Connect with us

Clujul de altădată

Un CASTEL clujean al FRĂŢIEI ungurului cu românul. ADY despre GOGA: “Fratelui, salut de frate!”. Ady Endre, 102 ani de la moarte

Publicat


În castelul de la Ciucea (în imagine, o carte poştală din 1920, anul în care Goga a cumpărat castelul de la văduva Ady, arhiva Cluj24) au trăit doi mari prieteni. Ady Endre, mort într-o zi ca azi, şi Octavian Goga. Cei doi au locuit, pe rând, în aceeaşi casă. Iar Octavian Goga a murit acolo. Imaginea este din anul în care Octavian Goga a cumpărat castelul de la văduva bunului său prieten Ady Endre.

Prietenia dintre ungurul Ady Endre şi românul Octavian Goga

Domeniul pe care se află astăzi conacul a aparținut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfârșitul secolului XIX, acesta ridica un castel aici, la insistențele nepoatei sale, fiica unei surorii de-a sa. Ulterior, nepoata se va mărita cu unchiul Miklos Boncza, din căsnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cea care ulterior va deveni soția lui Endre Ady. Aceasta își va petrece copilăria pe domeniul de la Ciucea, iar după căsătoria din 1914 cu Ady, domeniul le va deveni reședință în perioada 1915-1917. După moartea lui Endre Ady din ianuarie 1919, Berta îi scrie lui Goga, oferindu-i domeniul spre vânzare.

Dată fiind prietenia strânsă care existase între Octavian Goga şi Ady Endre, Goga se va deplasa la Ciucea în vara anului 1919. Constată că imobilul se află înr-o stare proastă, dar decide totuși să îl cumpere la prețul solicitat de văduva lui Ady. Iar asta, în pofida opoziției Veturiei Goga, soţia sa. Aceasta scria ulterior: „Eu eram în contră să cumpărăm o ruină. Octavian mi-a răspuns: “Nu se pune chestiunea așa. O văduvă nu se refuză și când acea văduvă este văduva lui Endre Ady, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva”.

Fratelui, salut de frate

Decizia lui Goga provine de la sprijinul moral pe care acesta l-a primit de la Ady când poetul român era întemnițat la Seghedin de către autoritățile ungare, din cauza opțiunilor sale politice. Ady Endre publica atunci la Budapesta în ziarul Vilag un articol sub titlul Robia lui Octavian Goga. El nota nota: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temnița de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo și Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea și atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuși mă întorc timid și-l invidiez pe Goga…”.

Pe 20 octombrie 1920, Berta Boncza a semnat actul de vânzare-cumpărare la Budapesta, și, 8 zile mai târziu, Goga semnează la București documentul prin care devenea proprietarul domeniului. Suma tranzacţiei a fost de 280.000 de coroane.

Ady Endre către Octavian Goga, pe 25 ianuarie 1914: “Ungurul se adresează românului, pajistea – câmpiei, dar patriotul – patriotului, omul – omului şi poetul – poetului, stimate prieten, Octavian Goga. Soarele e roşu în aceste zile de iarnă şi cele mai fierbinţi şi cinstite suflete maghiare sunt în doliu. (…) Se spune că, pe minunatul Maniu, pe care, din păcate, nu-l cunosc personal, îl salutai mai deunăzi în felul următor: „Ei, prietene, vindem bătaia de joc a ţăranului?”. Tăranul, atât cel maghiar cât si cel român, nu a asteptat politica tovarăşilor tăi: el moare înainte de a se naşte sau creşte cu ochi muribunzi şi apoi emigrează. (…) Crede-m că ţin la tine, ţin la poporul tău minunat şi sensibil ca la al meu şi, dă-mi voie să mai scriu ceva aici. Pe Iancu, acest tribun strălucit, poetic, fierbinte, l-a înnebunit, spre sfârşitul vieţii sale, eşecul, crunta deziluzie”.

Date biografice

*Ady Endre (22 noiembrie 1877, Mecenţiu, azi Ady Endre, atunci în Sălaj, azi în Satu Mare, 27 ianuarie 1919, Budapesta), poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai sec. XX şi ai literaturii maghiare.

*Octavian Goga (1 aprilie 1881, Rășinari, 7 mai 1938, Ciucea), poet, publicist, premier al României şi ministru de Interne, membru al Academiei Române.

*A trăi, cât suntem…- (Élni, míg élünk…) – Ady Endre

(Traducere de Csata Ernő)

Da: a trăi cât suntem,
Da: ăsta e ordin.
Dar, ce facem cu viața, dacă
E chin?

Da: să dorim faimă,

Da: cu gând în clocot,
A fi Măreț e un fleac, așa
Socot.

Da: să ai nădejde,
Da: mâlc, când doare.
Așteptând Decesul, dascălul cel
Mare.

Da: a trăi cât suntem,
Da: ăsta e ordin.
Dar, ce facem cu viața, dacă
E chin?

(MaAv)


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. ember stela

    ianuarie 27, 2021 la 11:05 pm

    DOI MARI POEȚI , O FRUMOASĂ PRIETENIE

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

Amprenta lui TITULESCU la Cluj. A ars cu trabucul CANAPEAUA lui Goga. 139 de ani de la naşterea marelui diplomat

Publicat

România a avut şi diplomaţi de marcă, iar unul dintre ei este Nicolae Titulescu. Probabil, cel mai mare diplomat român. Nu întâmplător a fost ales de două ori în funcţia de preşedinte al Ligii Naţiunilor. Singurul reales. De la naşterea sa se împlinesc 139 de ani. Şi, peste câteva zile, 80 de ani de la moarte. Iar o povestioară inedită va rămâne în istorie. Aşa cum a prezis. O povestioară care colorează şi ea istoria.

*O fotografie din 1934 (Realitatea ilustrată, arhiva Cluj24), în care este împreună cu ceilalţi doi miniştri de externe ai Micii Înţelegeri (Iugoslavia şi Cehoslovacia) şi cu ministrul de externe al Franţei

 

Cearta Veturiei Goga cu Titulescu

O întâmplare inedită care l-a avut ca personaj principal pe marele diplomat s-a petrecut pe tărâmuri clujene. La Ciucea, în castelul lui Octavian Goga. Nicolae Titulescu l-a vizitat de mai multe ori pe Goga, dar o întâmplare a rămas de pomină. Într-un salon al castelului, Titulescu era prins într-o discuţie. Şi n-a observat şi nici n-a simţit că era să ia foc. Trabucul pe care îl fuma a ars sofaua pe care stătea.

*Canapeaua de la Ciucea arsă cu trabucul de Nicolae Titulescu (arhiva Cluj24)

„Titulescu era stângaci. Cum la vremea respectivă se fuma trabuc, la una din întâlniri, retrăgându-se pe canapeaua din partea îngustată a sufrageriei, să discute cu cineva, din neatenţie, sprijinindu-şi mâna de una dintre pernele de pe sofa, a atins braţul sofalei cu jarul de la trabuc. Şi l-a ars. Doamna Veturia Goga a simţit mirosul de undeva din încăperea alăturată şi a venit urgent. Dânsa avea un temperament coleric, cum se spune – ce-i în guşe, şi-n căpuşe. Spunea ce avea de spus oricui, indiferent de poziţia socială a celui în cauză. Şi, l-a apostrofat, că-i arde sofaua”, povesteşte, pentru Cluj24, Cecilia Mureşan, conservator al Muzeului Memorial Octavian Goga din Ciucea.

*Canapeaua de la Ciucea arsă cu trabucul de Nicolae Titulescu (arhiva Cluj24)

Titulescu era indiferent, cumva, la scandalul pe care ea i-l făcea, şi, când Veturia Goga i-a spus, revoltată, că nu sunt răşini speciale cu care să refacă sofaua, Nicolae Titulescu i-a răspuns că nici nu e nevoie s-o recondiţioneze, pentru că arsura respectivă este o “amprentă istorică”.

Ardealul e inima României. Mason iniţiat la Paris

Nicolae Titulescu (4 martie 1882, 17 martie 1941). A fost un diplomat, jurist, profesor și om politic, de mai multe ori ministru de externe, președinte al Ligii Națiunilor, academician.

În timpul studiilor de la Paris este iniţiat în masonerie.

Încă din perioada neutralității, Nicolae Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România. Într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României”, el declara: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”. În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotențiar al națiunii române.

Singurul preşedinte reales al Ligii Naţiunilor

În anii 1928 – 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine.

Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) președinte al acestei organizații internaționale. Singurul preşedinte reales.

După instaurarea nazismului în Germania, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele Guvernului României, convențiile împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri şi pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste).

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Costică Banditu, PIONIER al arheologiei dacice. Fondatorul MUZEULUI din Cluj. Constantin Daicoviciu, 132 de ani de la naştere

Publicat

Un mare istoric născut într-o zi ca azi: Constantin Daicoviciu (1 martie 1898, Caraş-Severin, 27 mai 1973, Cluj), renumit arheolog, rector al UBB, academician. E adevărat că a fost şi deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi susţinător al unei istoriografii naționaliste. Dedicaţia cărţii din imagini (arhiva Cluj24) este pentru Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957), fondatorul școlii clujene de dermatologie, printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis şi, în 1931-1932, primar al Clujului.

A locuit în muzeu, a adăugat o strofă la Gaudeamus

De numele lui Constantin Daicoviciu se leagă multe lucruri în Cluj. Printre altele, a fost rector al Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şi chiar a avut cel mai lung mandat neîntrerupt de rector (1956-1968). Dar a şi pus bazele Muzeului de Istorie a Transilvaniei, în care a şi locuit.

“Este un pionier  al arheologiei dacice. În perioada interbelică a lucrat la şantierul de la Sarmisegetusa Regia. Din punct de vedere profesional, este  unul dintre fondatorii Institutului de studii clasice, unde  ulterior va funcţiona actualul muzeu de istorie a Transilvaniei. El acolo a şi locuit. La fel şi fiul său, Hadrian Daicoviciu. Aceea e Casa Petricevici. A fost şi rector, primul rector al Universităţii Babeş-Bolyai, după unirea celor două universităţi, în 1959, şi a adăugat o strofă, ultima, la Gaudeamus.

A fost decan şi în timpul legionarilor, la Sibiu. Din punct de vedere politic  a fost un adaptabil. Îl avea şi pe Tudor Bugnariu, ginerele lui Blaga, cu care era cumnat, şi care îl susţinea. Dar are un merit în constituirea actualului muzeu de istorie a Transilvaniei. A fost şi director al instituţiei. Este fondatorul şcolii de arheologie dacică”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Costică Banditu a murit în avion

Vladimir Alexandru Bogoslavievici povesteşte şi câteva lucruri mai puţin cunoscute din viaţa marelui istoric.

“I se spunea în glumă Costică Banditu. Fiindcă tot în picioare a picat. A fost decan în timpul legionarilor, a fost în timpul comuniştilor. A fost un profestor foarte talentat. Dar era şi slobod de gură, vorbea mai colorat. Se pare că pe avion a murit. Sau după ce a coborât. Se spune că a cerut un coniac. Probabil că dacă i s-ar fi dat coniac, care e vasodilatator, poate că n-ar fi făcut infarct.

Îşi bea cafeaua la Cofetăria Verde, fosta cofetărie Fabian, acum Memo 10. Locul în care a fost casa lui John Page. Gurile rele spun că responsabila de cofetărie ar fi fost amanta lui. Tot ce e posibil. Oricum, avea masa lui rezervată şi acolo îi plăcea să-şi bea cafeaua şi câte un coniac”, mai spune istoricul clujean.

Coriolan Tătaru

*Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957) a fost fondatorul școlii clujene de dermatologie. Şi printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis. De asemenea, în perioada 1931-1932 a fost primar al Clujului.

Printre altele, a fost primul dermatolog din România care s-a ocupat de problema dermatozelor profesionale si a bolilor alergice cutanate. A fost decan al Facultăţii de Medicină (1928-1929). Coriolan Tătaru a fost coautor al primului tratat de dermatologie în limba româna, autor a peste 160 de articole de specialitate.

A înfiinţat si condus revista Clujul medical (1928-1940). Din 1956 a fost membru în colegiul de redacţie şi colaborator al revistei Dermato-Venerologia. A pus bazele primului dispensar antivenerian din România, la Cluj. Şi a organizat serviciile de dermatologie judeţene din Transilvania. A înfiinţat primul muzeu de mulaje şi fotografii dermatologice din lume.

A deţinut functia de preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Cluj (1930), al Societăţii de Dermatologie şi Sifilografie (1936), al Consiliului Clinicilor (1935-1947), al Comitetului Regional Cluj al Federaţiei de Sport din România, Director General al Societăţii de Salvare.

Tudor Bugnariu şi Dorli Blaga s-au cunoscut prin Daicoviciu

*Tudor Bugnariu (30 iunie 1909, 25 iunie 1988), sociolog, publicist, politician comunist, primar al Clujului în 1944-1945, ministru-adjunct al Învăţământului (1956), filosof, comunist din ilegalitate, ginerele lui Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga). În 1957, Dorli Blaga s-a măritat cu profesorul Tudor Bugnariu, care era cu 21 ani mai în vârstă decât ea. El fusese însurat şi cu Kato Balasz, o evreică maghiară, a cărei familie a fost deportată la Auschwitz, unde i-au murit mama, surorile și nepoatele. Kato a scăpat de Auschwitz pentru că era măritată cu un creștin, dar n-a suportat tragedia familei sale şi s-a sinucis în 1945. Tudor Bugnariu a fost membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, a devenit decan şi a publicat mai ales studii de marxism, materialism dialectic și istorie. A fost unul dintre puţinii universitari din România interbelică intraţi în Partidul Comunist ilegal, dar s-a distanţat în timp de mişcarea în care crezuse (sau cel puţin de aplicaţiile ei practice din România). Şi a sfârşit urmărit de Securitate şi turnat de prieteni.

Dorli Blaga despre Tudor Bugnariu şi Constantin Daicoviciu:

“În timpul războiului, Clujul fiind sub ocupaţie ungurească, universitatea s-a mutat la Sibiu. Tatăl meu era bun prieten cu Constantin Daicoviciu, istoricul, se ştiau încă de când tata era profesor la Cluj. Cum Daicoviciu era cumnat cu Bugnariu, pe linia asta ne-am văzut primele dăţi, prin 1946, când universitatea încă nu revenise la Cluj. Mă împrietenisem cu sora mai mică a lui Bugnariu, Elena, căsătorită cu istoricul de artă Virgil Vătăşianu. Cât am locuit la Sibiu, noi şi familia Daicoviciu am stat în acelaşi cartier. Pe el l-am cunoscut propriu-zis când eram în anul I de facultate, la Cluj, unde mi-a ţinut primul curs de marxism. Părea foarte distins”.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Singura SEMNĂTURĂ a lui HOREA în lemn. O BISERICĂ aflată în Cluj. 236 de ani de la TRAGEREA sa pe ROATĂ şi a lui Cloşca

Publicat

Se împlinesc, pe 28 februarie, 236 de ani de la moartea lui Horea, Cloşca şi Crişan. Au fost conducătorii răscoalei țărănești de la 1784-1785. Horea şi Cloșca au fost traşi pe roată. În chinuri cumplite. Dar puţină lume ştie că printre lucrurile iscălite de mâna lui Horea, singurul în lemn, este o biserică din Cluj. Se află în Parcul Etnografic Naţional “Romulus Vuia”. Semnătura lui Horea se află pe o grindă a unei biserici. Pe care el a construit-o împreună cu echipa sa de meşteri.

Două cărţi despre Horea, Cloşca şi Crişan (1922 şi 1937, arhiva Cluj24)

Biserică ridicată în 1773

Biserica a fost construită în 1773. Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean, spune, pentru Cluj24, că aceasta este un obiectiv important pentru că este singurul care poartă semnătura lui Horea. Dar şi pentru că reprezintă faza de maturitate a construcţiilor de lemn din România.

Biserica lui Horea, aflată în Cluj

“Biserica este singura marcată de Horea. A fost adusă în muzeu în 1968, din localitatea sălăjeană Cizer. Tipologic este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale fazei de maturitate a construcţiilor de lemn din România. Este o biserică cu plan evoluat, care este foarte armonioasă ca şi construcţie. Pictura, de asemenea, e o interpretare în stil rural a erminiilor bizantine. Este o pictură de foarte bună calitate“, spune  Tudor Sălăgean.

Potrivit unei prezentări a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Biserica lui Horea este construită din stejar, iar clopotniţa sa înaltă – element de prestigiu comunitar, corpul naosului şi cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporţionat şi dinamic. De asemenea, pereţii bisericii sunt încinşi median cu funia tradiţională sculptată, care apare şi la portal, iar arcadele pridvorului sunt şi ele bogat decorate.

Semnătură de pe grindă: „lucrat Ursu H”

Istoricul Tudor Sălăgean spune că au existat alte două inscripţii cunoscute făcute de Horea. Dar că ele au dispărut misterios. Şi că acum a rămas doar cea de pe Biserica din Cizer, deţinută de Parcul Etnografic din Cluj.

„Lucrarea aceasta a fost contractată de Nicula Ion a Neamţului. Dar a fost executată de Horea, care s-a şi semnat pe o grindă de pe cupola uşor arcuită, cu litere chirilice: ‘lucrat Ursu H’. Istoricii au identificat un număr total de trei inscripţii, toate cu litere chirilice, care ar fi fost făcute de Horea. Una dintre acestea, realizată pe grinda principală a casei lui Horea din Albac, care reda numele autorului ei sub forma ‘Nicula Urs’, a fost depusă la sfârşitul secolului al XIX-lea în Muzeul Astrei din Sibiu, de unde a dispărut fără urmă în timpul primului război mondial. O altă inscripţie, de asemenea pierdută, ar fi fost realizată pe grinda unei case din Mătişeşti. Dintre inscripţiile atribuite lui Horea a căror autenticitate a fost confirmată de specialişti, cea aflată în biserica din Cizer este unică, fiind singura păstrată până astăzi”, subliniază Tudor Sălăgean.

Grinda pe care şi-a scris moartea numele

Istoricul clujean povesteşte şi o legendă creată în jurul Bisericii lui Horea şi a inscripţiei lăsate de acesta pe o grindă.

„Tradiţia locală din Cizer a păstrat amintirea prezenţei lui Horea în localitate şi a atenţiei deosebite pe care locuitorii din Cizer au dat-o inscripţiei lăsate de acesta. Potrivit amintirilor localnicilor, copiii erau ţinuţi departe de inscripţie, pentru a preveni deteriorarea acesteia. Unul dintre cei mai bătrâni oameni din Cizer, intervievat în anii 1960, îşi amintea că, în copilăria sa, bătrânii satului le spuneau copiilor să se ferească de locul cu inscripţia, pentru că ‘acolo sus şi-a scris moartea numele şi cine se apropie de el moare’. Legenda avea rolul de a-i îndepărta pe copii şi pe inoportuni de inscripţie, prevenind distrugerea ei”, explică istoricul clujean.

Moartea lui Horea şi Cloşca, gravură (arhiva Cluj24)

Tudor Sălăgean mai spune că Horea era foarte cunoscut pentru iscusinţa sa în meşteşugul cu lemn şi că în perioada construirii Bisericii din Cizer se stabilise în apropiere, pe un domeniu al familiei Banffy, la Ciucea, pe teritoriul de astăzi al judeţului Cluj.

„Horea, moţ sărac, cu familia lui (soţia Ilina, copiii Ioan şi Luca) s-a aşezat la Ciucea, la Iegărişte, probabil fugit de pe domeniul minier al Zlatnei, unde era iobag şi unde sarcinile fiscale deveniseră foarte grele. Horea, împreună cu alţi moţi aşezaţi în zonă, au devenit cunoscuţi în satele din jur pentru iscusinţa meşteşugului lor”, precizează istoricul.

Primit de împărat

Gravură cu Horea în audienţă la împărat (arhiva Cluj24)

Pe 1 aprilie 1784, Horea este primit în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, căruia îi prezintă situația iobagilor din Transilvania. De fapt, Horea a fost primit de trei ori de către împărat, fapt posibil, se pare, datorită apartenenţei la masonerie a conducătorului răscoalei de la 1784.

Se pare că tot datorită acestui fapt, Horea a avut o moarte ceva mai uşoară, pe 28 februarie 1785, primind doar două (sau patru, după alte surse) lovituri de roată, faţă de 20, câte a primit Cloşca. Horea a fost ultimul executat în acest fel în Imperiul habsburgic.

Apartenenţa la masonerie

*“Ignatius Born a fondat cea mai importantă lojă masonică din Imperiul Habsburgic. La 23 februarie 1783 cind Horea se afla la Viena, cf documentelor, în loja Fraţia de Cruce s-a rostit o discurs de omagiere a reformelor Impăratului Iosif al doilea (marea susţinător al lojii) in lb română. De presupus că aparţinea lui Horea, bun orator. Mai există o discuţie privitoare la masonerie – cea despre o mare cantitate de aur din Apuseni pierdută în timpul răscoalei. S-a spus că aurul a dispărut şi a ajuns în Franţa la lojile masonice şi folosit pentru finanţarea pregătirilor revolutiei. În preajma acestui aur găsim un anume cavaler Joseph Balsamo, apropiat de Horea dar şi de Împărat. Să fi fost acest aur unul din subiectele discutate de Horea cu Iosif al doilea? Dar cu protectorul şi colegul de lojă Ignatius Born?

Iosif nu era un revoluţionar, asta e sigur, dar că ar fi vrut să submineze Franţa lui Ludovic e la fel de sigur. Cu acel aur să se fi finanţat lojile si cluburile de lectură care agitau spiritele la Paris? Să se fi plătit tipăriturile de propagandă, să se fi cumpărat arme? Un mare mason, Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), intr-o scrisoare “frăţeasca” trimisă împăratului îi reproşează că l-a abandonat pe Horea, frate cu ei de masonerie. Ziarul Magyar Hirmondo din Bratislava a scris: ”Horea are peceţi cu simboluri masonice, iar ţăranii, urmându-l, declară că nu mai recunosc alt împărat decît pe el…” (Stelian Tănase)

*Vasile Ursu Nicula (1731, 28 februarie 1785). Era cunoscut şi ca Nicola sau Horea. A fost conducător al răscoalei ţărăneşti din 1784. Alături de Ion Oargă (Cloşca) şi Marcu Giurgiu (Crişan).

(MaAv)

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

Clujeanul prieten cu Franz FERDINAND. Adeptul FEDERALIZĂRII. Făcător al UNIRII. Vaida-VOEVOD, 149 de ani de la naştere

Publicat

O mare personalitate clujeană, ardeleană. Unul dintre pionii importanţi ai Marii Uniri din 1 Decembrie 1918. Şi, un lucru inedit, era prieten, încă de când Transilvania era în componenţa Imperiului austro-ungar, cu prinţul moştenitor, Franz Ferdinand. De la naşterea sa se împlinesc 149 de ani.

*în imagine, un document din 1919 (arhiva Cluj24) semnat de Alexandru Vaida-Voevod, Caius Brediceanu, Gheorghe Crişan, Mihai Şerban, Adrian Otoiu şi Ioan Vulcu (primii patru, alături de Traian Vuia, Ion Pillat şi V. Niţescu au intrat, în 1919, în loja masonică „Ernest Renan”, calitate în care au putut trata mai lesne cu delegaţii marilor puteri prezente, formate şi ele preponderant din masoni, iar acest lucru, alături de demersurile Reginei Maria, a avut o importanţă determinantă pentru graniţele României)

Franz Ferdinand şi Vaida-Voevod, aceeaşi idee despre federalizare

“Alexandru Vaida-Voevod era prieten cu Franz Ferdinand, cel care a fost omorât la Sarajevo. Era în foarte bune relaţii cu Franz Ferdinand, prinţul moştenitor al Imperiului austro-ungar. Aveau aceeaşi idee de federalizare. Adică, să nu fie dualism, să fie mai multe state, să aibă şi românii partea lor. Prinţul moştenitor avea idei reformiste, ceea ce nu-i convenea probabil bătrânului Franz Joseph. Dădea mai multă naţionalităţilor cuprinse în statul dualist. Cred că de acolo s-au împrietenit Franz Ferdinand şi cu Alexandru Vaida-Voevod”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

*în imagine, o ilustrată (arhiva Cluj24) editată imediat după atentatul de la Sarajevo. Unul dintre cele mai influente evenimente ale secolului 20 a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, ceea ce a dus în cele din urmă la declanşarea Primului Război Mondial. În vizita regală la Sarajevo, prinţul moştenitor al Austro-Ungariei a fost însoţit de soţia sa, ducesa Sofia de Hohenberg

A locuit vizavi de Teatrul Naţional din Cluj

Vaida-Voevod a locuit, în perioada interbelică, în Cluj. Vizavi de Teatrul Naţional. Dar avea mai multe proprietăţi în judeţ.

“A fost un medic apreciat în imperiu. Avea casă vizavi de teatru. A ridicat-o şi în perioada interbelică, i-a adus modificări, fiindcă e mai veche casa. Acolo a stat cam în toată perioada interbelică. A stat acolo până în 1940. Apoi, a fost în refugiu”, mai spune istoricul clujean.

Primul premier al României Mari

Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872, Bobâlna, 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, unul dintre liderii Partidului Național Român din Transilvania şi Partidului Național Țărănesc, de trei ori premier, inclusiv în timpul negocierilor de pace de la Paris, când s-au stabilit graniţele României. A fost primul premier al României Mari.

Apărător al românilor din Transilvania imperială

Printre altele, a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenții maghiari, ca răspuns la „Memoriul” studenților maghiari de la universitățile din Budapesta și Cluj.

Fazele ministeriale în România (1930, Dimitrie Costescu, arhiva Cluj24)

În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român. Atunci, președinte al partidului a fost ales dr. Ioan Rațiu. Şi s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susține revendicările românilor din imperiu și a denunța politica de asuprire națională și intoleranța practicată de guvernul de la Budapesta.

A făcut parte dintr-un Comitet Național care a ținut locul celor întemnițați. Iar pe manifestul lansat în timpul procesului de la Cluj apare semnătura sa, alături de cea a preotului Vasile Lucaciu.

S-a implicat în pregătirea și desfășurarea Conferinței Partidului Național Român din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu. Conferinţa a adus triumful noului val din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad și Nicolae Comșa. Ulterior, a activat ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a distins ca unul din deputații cu vederi democratice.

Contribuţie deosebită la Marea Unire din 1 Decembrie

A avut o contribuție deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfășurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Național Român. În cadrul acestora s-a hotărât ca națiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină”, să-și aleagă „așezarea ei printre națiunile libere”. Rezoluția Comitetului Executiv a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie.

*în imagine, un document (arhiva Cluj24) al Consiliul Dirigent al Transilvaniei, un organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, care a funcţionat doar în perioada 2 decembrie1918-4 aprilie 1920. El a fost format din Iuliu Maniu (președinte), Alexandru Vaida-Voevod (vicepreședinte), Ștefan Cicio-Pop (vicepreședinte), Aurel Vlad (vicepreședinte), Vasile Goldiș (vicepreședinte), Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște

Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. După acest eveniment istoric, el devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat. Şi s-a numărat între cei patru delegați ardeleni (alături de Vasile Goldiș, Iuliu Hossu și Miron Cristea) care au adus regelui Ferdinand I Rezoluția Unirii pentru a fi ratificată.

Mason pentru a ajuta şi Unirea

În 1919, Vaida-Voevod (alături de Tr. Vuia, C. Brediceanu, M. Şerban, Gh. Crişan, I. Pilat şi V. Niţescu) este primit în loja masonică „Ernest Renan”. Apoi, în același an, a participat la Paris, ca invitat special, la ședința de închidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franța. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Georges Clemenceau și cu George Lloyd. La 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (cu gradul 33). Iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate