Popa Irimie: La Domnul, cu rugăciuni și plecăciuni, dar cu teme nefăcute

Sunt unul dintre cei care am tras clopotele bisericii de mic copil. Viața, mai apoi, mi-a demonstrat că nici școală fără biserică nu este completă, dar nici invers.

Într-una din zile m-am dus către satul meu. Într-o zi de sărbătoare.

Opresc la pensiunea Casa Apuseană, lângă mânăstirea din cătunul Mănăstire/Haldine, la o ciorbă. Doamnele de acolo sunt cele mai bune bucătărese din Țara Moților. Cum stam și mă uitam, de pe terasă, numai ce văd în fața mea un peisaj contrastant: O falnică mănăstire, prosperă, iar la intrare o școală în paragină… cu pereți crăpați, geamuri sparte și înăuntru cu diverse obiecte școlare vraiște pe jos.

Copii nu prea mai sunt în cătun. Școala este închisă… Curtea școlii, pe vremuri împrejmuită, este astăzi, de facto, parcarea mănăstirii.

Școala – o ruină, mănăstirea – un palat. Mergi pe Valea Arieșului și când vezi pungile de plastic plutind pe cursul apei sau agățate prin salcii, sau calea ferată furată, poți realiza că este lipsă de educație, de școală, nu numai de mătănii.

Lăcomia unor clerici este feroce, statul român fiind deposedat de proprietățile sale până și de către biserici, de aproape toate riturile, contrar legii și a bunului simț. Pot numai să spun că Alexandru Ioan Cuza, pentru a moderniza statul, acum 200 de ani, a secularizat averile mănăstirești… Noi renunțăm la școală să îngrășăm biserica. Apoi, haideți să ne mirăm că poporul este needucat, iar politicienii, pe măsură!!!!

Am uitat că vechii popi erau și dascălii satului… am uitat, erau oameni luminați…

Cui ii mai trebuie școală???? Iertare divină sa fie…..

P.S. Poate, în comuna mea, rațiunea nu a mers la culcare, la asfințit, după Frunți! Am încredere că noua conducere a comunei va face ceva întru îmbinarea credinței cu școala. Una fără cealaltă devine toxică!!!!

Amin!!!!

Popa Irimie este conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj-Napoca