Nou caz revoltător la Transylvania College. Copil de 16 ani cu o deficiență de vedere, respins de conducerea școlii

Mama unui copil de 16 ani din Cluj-Napoca a povestit cum fiul acesteia a fost respins la înscriere la Transylvania College, deși conducerea școlii dăduse asigurări că acesta va fi acceptat și va putea începe anul școlar din această toamnă. Este al doilea caz făcut public despre situația de la respectiva școală, primul vizând cazul copiilor lui Sergiu Biriș. 

”Nu mi-am dorit niciodată sa scriu despre asta. Si nici acum nu vreau. Dar este necesar pentru ca nu mai pot sa tac.
Nu am plâns cand copilul meu a fost practic dat afara din Green School, fara niciun motiv palpabil, decat ca era incomod.
Nu am plâns cand nu a fost acceptat la Spectrum,in baza unei minciuni crunte, doar pentru ca nu l-au vrut acolo, datorita dizabilitatii lui.
Dar am plâns saptamana asta pentru toate aceste momente.
Cand am inteles ca copilul meu a fost respins de inca o școală. Pentru ca „din motive ce țin exclusiv de organizarea și resursele instituției, nu putem oferi cadrul educațional adecvat pentru Carol, nici în programele noastre de zi, nici în cele alternative (Hybrid).”
Va anunțasem pe la mijlocul verii despre faptul ca copilul meu Carol va merge la Transylvania College. Si va începe liceul si va intra pe drumul lui mult dorit de a ajunge la facultate in Olanda. Intr-un sistem inclusiv, care il va putea susține sa își atingă potențialul lui enorm.
Ei bine. Asta nu se va mai întâmpla”, a povestit mama băiatului.

Extrem de dureros

Potrivit acesteia, deși a început toate demersurile, a avut înțelegerea cu conducerea școlii și a trimis actele de înscriere si aștepta doar sa trimita contul lui pentru a-și alege materiile, o data cu începerea anului școlar a avut parte de o tăcere de 10 zile in care nu a știut ce se întâmpla, ”nu au răspuns la email sau la telefon”.

”Ca apoi sa vina emailul in care am fost informați ca de fapt Carol nu va fi înscris la ei, pentru ca nu au posibilități de incluziune pentru el si ca, de fapt, discuțiile noastre au fost exploratorii si ei nu au promis nimic.
Am trecut prin extrem de multe șocuri de cand s-a născut Carol si toate m-au afectat, dar despre putine lucruri am vorbit public.
Pentru ca nu am vrut să ne expunem ca familie și pentru că nu am vrut să îl expun pe el mai mult decât era necesar.
Dar asta a fost efectiv extrem de dureros. Și de nedrept. Și de copleșitor.
Am luptat cu sistemul de când a intrat în școală. Și nu a fost deloc ușor. În societatea noastră incluziunea nu există. Și eforturile noastre ca părinți au fost uriașe. Nu am cuvinte să descriu cât de uriașe. Și cât de mult am încercat să îl protejez de această realitate.

Umilită pentru modul mișelesc în care au procedat

Doar că acum nu mai pot. Pentru că are aproape 16 ani și a înțeles foarte bine ce se întâmplă în jurul lui.
Am simțit cum, încă o dată, mi se prăbușește lumea. M-am simțit umilită că nu au răspuns la telefon pentru a-mi oferi măcar o explicație. Umilită pentru modul mișelesc în care au procedat.
Am fost devastată pentru că nu au realizat că acest copil era un beneficiu enorm pentru ei, datorită potențialului intelectual pe care îl are.
M-am simțit atât eu, cât și copilul batjocorită….

Pentru că nu m-am dus înspre ei ca să le cer un favor. Nu m-am dus la ei ca să mă victimizez. M-am dus la ei gata sa fac orice și să plătesc oricât, eu asumându-mi de fapt tot ce ține de logistica educației lui, doar pentru a-i oferi acestui copil și mie ca părinte, o direcție un pic mai clară despre ce avem de făcut.

Schimb de mailuri

Și am crezut în disponibilitatea lor. I-am crezut când ne-au chemat să ne cunoaștem. Am povestit despre tot ce putem face pentru Carol. Și am crezut că lucrurile sunt stabilite.
Și eram atât de bucuroasă că am ajuns aici. Și va fi un pic mai ușor pentru noi.
Am documentat tot demersul făcut cu ei, care a început acum un an.
Am toate emailurile schimbate între noi în care am stabilit că:
– le trimit actele de inscriere
– ca ei vor trimite datele de acces la cont
– incadrarea lui Carol în anul educațional potrivit
– inclusiv lista cu activități extrașcolare la care am întrebat daca ar putea participa și Carol dacă își dorește.
Toate aceste lucruri discute în intervalul de iulie – septembrie.

Nu ne-au vrut

Ca dupa 10 zile de la începerea școlii, să ne spună că de fapt noi am înțeles greșit și că ei nu au spus că îl înscriu pe Carol la școală. Și ca, de fapt, nu au cum să facă asta. Și ne doresc succes mai departe.
Ceea ce eu am înțeles din această poveste este că știau de la început că nu ne vor acolo. Doar că nu era politically correct să facă asta.
Era un PR nasol să refuze, fără măcar să mimeze , o familie cu un copil cu o deficiență de vedere.
Așa că am pierdut 1 an de zile crezând că am găsit varianta potrivită pentru el.
Nu la liceul de zi unde chiar ar fi trebuit să ofere sprijin.
Dar la varianta online. Care practic nu cerea nici un efort de la ei.
Si nici aici nu ne-au vrut.
Și eu, ca părinte, nu pot să fac nimic. Nu am nicio pârghie. Trebuie doar să merg la copil și să îi spun că ceea ce aștepta, nu se va întâmpla.
Pentru că….. sincer habar nu am ce să îi spun…

Societate defectă

Că oamenii sunt răi, că el este nepotrivit? Că deficiența lui de vedere este o sentință la o viața izolată în țara în care s-a născut? Că societatea în care trăim este terifiată de orice nu este adecvat sau ”normal”?
Sau că e doar despre consumerism și cuvinte frumoase care dau bine pe o hârtie l,dar se pare că noi nu am adus suficient câștig pentru ei?
Ce ar trebui să îi spun?
Nu sunt furioasă. Sunt pur și simplu copleșită…. Și nu îmi vine să cred că asta se întâmplă…
Ceea ce am scris aici este doar o frântură din ce am trăit în ultima săptămână….
Din toată durerea și neputința și nedreptatea pe care o simt constant, fiind părintele unui copil cu o deficiență, în România.
Lupta cruntă și devastatoare pe care o duc zilnic într-o societate atât de defectă. Pe lângă greul medical și realitatea pe care o trăim zilnic, în intimitatea noastră”, a scris mama lui Carol.

Cluj24 așteaptă un punct de vedere de la Transylvania College și despre acest caz la fel ca și despre cel făcut public de Sergiu Biriș.