Connect with us

ECONOMIE

Opinie. Ioan Lumperdean: OMENIREA ÎN VÂRTEJUL INFLAȚIEI STRUCTURALE

Publicat


Trăim într-o vreme a provocărilor apocaliptice. Covidul se plimbă de-a lungul și de-a latul Planetei. Face victime și creează anxietăți. Impune și dispune de viața oamenilor. Dezorganizează și reorganizează viața economică și socială.

Cu și fără Covid, temperaturi hiperaccentuate, caniculă, ploi torențiale, grindină, inundații, alunecări de teren, tornade, vijelii și alte manifestări extreme ale vremii sunt prezente și presante pe toate continentele. Și pentru că tabolul nu era suficient de faustian, incendii după incendii, în Balcani, în Siberia, în America, pe țărmurile Mediteranei, în unele zone din Africa și chiar pe frumoasele plaiuiri mioritice.

Retragera americanilor din Afganistan și instabilitate în această parte a Globului, dispute și pasiuni politice dâmbovițiene și revenirea agresivă a Covidului completeză tabloul din această „lungă vară fiebinte”. Și când oamenii și-au mai tras sufletul, bucuroși de relaxarea parțială a măsurilor anti-Covid, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, aruncă, la inceputul lunii august, bomba inflației, de fapt cu o altă „epidemie” sau boală, pentru că inflația a fost, a rămas și va rămâne o boală a economiei și societății. Nu numai la noi și pentru noi, ci și pe alte meridiane.

Avertismentul guvernatorului și a altor analiști a fost și nu a fost luat în considere. Astăzi inflaţia ne-a (re)bătut la uşă și se caută explicații și soluții. Principalii vinovați: energia și prețurile acesteia. Oare așa să fie?

Pe gheața ambiguităților teoretice

Despre inflație s-a scris și s-a dezbătut mult. S-au scris romane, s-au întocmit documenare și filme artistice. S-au tipărit afișe și pliante și, desigur, multe texte științifice. În ultima vreme, linkurile despre inflație au inundat (a se citi inflamat, că tot suntem în zona exploziilor inflamtorii) internetul. De la anuțul public al guvernatorului, de la începutul lui august 2021, mesajele alternează de la imagini apocaliptice la cele liniștitoare și neutrale. Presa scrie și nu scrie despre toate acestea și atunci când o face balează între ideea creșterii prețurilor și cea a supraofertei monetare. Oamenii politici se scuză și se acuză reciproc. Teoreticienii încercă să o definească și să o explice.

Dacă am intra în universul acestor abordări am ajunge la texte kilometrice care, sigur, ar plicitsi cititorii. Într-o prezentrare succintă și concisă putem afirma că inflația este o boală a economiei, generată de dezechilibrele dintre masa monetară și oferta de bunuri și/sau mărfuri pe piață, în fapt între creșterea generalizată a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a însemnelor monetare (bani, hârtii de valoare, vouchere, bonuri de tezur, titluri de stat etc.).

Într-o explicația simplă, dar nu simplistă: topirea (că tot am trecut printr-o lungă vară fierbine și incendii agresive în mai multe zone ale Globului) etalonului care exprimă și/sau conservă valoarea. Și pentru că orice topire presupune o trecere, o transformare a unei substanațe dintr-o stare solidă într-una lichidă și/sau fluidă, s-a considerat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, că, atunci când prețurile o iau razana și banii nu mai sunt suficient de solizi, are loc o unflare a acestora.

Era în timpul războiului de secesiune din SUA (1861-1865), când prețurile s-au „umflat” și pentru că beligeranții, din Nord și Sud, aveau nevoie de bani „ca de aer” s-au pus în circulație (tipărit) cantității uriașe de bani. Atunci s-a considerat că organismul economic, la fel ca cel uman, este supus unor presiuni suplimentare, iar termenul inflație a trecut din limbajul medical în cel economic.

În Europa, cuvântul inflaţie a apărut în timpul Primului Război Mondial şi a fost preluat, tot din limbajul medical, desemnând, iniţial, o umflătură a muşchilor. Aşadar, de existenţa a două războaie şi a maladiilor inflamatorii de natură umană este legată impunerea în limbajul economic a cuvântului inflaţie. Se pare că acesta provine, la fel ca multe alte cuvinte moderne, din latina clasică, de la inflatio, –onis, însemnând: umflare, umflătură, balonare, dilataţie.

Pornind de la aceste realităţi semantice am putea considera inflaţia, într-o accepţiune simplă şi directă, ca un fenomen economic care se instalează în societate, generat de apariţia şi perpetuarea unor disfuncţionalităţii patologice ale organismului economic şi social. Inflația sau umflarea prețurilor și a mijloacelor de plată este la fel de veche precum omenirea!!!

Fiind așa de veche și de prezentă în viața oamenilor, s-a încercat și se mai încearcă explicarea/definirea termenului, conceptului. Astăzi, aproape nu există lucrări de economie generală sau despre piață, bani și prețuri care să nu abordeze și problematica inflației. Toate băncile centrale și multe din băncile comerciale publică buletine lunare sau periodice despre starea inflației. În fapt sunt „foile de observație medicală” a fenomenului.

Pentru România se poate consulta Buletinul BNR: https://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=1182 și documentele Institutului Național de Statistică. În comparația cu alte documente întocmite de BNR și INS se poate observa atenția multiformă și constantă pentru fenomenul în discuție. Informațiile și datele publicate, comparațiile realizate și predicțiile enunțate ne dezvăluie complexitatea temei și a dificultățiilor explicative. Mulți analiști (istorici, economiști, sociologi, psihologi, politologi și chiar literați) au venit cu explicații, mai mult sau mai puțin lămuritoare.

Trei economiști britanici, Philip Hardwick, John Langmead și Bahadur Khan spuneau: „Inflaţia trebuie defintă precis„. Deşi afirmaţia atât de curajoasă aparţine unor specilişti de marcă în teoria economică, constatăm cu surprindre, chiar în paginile pe care le-au scris pe tema inflației, o abatere nuanţată şi elegantă de la dorinţa exprimată atât de tranşant. Şi aceasta, din simplul motiv că inflaţia nu poate fi, şi probabil nu va fi niciodată, defintă precis. Cred că suntem în fața unui păienjeniș de definții și explicații, în fața unei inflaţii a vocabularului, defințiilor şi teoriilor referitoare la inflaţie!!!

Cum s-a ajuns inflația de astăzi?

Inflația a apărut când au apărut piața și etaloanele de schimb. „Inflaţia este la fel de veche precum economia de piaţă”, ne spun Paul Samuleson și William D. Nordhaus.

Este limpede că aceasta este indisolubil legată de fenomenele naturale și umane care au condus la structurarea și existența vieții economice. În și prin relațiile de producție, schimb și consum s-au impus etaloane (pre)monetare și prețurile. Era nevoie de o exprimare valorică, convețională sau practică, în funcție de cerere și ofertă a bunurilor sau mărfurilor, transmise de la o perosoană la alta, de la o comunitate la alta.

Existența mărfurilor, prețurilor și banilor a oferit oamenilor posibilitatea generării unor viruși perturbatori prin care se deforma valoarea mărfurilor și activitățile lucrative. Prețurile deformate, penuria sau (supra)abundența mărfurilor și banilor au contribuit la apariția fenomnelor inflaționiste. Ce se întmplă astăzi nu diferă prea mult de ceea ce s-a întâmplat de multe ori în istorie.

Nu trebuie să fii mare specialist într-ale economiei și nu trebuie să consulți stufoasa litertură economică. E suficent să mergi în piață și să vezi că prețurile au luat-o razna și că banii nu mai au puterea pe care au avut-o anterior. De ce? Pentru că a fost și încă mai este CovidEconomie!!! Pentru că activitățile economice tradiționale au fost suspendate sau încetinite, pentru că acestea s-au resetat spre îndeletniciri pro și antipandemice.

Produse noi (măști, dezinfectanți, vaccinuri, mănuși, medicamente, aparatură medicală, ambulanțe, spitale de campanie și multe altele) s-au impus în și pe piață. Inevitabil au apărut tensiuni între cerere și ofertă, între realități și posibilități, între nevoile cotidiene și cele pandemice. Prețurile și însemenle monetare s-au aflat sub presiune și în exploziune. Inflația s-a (re)instalat tacit și ferm în viața noastră.

Să nu uiți prietene!!!

Urmărind fenomenul inflaționist de astăzi, mi-am adus aminte de o discuție, în urmă cu vreo doi trei ani, cu un prieten, la un pahar de „voie bună”, când îi spuneam că inflația se poate instala și datorită unor ploi abundente. Tocmai era una în jurul nostru. Surprins de afirmația mea, a venit cu întrebarea: cum? Mi-am dat silința spre o explicație „băbească”, spunându-i că supraabundența pluviuală (sau alte fenomene naturale, grindină, vânturi, zăpezi etc) poate să modifice starea culturilor și comportamentul producătorilor prin oferta spre și pentru piață a mărfurilor agricole la prețuri mai mari.

Aceste prețuri generază o „foame” de lichidități, care se rostogolește în economie și este acoperită, într-o primă fază, din rezevele pecuniare (banii de la saltea), din împrumuturi/credite, din economii personale și obiecte purtătoare de valoare (bijuterii, perle, diamante, medalii etc) iar mai apoi, prin intervenții etatiste, din și prin emisiuni monetare sau a altor documente (titluri de stat, acțiuni, vouchere, chitanțe etc).

În acest vârtej se aruncă și băncile comerciale, prin oferte tentante la dobânzi și produse bancare spre populație. Se mai întâmplă și „fuga” „banilor răi” spre „banii buni”, adică spre valute forte: euro, dolari, franci elvețieni etc, În acest joc intră și cursul monetar, care încă din antichitate a activat sau a reprimat puseurile inflaționiste. Desigur, și în funcție de piață, de necesitățiile și lăcomiile oamenilor. Dar în și prin această practică nu se poate conserva valoarea așa cum ar dori unii subiecți sociali.

Și uite așa inflația s-a instalat în viața noastră. De ce? Pentru că piața, mărfurile, prețurile și banii fac parte din universul naural și uman!!!

Ce a fost întâi, oul sau găina?

Această explicație am spus-o de multe ori și studenților. Inevitabil apăreau întrebări și discuții. Se conturau, în esență, două opinii. Creșterea prețurilor generază inflația sau abundența banilor? În fapt, era eterna dilemă a primordailității oului sau a găinii. Argumentele sunt pro și contra.

„Cauza principală şi aproape unică” a creşterii preţurilor era, potrivit lui Jean Bodin (gânditor din secolul al XVI-lea), „abundenţa de aur şi argint care a atins în zilele noastre cote mult mai mari decât a avut ea vreodată de patru secole încoace… Principala cauză a scumpirii este întotdeauna abundenţa acelor elemente cu care este măsurat preţul mărfurilor (subl.ns.). Opinia a fost împărtășită și de Adam Smith.

Inevitabil, s-a conturat primatul infalției monetare care și-a găsit consacrare în teoriile monetariste de mai tărziu. Unele dintre ele sunt active și astăzi. Milton Fridman ((1912-2006), reputat economist american, laureat al premiului Nobel pentru Economie (1976), afirma: „Inflața este oricând și oriunde un fenomen monetar”.

Cum, când și cine este de vină?

În aproape toate abordările teoretice despre inflație apar aceste întrebări. Multitudinea de explicații nu prea limpezeşte lucrurile. Și așa cum omenirea nu are răspunsuri pentru numerasele boli umane, inclusiv pentru cele declașate de pandemia de astăzi, așa se întâmplă și cu inflația.

Desigur, pe lângă răspunsul firesc că este o boală a economiei, generată de existența oamenilor, a realitățiilor și relațiilor productive, de schimb și consum, se pot formula și și au fost formulate și alte explicații.

Ce-i de făcut?

Prin informații și exemple se poate afla ce s-a făcut și trebuie să se facă, de către oameni în astfel de situații. Se pot face sugestii despre cauzele care o generează și întrețin, despre primele acțiuni și de cele de mai târziu prin care oamenii se pot proteja și diminua impactarea negativă a inflației. Se pot oferi unele informații despre ritmiciatea, spațialitatea și temporalitatea inflației.

Prin explorării istorice pot fi devăluite comportamentele oamenilor în astfel de situații și, mai ales, atitudinea și activitatea decidenților politici și instituționali pentru diminuarea efectlor negative ale inflației. Și cel mai importatnt dacă oamenii percep/înțeleg și răspund la provocările, realitățile și politicile antinflaționiste. Acestea și altele într-un text viitor. Am spus!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

Ministrul Energiei: Românii nu vor PLĂTI mai mult pentru energie decît au plătit în decembrie 2020

Publicat

Românii nu vor plăti mai mult pentru energie decît au plătit în decembrie anul trecut, plafonarea și compensarea ducând prețurile la nivelul anului 2020, a declarat marți, în Parlament, ministrul Energiei Virgil Popescu.

Furnizorii își vor primi banii de la buget în 30 de zile, a adăugat ministrul, precizând că ulterior vor fi făcute verificări pentru a corecta eventualele greșeli.

Ministrul s-a declarat încrezător că toate prevederile legale legate de compensarea și plafonarea prețurilor la energie vor fi funcționale la 1 noiembrie, urmând ca de acestea să beneficieze atât consumatorii casnici cât și companiile, profesiile liberale, spitalele, unitățile de învățământ sau ONG-urile.

Comisiile de specialitate din Camera Deputaților au dezbătut marți proiectul de lege pentru aprobarea OUG care stabilește scheme de compensare pentru consumul de gaze și energie electrică. Proiectul ar urma să intre în plen marți sau miercuri.

Sursa: Mediafax

Citește mai departe

ACTUALITATE

Cum pot beneficia de ȘOMAJ tehnic salariații firmelor a căror activitate este SUSPENDATĂ

Publicat

Salariații companiilor a căror activitate este suspendată, total sau parțial, în contextul creșterii numărului de îmbolnăviri cu Covid-19, restricțiilor și prelungirii stării de alertă, pot beneficia de șomaj tehnic, arată Irina Marinescu, Director PwC România.

Guvernul a reintrodus măsura șomajului tehnic, până la 31 decembrie 2021, prin OUG nr. 111/2021.

Aceste prevederi sunt aplicate și în cazul suspendării temporare a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2 sau ca urmare a anchetelor epidemiologice. Excepție fac salariațiii aflați în concediu medical și care primesc indemnizația de asigurări sociale aferentă.

Cuantumul indemnizațiilor este de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat și se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut, prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021.

„Plata indemnizațiilor se efectuează din bugetul asigurărilor de șomaj către angajatori în termen de cel mult 15 zile de la depunerea documentelor”

Pentru a putea acorda astfel de indemnizații angajaților, angajatorii depun la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, prin poșta electronică, o cerere însoțită de o declarație pe propria răspundere și de lista persoanelor ce beneficiază de indemnizație.

Plata indemnizațiilor se efectuează din bugetul asigurărilor de șomaj către angajatori în termen de cel mult 15 zile de la depunerea documentelor. Odată primite, angajatorii efectuează plata indemnizațiilor către angajați în cel mult 3 zile lucrătoare.

Indemnizația se calculează pentru numărul de zile în care activitatea a fost suspendată, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2021 și este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale obligatorii.

Calculul, reținerea și plata impozitului pe venit, a contribuției de asigurări sociale de stat și a contribuției de asigurări sociale de sănătate se realizează de către angajator din indemnizațiile încasate din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Pentru aceste indemnizații se menține exceptarea de la plata contribuției asiguratorie pentru muncă a angajatorului.

„Indemnizația pentru șomaj tehnic poate fi suplimentată de angajator”

Angajații care au încheiate mai multe contracte individuale de muncă din care cel puțin un contract este activ pe perioadele menționate mai sus din care obțin venituri la nivelul indemnizației nu beneficiază de indemnizația pentru șomaj tehnic.

În cazul în care toate contractele de muncă sunt suspendate, angajații beneficiază de indemnizația pentru șomaj tehnic aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.

Dacă bugetul angajatorului pentru plata cheltuielilor de personal permite, indemnizația pentru șomaj tehnic poate fi suplimentată de angajator.

Această indemnizație (de cel mult 75% din câștigul salarial mediu brut) se acordă similar și profesioniștilor, persoane autorizate, persoanelor fizice care obțin venituri din drepturi de autor sau drepturi conexe.

Plata se efectuează de către agențiile teritoriale exclusiv în conturile bancare deschise de beneficiarii indemnizației, în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii prin poșta electronică, a cererii, declarație pe propria răspundere, însoțită de documentul care atestă întreruperea temporară a activității, total sau parțial.

Persoanele fizice care beneficiază de astfel de indemnizații suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, nu pot dispune de suma de până la 3,5% din impozitul pe venit aferent indemnizațiilor, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private.

Nu beneficiază de indemnizația pentru șomaj tehnic salariații următorilor angajatori: instituții și autorități publice, firme care la data solicitării indemnizației se află în faliment, dizolvare, lichidare sau care au activitățile suspendate sau au impuse restricții din alte motive decât cele generate de răspândirea SARS-CoV-2.

Sursa: Mediafax

Citește mai departe

ACTUALITATE

Cât costă serviciile de pază licitate pe șantierele imobilizate ale Autostrăzii Transilvania

Publicat

De

Să duci la capăt un nou tronson de autostradă e lucru mare, mai ales în România. De câte ori n-am trecut cu mașina pe lângă utilajele specializate parcate sau pe lângă depozitele uriașe cu materiale de construcții… Și acestea trebuie să fie puse în siguranță, iar serviciile de pază licitate de către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) se ridică la sute de mii de euro.

Recent, CNAIR prin D.R.D.P Cluj a scos la licitație servicii de pază prin patrulare și posturi fixe pe Autostrada Transilvania A3 – Sectorul 3C km 4+360 – km 59+100 = 54,700 km; Depozitul Salard – km 51, Depozitul Chiribiș – km 25, Depozitul Abram – km 21+500, Viaduct km 6+655-8+435 și depozit grinzi de la Suplacu de Barcau”.

Este vorba despre un acord cadru care se va întinde pe 2 ani.

Valoarea propusă este de 2.800.000 de lei fără TVA.

Pentru licitație trebuie să fie asigurată minim o echipă de patrulare auto dotată cu GPS și minim 2 obiective de pază fixe.

Paznicii trebuie să se asigure că nu vor fi furate materiale din depozite și că nu vor fi depozitate gunoaie pe autostradă.

În cazul în care vor reîncepe lucrările la secțiunea 3C licitată, contractul subsecvent se reziliază la cererea Beneficiarului.

Citește mai departe

ECONOMIE

OPINIE Ioan Lumperdean: Inflația a intrat în casa noastră. Ce trebuie să facă operatorii economici?

Publicat

economie glob lume bani

Inflația, boala economiei care ne însoțește viața, influențează și afectează și sau în primul rând operatorii/agenții economici. Indiferent de statutul și formele de proprietate (privată, publică, mixtă) în care aceștia se află jurdic și activează economic, inflația nu-i ocolește. Și este firesc să fie așa dacă ne gândim la geneza, structurarea și evoluția vieții economice, la realțiile de producție, schimb și consum. Dezechilibrele dintre masa monetară și oferta de mărfuri care se instalează în și prin inflație conduc la creșterea generalizată a prețurilor și la diminuarea puterii de cumpărare a baniilor.

Inevitabil operatorii economici trebuie să cunoască aceste realități și să promoveze politici și strategii prin care să preîntâmpine și să facă față provocărilor și efectelor negative ale inflației. Care sunt aceste politici și strategii este dificil de identificat și transpus în practică. Nu imposibil, așa cum ne arată istoria ideilor, teoriilor și faptelor economice. Merită să încercăm o trecere în revistă pentru unele din acestea. Nu am pretenția adevărului absolut!!!

1.Cu ochii pe „monitoarele” economiei

Diriguitorii agenților economici trebuie să fie mereu cu ochii pe bolile economiei. Pentru aceasta trebuie să se informeze permanent, singuri, sau împreună cu specialiști în analize economice și financiare, despre mersul economiei. Se știe că economia de piață există și funcționează, din cele mai vechi timpuri până astăzi, pe baza raportului dintre cerere și ofertă. Dacă apar distorsiuni între cele două categorii atunci activitatea economică este afectată, într-o proporție mai mare sau mai mică de una sau mai multe din bolile sale specifice: crize, falimente, șomaj, inflație, deflație, depreciere, devalorizare, supraîndatorare, dezechilibre și altele, mai mult sau mai puțin active și agresive.

În fapt, este ceea ce am sugerat/recomandat și subiecțiilor sociali, adică perceperea și conștientizarea fenomenului inflaționist. Pentru agenții sau operatorii economici percepeția și conștientizarea pot fi înfăptuite mai ușor în comparație cu oamenii de rând, datrorită multitudinii de surse, instrumente și resurse umane avute la dispoziție. Una este să fi „un lup singuratic”, chiar și cu o familie (haită) și alta este să fi într-o comunitate economică: firme, societăți comerciale, industriale, bancare, turstice, asigurării etc.

2.De la informare la predictibilitate

Mersul economiei impune și dispune comportamente pentru și în piață. Prețurile exprimă nu numai valoarea mărfurilor ci și resorturile și carcteristicile, inflanționiste, precum și costurile economice ale acesteia. trebuie În funcție de mărimea și poziția firmelor, acestea pot și nu pot anticipa inflația. Atunci când inflația este prevăzută pot fi formulate strategii și politicii cu impact corectiv și chiar stimulativ. Agenții economici care de-a lungul timpului au fost cu ochii pe politicile legislative și executive, pe comportamentul băncilor centrale, dar și a altor operatori financiari pot să prevadă/anticipa, relativ corect, rata inflației. Să reținem cuvintele relativ corect!!! Atenție trebuie acordată și operatorilor economici externi, mai ales dacă activează în ramuri economice similare. A te uita „peste gard”, în mod onest prin consultarea site-urilor și a altor surse poate să ofere, oricând, informații despre comportamentul predictibil și decizional antinflaționist. În îndelungata istorie a economiei de piață întâlnim precupări constante pentru informațile economice.

Din numersoasele exemple pe această temă merită să amintim comportamentul firmei Fugger din Augsburg, care a dominat economia europeană în secolul al XV-lea și datorită atenţiei specială acordată activităţilor de informare şi documentare economică, socială şi politică. La Biblioteca Vaticanului se păstrează o partea din arhiva Fuggerilor, din care reiese interesul pentru informaţii din aproape toate centrele economice importante ale timpului, iar la Biblioteca Naţională din Viena se păstrează o altă co­lecţie, în 27 de volume, care cuprinde aşa-numitele Fug­ger-zeitung din anii 1588-1605. Aceste informații erau destinate corecțiilor manageriale însă și valorificări pe o piață a informațiilor economice din acele timpuri. Principalul avantaj: teoria anticipărilor raționale!!!

3. Între inflația anticipată și cea neanticipată

Politica anicipativă a inflației poate fi înfăptuită de agenții economici prin strategii manageriale care să fie consonante (atât cât se poate) cu cele guvernamentale, legislative și ale băncii centrale. Pentru aceasta studierea unor activități similare din alte perioade istorice, așa cum se procedează și în cazul unor boli și maladii umane. La fel de importane sunt și modele oferite de țările cu tradiție și experiență în astfel de practici. Guvernele și băncile centrale au propriile strategii, în funcție de provocările, interesele și doctrinle politice și economice agreate.

Se știe că, de multe ori, se trece peste unele din acestea din motive de praxis economic, social și politic. Intuirea acestor mișcări asigură agenților economici atenuarea și compensarea, cel puțin parțial, a efectele nocive ale inflației. Se pot vedea măsurile de politică monetară și bancară ale BNR precum și cele de politică fiscală ale Ministerului Finanțelor.

4. Acordarea unei atenții sporite mediului economic privat

Orice agent economic are specificul său, raza sa de activiate și implicare investițională, în crearea de locuri de muncă, în activarea capitalului social și uman, gestionarea factorilor de producție, obținera profitului și multe altele. Dacă fiecare agent economic cunoaște mediul economic privat poate anticipa mișcările din piață și control a inflației prin prețuri și venituri.

Cel mai important este păstrarea echilibrului între acestea. Se reaizează păstrarea și fidelizare consumatorului și transmiterea unor mesaje încurajatoare spre potențialii clienți.

5. Acordarea unei atenții sporite mediului economic public

De multe ori agenții economici și instituționali publici au comportamentul lor specific prin care dezvoltă, inevitabil, și inflație. Fiind în orbita capitalului public, apar situații și poziții preferențiale care conduc la concurență neloială. Sunt exploatate în folosul propriu anumite hotărâri și măsuri legislative și executive.

Unele sunt date „cu dedicație” pentru acești operatori. Prin fixarea prețurilor, împărțirea piețelor, exploatarea unilaterală a informațiilor (îndeosebi în ramurile strategice, cum ar fi astăzi, cele sanitare și energetice) agenții economici publici generează și ei puseuri inflaționiste. De multe ori au loc simbioze între capitalul privat și public în și prin astfel de politici și comportamente economice.

6.Presiunea inflaționistă prin cerere și costuri

Agenții economici supradimensionează uneori cererea și acționează pentru o cantitate sporită de produse/mărfuri care se regăseșete, inevitabil, și în prețuri. Exemplul cel mai la îndemână situația generată de epi(pan)demia zilelor noastre, când a fost exploatată inexistența sau penuria unor produse de strictă și imediată necesitate, sau când au avut loc modificări majore în comportametul consumatorilor.

Inevitabil, statul are prioritate în și prin achizițiile publice și întreține inflația prin cerere. Situația se repercuteză și în costurile de producție, achiziție, și distribuție a mărfurilor de strictă și urgentă necesitate, și prin monopolul prețurile la unele din acestea. Dacă aceste costuri vin și pe fondul procurării de materii prime din import, creșterea prețurilor este generată și de cursul de schimb. Acesta este influențat inevitabil și de datoria publică. În această situație este bine ca agenții economici să-și îndrepte privirea, atât cât se poate, spre piețele emergente și spre cursuri de schimb avantajoase.

Satisfacerea rapidă și abundentă a cererii conduce la costuri ridicate, unele însoțite și de stimulente directe, indirecte, ascunse sau la vedere. Este prima fază a inflației prin costuri. Cea de-a doua fază este generată și întreținută de creșterile salariale. În condițiile scăderii veniturilor reale, sunt solicitate din partea angajaților compensații care pot și nu pot fi acoperite de angajatori. Uneori, când deficitul forței de muncă este în siajul unei concurențe imperfecte pe piața muncii, cererile salariale trebuie gândite, solicitate și satisfăcute cerbral. Dialogul între angajatori și angajați este absolut obligatoriu!!!

Însă, dialogul și atitudinilor raționale nu pot preîntâmpina sau bloca revendicările salariale. Dacă angajatorii se confruntă cu un deficit de forță de muncă acceptă unele din revedicările salariaților, revendicări care se regăsesc în prețul final și în… inflație!!! Dacă oferta de pe piața forței de muncă este mai mare angajatorii pot să-și impună propriile politici în gestiunea resurselor umane, inclusiv concedieri și trimiteri în șomaj. Acesta conduce, însă, la stagflație, fenomen perturbator care înseamnă conbinarea inflației cu șomajul. Problemle sociale sunt basculate spre guverne care, pe de-o parte sunt lipsite de unele venituri fiscale, iar pe de altă parte trebuie să găsească resursele bănești pentru șomeri. Ambele situații întrețin fenomenle infalționiste.

Este limpede că agenții economici acționează prin prețuri pentru asigurarea profitului. Există opinia că este singura cale prin care aceștia generează infație, pentru că nu dispun precum guvernele de percepere a taxelor și impozitelor și, dreptul de-a emite monedă. Este doar parțial adevărat. De-a lungul timpului statele, îndeosebi în evul mediu, au cedat drepturilor lor fiscale unor case de comerț și cămătărie, fenomen care se mai regăsește, și astăzi, în unele țări subdezvoltate.

În prezent pentru mobilizarea unor resuse monetare, agenții economici cotractează împrumuturi, emit acțiuni, obligațiuni și titluri de valoare, bonuri de tezaur (dacă sunt bănci) prin care este păstrată și transmisă valoarea. Dacă acestea au putere circulatorie și dreptul de a fi transmise de la un deținător la altul intră în marele joc inflaționist!!!

7. Pluralismul monetar: realitate și presiune

Pe lângă atenția pe prețuri, pe bani, bănci și politcile fiscale agenții economici trebuie să aibă în vedere pluralismul monetar din piața în care funcționează. În fiecare zi BNR anunță cursul principalelor monede din piață, iar agenții economici acționează în funcție de interse și priorități. Însă în piață mai sunt și alte însemne monetare, ale țărilor vecine sau ale altor entități statale. La acestea se adaugă, în ultima vreme multipolaritatea criptomonetară.

Inevitabil acest pluralism monetar, reprezentat de monedele tradiționale și de cele criptovirtuale generază tensiuni, presiuni și ciocniri monetare cu efecte sau și cu efecte inflaționiste. După unele informații, criptomonedele sunt și vehicule de spălare a banilor și de evaziune fiscală. În acest joc monetar pot fi atrase sau vărsate în piață uriașe sume de bani cu efecte destabilizatoare în prețuri și politici monetar-bancare. Așa cum se recomandă pentru subiecții sociali să opereze în moneda națională așa se poate spune și agenților economici. Numai că unii din aceștia acționează pe piața europeană și globală și au legate afacerile de monedele unor parteneri externi.

Unele din acestea sunt sub presiuni inflaționiste în țările de origine și, inevitabil, contaminează inflaționist și economiile de pe alte meridiane. Exemplul cel mai evident dolarul american, emis în exces pentru acoperirea dezechilibrelor generate de CovidEconomie.

8. Cu ochii pe piața de capital și pe burse

Piața de capital, piața finaciară și cea bancară sunt repere relevante pentru diagnoza economiei. După perioada începuturilor, incertitudinilor și ambiguităților legislative și instituționale acestea au evoluat și s-au maturizat. Au ajuns să fie destul de dinamice și sensibile la comportamentul agenților economici și la diferitele boli economice. Prin consultarea informaților transmise în spațiul public de site-uri și publicații specializate, precum PF (Piața Financiară) pot fi cunoscute reacțiile investitorilor, prudețialitatea și sustenabilitatea sau precaritatea unor proiecte și activități economice. Bursele au reacționat imediat la anuțul BNR, din august și octombrei privind rata inflației.

Trebuie să spunem că exisită și oportunități economice generate de inflație. Numai că ele trebuie identificate și exploatate favorabil în jocul economic în care unii câștigă iar alții pierd. Exemple sunt multe și pot fi relativ ușor cunocute dacă rememorăm unele din afacerile și căderile, mai vechi sau mai noi din lumea capitalului. Să nu uităm că unele investiții și tranzacții s-au realizat în primii ani de după 1990, pe și prin surplus monetar inflaționist, iar efectele/consecințele nu au fost totdeauna benefice pentru toți operatorii economici.

9.Cu ochii pe mixul energetic

În ultima vreme se tot spune de creșerea prețurilor la resursele energetice: petrol, gaze naturale, energie electrică. Nu numai că se spune, dar și se simte. Deocamdată ușor și mai mult în derivate. Însă, viitorul nu sună prea bine. Se preconizează un „vârf de sarcină” în luna februarie. S-ar putea să vină, însă, mai repede. Depinde de capriciile vremii, de hăpsâneala operatorilor energetici (interni și externi) dar și de intersele geoeconomice și geopolitice ale statelor cu importante resurse naturale. Nu se dau în lături, de la aceste practici și alți jucători de pe uriașa și totuși mica piață energetică mondială.

Rusia, vinovatul de servciu este vizată, aspru criticată și acuzată. Este o discuție complicată și complexă care merită explorată într-un text separat. Decamdată mixul energetic are rolul și impactul său în umflarea inflației. Și afirm din nou, nu trebuie să fi mare economist pentru a-ți da seama de acest fenomen. Ce trebuie să facă agenții economici este mai dificil de răspuns. Unii spun că aceștia nici nu pot să aibă un răspuns, sau mai multe, în conițiile în care terminalele energetice nu sunt în mâinile lor, iar petrolul și gazul metan se scumpește PUTIN câte PUTIN!!!

Și totuși agenții economici pot să găsească compesării prin politici novative și proactive care să diminueze costurile la alte materii prime, materiale și la prețul forței de muncă. Pot să se asocieze în negocierile energetice. Pot să pareze, parțial, și pornirile șantajiște ale „băieților deștepți” care profitând de liberalizarea pieței de resurse energetice au generat creșteri astronomice a prețurilor. Pot presa decidenții politici să-i protejeze în fața acestor aroganțe. Se și spune că într-un viitor apropiat se va veni cu măsuri compensatorii și pentru IMM-uri la fel ca pentru consumatorii casnici. O să vedem!!!

Se mai pot găsi căi de dialog cu factorilor politici pentru temperarea presiunilor gaspromiste. Destul de greu, dar nu imposibil. Decidenții noștri politici ar trebui să sprijine agenții economici, prin mai multă acțiune în organismele europene. Le poate veni în ajutor, însăși inflația. Pot fi explicate fenomenele negative și dezarticulate care se răsfrâng asupra tuturor. Cu argumetele pe masă surprinse de contabilitatea inflației pot fi identificate informațiile și modelele de analiză financiar-contabilă în valori multiple. Din păcate, interesul pentru astfel de demersuri foarte activ în timpul inflației de tranziție, a scăzut în ultima vreme. E bine ca agenții economici să-l reactiveze.

10.Cu ochii pe natură, dezastre naturale și buletinele meteorologice

Am afirmat și reafirm că inflația prin prețuri și apoi prin monedă depinde de multe fenomene naturale: ploi, inundații, vijelii, ger, zăpada excesivă etc. În multe consemnări despre prețuri aflăm astfel de informații. Astăzi când fenomenele naturale pot fi cunoscute, aproape în timp real agenții economici trebuie să-și gestioneze cu cumpătare resursele, rezultatele și prețurile.

Înmagazinarea unor produse agricole, procesarea și desfacerea lor în concordanță cu cerințele pieței sunt bine venite pentru domolirea costurilor, prețurilor și puseurilor inflaționiste, sezoniere.

Pentru ca toate acestea să fie fezabile trebuie cunoscut și comportamentul guvernelor și băncilor centrale. Acesta și altele într-un text viitor. Am spus!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate