale sale acordate într-o vizită la Cluj (arhiva Cluj24)

(MaAv)

Citește mai departe

Clujul de altădată

PREDICĂ de PAŞTI din 1913. NĂRAVUL beuturei de VINARS. Protopopul clujean Elie Dăianu arăta năravurile românilor

Publicat

Predica de Paşti conţinea odinioară, la fel ca azi, pe lângă învăţăturile strict religioase, şi observaţii/îndemnuri cu caracter social. Una dintre aceste observaţii se referee la băutură. Care era tare dragă românilor.

Băutura ne prăpădeşte neamul

*în imagine, broşura cu predica de Paşti din 1913 a lui Elie Dăianu (arhiva Cluj24)

În predica sa de Paşti de acum 108 ani, 1913, protopopul greco-catolic de Cluj, Elie Dăianu, combătea băutura. Dar mai ales vinarsul, pălinca, tăria.

„Pe lângă multele însuşiri bune şi vrednice de laudă, avem noi, Românii, şi unele năravuri rele, cari ne fac mare pagubă şi ruşine, înaintea oaminilor, şi nesfârşită stricăciune şi osândă înaintea lui Dumnezeu. Între altele este năravul beuturei de vinars, care ne strică şi ne prăpădeşte neamul nostru, mai ales poporul dela sate”, spunea el.

Intelectual de rasă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor

Elie Dăianu (9 martie 1868, 11 septembrie 1956) a fost protopop greco-catolic al Clujului din 1902 până în 1940. A fost o figură reprezentativă a intelectualității române din Transilvania în prima jumătate a secolului al XX-lea. În anul 1920 a fost ales deputat din partea Partidului Poporului. Şi a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților.

A fost redactor la Tribuna și la Foaia Poporului din Sibiu. În 1897, ca redactor șef al revistei Tribuna, i-a publicat tânărului Octavian Goga, pe atunci elev în clasa a VI-a al Liceului de Stat din Sibiu, șase poezii.

În anul 1901 a publicat la Sibiu textul latin și traducerea în limba română a memoriului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae din 1791. În anul 1903 a înființat la Cluj “Răvașul”, o revistă culturală ilustrată săptămânală, în care a publicat o serie de studii istorice.

Dăianu a scris biografiile unor oameni de seamă. Şi a militat pentru refacerea unității bisericești a românilor din Transilvania. În 1906 a reeditat cu litere latine volumele de predici ale lui Petru Maior, apărute inițial la Buda, cu litere chirilice (Prediche sau învățături la toate duminicile și sărbătorile anului).

Pe 20 august 1916 a participat din partea românilor uniți clujeni la slujba ocazionată de ziua împăratului Franz Joseph. Cu acea ocazie și-a exprimat „sentimentele de loialitate și alipire neclintită cătră Maiestatea Sa, și cătră glorioasa Casă Domnitoare”, precum și recunoștința pentru toate binefacerile care s-au revărsat asupra întregului popor român datorită Casei de Habsburg. După 1918, Dăianu a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania.

(MaAv)

Citește și URĂRI DE PAŞTE 2021 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate