Connect with us

CULTURA

Marta Petreu a CÂŞTIGAT Premiul „Mihai Eminescu”. Suma PRIMITĂ de poeta clujeană. Care este NUMELE ei ADEVĂRAT

Publicat


marta petreu

Poeta Marta Petreu a câştigat cea de-a XXXI-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie ‘Mihai Eminescu’ pentru Opera Omnia, acordat de Primăria Municipiului Botoşani, în parteneriat cu Consiliul Local Botoşani şi Fundaţia Culturală Hyperion – Caiete Botoşănene, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România.

Marta Petreu este Rodica Marta Vartic

Câştigătorul celui mai mare premiu de poezie acordat în România a fost anunţat, sâmbătă, în cadrul unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local, în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea de acordare a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani atât laureatului ediţiei curente, cât şi ediţiei anterioare.

Marta Petreu este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic, născută ca Rodica Marta Crişan. Câştigătoarea Premiului Naţional de Poezie ‘Mihai Eminescu’ pentru Opera Omnia are 67 de ani şi este profesor de filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi redactor-şef al revistei ‘Apostrof’.

A debutat în 1981 cu volumul de poezie ‘Aduceţi verbele’, însă este autoarea altor cărţi de poezie precum ‘Dimineaţa tinerelor doamne’ (1983), ‘Loc psihic’ (1991), ‘Poeme neruşinate’ (1993), ‘Cartea mîniei’ (1997), ‘Apocalipsa după Marta’ (1999), ‘Falanga’ (2001) sau ‘Scara lui Iacob’ (2006).

‘Marta Petreu face o figură distinctă în cadrul generaţiei sa din anii ’80, o generaţie formidabilă, prin faptul că nu a fost tentată de jocurile realului, de inter-textualitate şi de toate celelalte post-modernisme, ci a fost tentată în fond de altceva, de dialogul cu sine însăşi, de dialogul cu semenii şi de dialogul cu Dumnezeu. (…) Ea a încercat să ne dezvăluie sufletul ei, sufletul ei cu toată dezinhibarea de care poate fi în stare. Este o persoană deschisă, sinceră, extrovertită, câteodată chiar incomodă în dialogul cu ceilalţi, o redutabilă polemistă, dar ceea ce este important este autenticitatea atât a persoanei, cât şi a poetei Marta Petreu’, a afirmat poetul Vasile Spiridon, membru al juriului, în cuvântul său de mulţumire pentru laureat.

Suma câştigată de poeta clujeană

Pentru Premiul Naţional de Poezie ‘Mihai Eminescu’ pentru Opera Omnia au mai fost propuşi următorii poeţii: Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, Magda Cârneci, Daniel Corbu, Nichita Danilov, Marian Drăghici, Bogdan Ghiu, Emil Hurezeanu, Ioan Moldovan, Ion Pop, Ioan Es. Pop, Nicolae Sava, Octavian Soviany, Cassian Maria Spiridon, Arcadie Suceveanu, Eugen Suciu, Traian Ştef, Elena Ştefoi, Grete Tartler, Doina Uricariu, Lucian Vasiliu, Matei Vişniec, Vasile Vlad, Călin Vlasie şi George Vulturescu.

Pe lângă titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani, laureatul a primit şi un premiu în valoare de 35.000 de lei. AGERPRES

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



CULTURA

VIDEO FOTO. INTERVIU Cătălin Chelemen, de la trupa COMA, după concertul din Cluj-Napoca: Pregătim două albume noi în acest an

Publicat

whatsapp image 2022 01 16 at 7.37.31 pm

Coma, formația românească de rock, a susținut sâmbătă un concert la FORM Space, la sfârșitul căruia vocalistul Cătălin Chelemen a acordat un interviu pentru Cluj24.

whatsapp image 2022 01 16 at 7.37.57 pm (1)

Cum v-ați simțit în seara aceasta?

Ne-am simțit foarte bine, ca întotdeauna.

Din punct de vedere al activității muzicale, cum v-ați descurcat în pandemie?

N-au prea fost concerte, a fost neplăcut din punctul ăsta de vedere. Să te oprești din ceva care îți face plăcere e nasol, dar am încercat să compensăm cu repetiții. N-au prea mers, în schimb, am reușit să revenim un pic la noi ca persoane, în sensul în care, până în pandemie, lucram ca un colectiv. Acum că nu am mai putut să ne întâlnim, au apărut lucruri făcute personal, a fost o altfel de implicare.

Ai vreo piesă preferată pe care îți place să o cânți la concerte?

Există piese pe care nu îmi place să le cânt. Pot să le spun pe acelea, mai degrabă. „Culori” e o piesă care îmi place foarte mult dar să o cânt este îngrozitor.

În ce sens, mai exact?

E o piesă care mi-aș dori să fie altfel, să sune altfel, dar nu am avut timp să o aprofundăm, iar dacă obosesc prea tare sau mă implic prea tare până la ea, mi-e greu să o cânt pentru că e foarte sus.

Pot, dar mă chinui și nu-mi place deloc. Mă gândesc „Aoleu, să treacă și asta că…”. Pe parcursul timpului, au mai fost piese pe care le cântam pentru că nu aveam altele. „Delicii” îmi e ciudă că nu o cântăm pentru că îmi place foarte mult, dar ea nu a fost făcută la sala de repetiții, ci acasă.

Tot acasă am și înregistrat-o. Acasă cânți într-un fel și, când ajungi la sală, realizezi că ce ai cântat acolo sună diferit, și ar trebui să faci altfel, că nu e pentru vocea ta ce făceai acolo, că nu-ți iese. În sensul ăsta mă refer, nu că sunt piese nasoale, ci că sunt piese care nu au ieșit cum trebuie.

Pregătiți ceva nou pentru anul acesta?

O să apară două albume diferite, dar și complementare. „Aurora” e de pe primul album care urmează și se numește „Acordul părinților”. E diferit de tot ce am făcut până acum, în sensul că va avea piese scurte, fără o structură clasică de tip strofă-refren-strofă-refren.

E o structură liniară, progresivă. Sunt atipice pentru noi, având în vedere că nu prea foloseam până acum elemente electrice. Vor fi mult mai intime, comerciale cred că deloc. Sunt de ascultat reflexiv. După care, o să vină „Petrecerea copiilor”, cu care balansăm.

Atmosfera de la concert

Trupa Coma a încântat publicul cu piesele dinamice, între care au strecurat pe alocuri, melodii mai liniștite, precum „Un semn” și „Cântă-mi povestea”.

La un moment dat, în timpul concertului, Dan Costea a invitat spectatorii să se așeze pe vine, pentru ca, ulterior, la refren, să sară, creând o atmosferă unică.

whatsapp image 2022 01 16 at 7.37.57 pm

Aceasta fost animată și de unele schimburi de replici amuzante ale membrilor trupei, precum „Ați mâncat în același loc cu noi?”, „De ce? Râgâim la fel?”, dialog ce a stârnit hohote de râs în club.

Un alt moment amuzant a fost când Dan a vrut să facă o introducere a piesei „Un semn”, jucând Fazan: „Spune un film cu <<U>>. Cu <<Un semn>>, nu știu, habar n-am ce vreau să zic, nici ce vreau de la tine nu știu”, a zis el către Cătălin, amândoi căzând de acord asupra faptului că e o discuție care nu duce nicăieri.

„Faci chestia asta foarte des”, a răspuns Cătălin, întrerupt de Dan care a precizat „Ai F!”, semn că a pierdut runda de Fazan.

Piesa „Cântă-mi povestea” a marcat finalul concertului. Întregul public a cântat-o, aspect ce l-a emoționat pe Chelemen, care a susținut că îi este ușor să asculte, dar îi e foarte greu să deschidă ochii.

Acesta a aplaudat publicul pentru implicarea sa, după care formația și-a făcut ieșirea, în aplauzele publicului.

Coma este o formație de nu metal, înființată în anul 1999, în București. Piese precum „Nu vreau fetițo casă”, „Un semn”, „Vezi”, „Chip”, „Document”, „Cântă-mi povestea”, „Bine” și „Cel mai frumos loc de pe pământ” sunt printre cele mai cunoscute, consacrând formația în industria muzicală.

Citește mai departe

CULTURA

FOTO. Paul, PICTOR clujean de BISERICI. A pictat peste 40 de lăcașuri de cult

Publicat

16683882 125135418005246 40539611677375826 n

Paul Bătăiosu este un pictor bisericesc din Vulcana-Pandele care s-a mutat în Huedin în 1984. Cu o experiență de aproximativ 30 de ani, a pictat până acum peste 40 de biserici, fiind licențiat în artă, dar este specializat și în alte domenii, ca urmare a numeroaselor sale interese.

„În 1984 m-am căsătorit cu o ardeleancă din Huedin și, ca atare, de atunci m-am stablit în acest micuț, plăcut și primitor orășel de la poalele Vlădesei. Până în prezent, am pictat peste 40 de biserici ortodoxe, calificare obținută prin parcurgerea școlarizării timp de 7 ani din cadrul Patriarhiei Române, plus arta monumentală, studiată în cadrul Universității de Artă și Design <<Ion Andreescu>> din Cluj-Napoca”, spune bărbatul.

Acesta e pasionat de pictură încă din copilărie. Atunci și-a dat seama că are talent la desen în clasele primare, fiindcă era apreciat de învățătoare și colegi.

161742995 1104768936708551 8364410443386405477 n

„Clujul în apus după furtună”, acrilic pe pânză, 120 x 160

Un artist cu o paletă deschisă la idei: „De la emoție pleacă totul”

Când vine vorba de arta sa, Paul e deschis oricărei idei noi care l-ar putea atrage, întrucât nu se limitează la anumite arii tematice în acest sens.

„Nu aș putea spune că am o temă favorită sau una pe care să insist, ci mai degrabă, am o paletă deschisă la orice subiect care mă incită și mă sensibilizează”, afirmă acesta.

Referitor la sursele sale de inspirație, emoția este elementul de la care pleacă întregul proces creativ.

„Dacă există emoția vis-a-vis de subiect în așa măsură încât să mă determine să-l abordez, atunci apare dorința de a comite actul în sine al creației, cu toate ingredientele lui”, explică Paul.

„Pictura, pentru mine, reprezintă acea parte egoistă, intimă, în care sunt eu cu mine și prin care trăiesc temporal altfel unele momente ale vieții”, completează el.

34847647 394487827736669 7790840623610724352 n

„Poarta universului”

Cu toate acestea, nu neglijează importanța studiului picturii, la un nivel superior.

„Studiul academic este necesar pentru că, într-adevăr, îți mărește sfera informațională asupra artei universale”, menționează Paul.

Pictorul care nu merge la expoziții: „Îmi aleg evenimentele după definiția mea”

Acesta consideră că pictorul contemporan este constrâns să picteze ceea ce se caută sau ceea ce este la modă, pentru a face față obstacolelor financiare.

„Nu numai în România, este valabil pentru toate culturile lumii, are loc un fenomen, cel al căutărilor senzaționalului, al acelui <<waw> de care se leagă succesul. Prin <<succes>>, mă refer la priceperea, iscusința managerială a galeriștilor, ce asociază valoarea artistică cu acele manevre și interese mercantiliste, ignorând adevărată valoare artistică în exprimare. Locul picturii adevărate prin menirea ei se află în toată lumea, pierdută undeva în stare latentă, dar care, din fericire, încă mai respiră”, opinează pictorul.

De aceea, nefiind concentrat pe aspectul comercial în ceea ce privește arta sa, Paul nu participă la niciun fel de expoziție.

„Nu particip nici la expoziții de grup, nici la expoziții personale, pentru că nu mă interesează deloc vânzarea de lucrări, acesta fiind principalul motiv al participării și organizării expoziționale ale unui pictor.

Din fericire pentru mine, nu sunt forțat de situație să-mi vănd lucrările sau să fac compromisuri în actul pictural ca să fie vandabile lucrările. Mă descurc foarte bine cu ceea ce primesc ca plată pentru pictura bisericească, iar faptul că mă limitez la strictul necesar contribuie în acest sens, pentru că sunt o persoană modestă. Recunosc că dacă aș fi fost într-o situație opusă, cu siguranță și eu aș fi fost o victimă a compromisului, mai ales când ai și o familie sub ocrotirea ta”, explică Paul.

El punctează că participă la invitații de ordin cultural, dând ca exemplu evenimentul din Baia Mare, unde și-a adus aportul cu expoziția sa de pictură, intitulată „Nostalgia Talentului” care a marcat cea de-a treia ediție a Festivalului „Repere, Mituri, Identități”, organizat de Teatrul „Ararat”, în parteneriat cu Consiliul Județean Marmureș și Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare.

„Îmi aleg evenimentele după definiția mea”, adaugă acesta, referitor la faptul că niciodată nu a fost dezamăgit de activitățile la care a participat.

Un om simplu

Pictorul se consideră un om obișnuit, care face parte din masa „vulgului și al simțului comun”. Astfel, nu se poate gândi la anumite proiecte de-ale sale ca fiind mai speciale.

„Singurul gest creativ pentru care am o stare mai aparte este trilogia pe care am scris-o pe o întindere de 850 de pagini, în versuri, intitulată <<Psihologia Eului din tragedia antică greacă>>”, completează artistul.

Lucrările se pot găsi atât pe Scribd, cât și pe pagina de Facebook a lui Paul, la linkul https://www.facebook.com/profile/100015263648664/search/?q=psihologia%20eului%20din%20tragedia%20antica%20greaca.

159482622 1101341800384598 7930451064950325183 n

„Clujul sub o noapte de iarnă”, acrilic pe pânză, 120 x 240

Psihologia, șahul, biliardul și gătitul, printre pasiunile sale: „Am și un master în filozofia antică și medievală”

Pictura nu este singura pasiune a lui Paul Bătăiosu.

„Am și alte hobby-uri, pe care mi le-am șlefuit în sfera academică, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, și anume psihologia. Am și un master, în cadrul aceleiași universități, în filozofia antică și medievală. Mă mai delectez cu șahul, biliardul și bucătăria”, precizează pictorul.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News

147520376 1079848652533913 407797025675485097 n

„Femeia, universul lumii noastre”, acrilic pe pânză, 120 x 160

189625418 1149105338941577 2526451693589621814 n

„Un crâmpei de Cluj în noapte”, acrilic pe pânză, 100 x 240

87327632 820734628445318 1499818518386835456 n

„De ce atâta”

Amalia Oprescu

Citește mai departe

ADMINISTRAȚIE

FOTO. Eminescu pe Teatrul Naţional Cluj. Boc: Ziua Culturii, marcată într-un mod inedit. Cea mai importantă voce poetică

Publicat

boc eminescu 2

Chipul poetului Mihai Eminescu, de la naşterea căruia s-au împlinit, sâmbătă, 172 de ani, a fost proiectat pe clădirea Teatrului Naţional din Cluj-Napoca.

boc eminescu 3

„Imagini cu Poetul Național Mihai Eminescu, proiectate pe clădirea Teatrului Național „Lucian Blaga”. Ziua Culturii Naționale este și în acest an marcată într-un mod inedit la Cluj-Napoca.

boc eminescu 1

În această seară, pe clădirea Teatrului Național „Lucian Blaga” au fost proiectate imagini cu Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică din literatura română”, a transmis primarul Emil Boc.

boc eminescu 2

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News

Citește mai departe

Clujul de altădată

SECRET 42 de ani. Eminescu VOIA să RENUNŢE la SCRIS. Luceafărul răsărit din NOAPTEA unei mari DURERI. Mihai şi Veronica la Cluj

Publicat

Puţină lume ştie că una dintre cele mai importante poezii ale lui Mihai Eminescu, „Luceafărul”, a răsărit din noaptea unei mari dureri. Aşa mărturisea Titu Maiorescu, într-o destăinuire care a fost ţinută secretă 42 de ani şi pe care o prezentăm mai jos. Tot el spunea că Eminescu voia să renunţe la scris. La mijloc era Veronica Micle… Întâmplarea face că cei doi au trecut şi prin Cluj. Dar în ani diferiţi. Ea, la 14 ani, în 1864, când s-a măritat la Cluj. Iar el, la 16 ani, în 1866, în drumul dintre Cernăuţi şi Blaj. Atunci nu se cunoşteau încă.

Luceafărul a răsărit din noaptea unei mari dureri

S-au iubit, dar pe pământ i-a despărţit viaţa. Veronica Micle şi Mihai Eminescu s-au născut şi au murit în acelaşi an. Ea s-a otrăvit la 50 de zile după moartea lui. Au vrut să se căsătorească de două ori. S-au minţit, s-au înşelat, s-au detestat, dar n-a putut unul fără altul. Iar din iubirea şi din durerea lor s-a născut “Luceafărul”. Deşi Mihai Eminescu voia să renunţe la scris pentru Veronica. Secretul a fost ţinut 42 ani.

În revista Familia din martie-aprilie 1937 (în imagini, arhiva Cluj24), Ion Al. Brătescu-Voineşti face o mărturisire pe care a ţinut-o secretă 42 de ani. În 1898, el avusese o discuţie cu Titu Maiorescu, în care acesta din urmă dezvăluia faptul că, din dragoste pentru Veronica, Eminescu voia să renunţe la scris. Şi că din durerea pricinuită de faptul că Veronica avusese o aventură cu IL Caragiale s-a născut “Luceafărul”.

Titu Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti, despre Eminescu: “Dumneata, ca toţi cei din generaţia dumitale, nu-l cunoşti îndeajuns şi nu-ţi poţi da seama de genialitatea lui; dumneata nu-l cunoşti decât ca poet. (…) Mai târziu (…) aveţi să vă daţi seam ace vastă minte avea, constatând că nu există problemă a neamului nostrum care să nu-l fi preocupat ţi asupra căreia să nu se fi pronunţat cu desfăvârşită competenţă şi claritate. A! ce şubrezi suntem, dacă o astfel de minte…

Luceafărul a răsărit din noaptea unei mari dureri. Am să-ţi fac o mărturisire, dar şi o rugăminte: păstreaz-o pentru mult mai târziu.

Între Eminescu şi mine exista o legătură ca aceasta care ne uneşte pe noi doi, ba poate şi mai strânsă. Cu timpul, ne ajunseseră ca o rudă apropiată şi dragă, căreia îi era uşa deschisă la orice oră. De câtăva vreme însă, vizitele lui se răreau şi în curând începu să să lipsească şi de la adunările noastre literare. Am aflat degrabă pricina acestei schimbări; era legătura cu Veronica Micle, legătură care pe zi ce trecea ameninţa să-l înstrăineze cu totul de cercul “Junimei”. (…)

Poţi deci înţelege cât mă îngrijora şi mă durea faptul că-l vedeam în fiecare zi mai învălui în mrejele unei femei ca Veronoca Micle. Cunoşteam bine reputaţia de care se bucura. Ştiam că fusese… prietena multora, între cari şi a lui Caragiale. Mi-o mărturisise chiar el”.

Replica lui Eminescu: “Canalia!”

Dialogul dintre Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu:

Maiorescu: În ce mreje ai fost prins, de n-ai dat atâta vreme semen de viaţă?

Eminescu: Domnule Maiorescu, situaţia e mult mai serioasă decât credeţi. Nu mai pot continua viaţa pe care am dus-o până acum… Vreau să-i pun capăt… Vreau să mă căsătoresc.

Maiorescu: Cu cine?

Eminescu: Cu Veronica Micle. (…) Voi munci pentru amândoi. Voi munci şi la nevoie vom munci amândoi.

Maiorescu: Şi atunci poezia?

Eminescu: Mă las de poezii. Poate ar fi fost mai bine pentru mine dacă n-aş fi scris nici un rând de poezie!

Maiorescu: Eminescule, iartă-mă, te rog, de sfâşierea pe care ştiu că o să ţi-o pricinuiesc, dar aceea pe care ţi-ai ales-o drept tovarăşă de viaţă nu merită această cinste… N-o merită. Înainte de dumneata a fost… prietena multora, a fost şi a lui Caragiale. Mi-a mărturisit-o chiar el…

Scene de gelozie, rupturi, reveniri

Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti despre continuarea dialogului cu Eminescu: S-a sculat şi a plecat. Multă vreme nu l-am mai văzut. Luceafărul n-a apărut în Convorbiri, ci într-o publicaţie din Viena, de unde apoi a fost reprodus în Convorbiri. S-a jenat să mi-o trimeată mie? Căci, oricât de splendidă era haina în care îmbrăcase prozaicele mele cuvinte prin care încercasem să-l conving, ştia c-o să le recunosc. (…) Ce s-a întâmplat în urma plecării lui atunci de la mine, nu ştiu. Probabil scene, ruptură. Încercări de recucerire din partea ei: “Cobori în jos luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază…”.

Revoltă, indignare, rezistenţă din partea lui: “El tremura ca alte dăţi/ În codri şi pe dealuri/ Călăuzind singurătăţi/ De mişcătoare valuri/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări, din tot înaltul:/ -Ce-ţi pasă ţie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?”… Da, ai dreptate, dintr-o mare durere a răsărit Luceafărul… Şi totuşi Eminescu, mai târziu, a recăzut “ca-n trecut în mări, din tot înaltul”: s-a împăcat cu Veronica Micle.

Veronica s-a măritat la Cluj, la 14 ani. După doi ani a venit şi Eminescu

Se pare că prima vizită –poate şi ultima- în Cluj a Veronicăi Micle, pe atunci Ana Câmpeanu, a fost când s-a măritat. La 14 ani, în 1864. Soţul ei devenea Ştefan Micle, profesor universitar, din Feleacu, care avea 47 de ani.

“Veronica Micle se pare că n-a stat în Cluj, dar se pare că a stat în Feleacu. Atunci când s-a măritat, câteva zile. Ştefan Micle era din Feleacu şi Biserica Bob din Cluj era singura biserică catolică din zonă. În Feleacu era o biserică, dar nu era de confesiune greco-catolică. Deşi Veronica Micle nu era greco-catolică, din câte ştiu. Dar în Feleacu n-au stat mult, doar pentru nuntă, pentru că el era deja profesor la Iaşi, chiar primul rector, parcă, al universităţii de acolo. Ea s-a măritat la 14 ani, dar atunci erai femeie de măritat la 14 ani.

Se pare că şi Mihai Eminescu a fost în tranzit prin Cluj, în drumul spre Blaj. La Cluj, la Liceul Piarist a studiat şi profesorul său Aron Pumnul”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Într-adevăr, se pare că în 1866, după moartea profesorului său Aron Pumnul, Mihai Eminescu renunţă la şcoală şi pleacă din Cernăuţi spre Blaj. Cu acea ocazie, în drumul său, se presupune că el ar fi trecut prin Cluj. Şi că ar fi şi înoptat la Cluj, într-o casă de pe actuala stradă a Bisericii Ortodoxe. Dar alte surse susţin că din Cernăuţi, el ar fi ajuns doar în localităţile clujene Dej şi Gherla. După care ar fi mers la Târgu Mureş şi de acolo la Blaj.

Despre ei

*Mihai Eminescu (Mihail Eminovici, 15 ianuarie 1850, 15 iunie 1889), poet, prozator și jurnalist, socotit cea mai importantă voce poetică din literatura română.

*Veronica Micle (Ana Câmpeanu, 22 aprilie 1850, 3 august 1889), poetă, a publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

*Ștefan Micle (25 septembrie 1817, 4 august 1879), pedagog și fizician, profesor şi rector universitar la Iași. Pe 7 august 1864 s-a căsătorit în Biserica Bob din Cluj cu Veronica Micle, care atunci avea 14 ani.

(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate