Connect with us

ACTUALITATE

Frica de moarte în faţa coronavirusului. Filosoful Aurel Codoban: „Lumea are o frică negândită, instinctivă de moarte”

Publicat


Probabil că nu este om în lume care să nu fi auzit de coronavirus. Şi probabil că sunt puţini, tot mai puţini, cei cărora această minusculă existenţă, COVID 19, să nu le fi afectat în vreun fel viaţa. Dar, ne-a schimbat sau o să ne schimbe ameninţarea prin care trece omenirea? Ne-a schimbat sau o să ne schimbe în raport cu ceilalţi? Dar în raport cu noi înşine? Viaţa? Moartea? Filosoful clujean Aurel Codoban ne pune în faţa unei oglinzi. Să ne privim fiecare!

 

Nu de moarte mi-e frică, ci de lipsa calităţii vieţii

Reporter:  Domnule profesor, vă e frică de coronavirus?

 

Aurel Codoban: Nu, nicidecum! Epidemiile au fost frecvente în istorie, chiar în istoria acestei ţări. Când eram mic am prins o epidemie care era mult mai îngrozitoare, cea de poliomielită, care producea paralizie.

 

Rep: De moarte vă e frică?

 

AC: Nu! Mi-e frică mai degrabă de lipsa de calitate a vieţii. Am preluat de la medici asta, mi se pare o idee foarte frumoasă, că viaţa trebuie să aibă o anumită calitate şi că, în absenţa calităţii, viaţa devine discutabilă. Adică, s-o trăieşti, aşa, pur şi simplu, ca o legumă, mi se pare fără sens. Se poate că nu-i cu totul creştin. Dar ca opţiune individuală…

 

Rep: Din ce vedeţi, percepeţi, din intercaţiunile pe care le aveţi cu oamenii în această perioadă, nouă, oamenilor, ne este frică de moarte acum?

 

AC: Cred că da. Lumea are o frică negândită de moarte. E o frică mai degrabă instinctivă decât una asumată şi gândită, ca să zic aşa.

 

Rep: N-o conştientizăm mai mult acum, n-o simţim mai aproape?

 

AC: Nu, cred că nu… Reacţionăm mai degrabă instinctual. Aşa se instalează de obicei frica de moarte. Şi bănuiesc că aceasta este marea problemă a guvernanţilor din lume în această perioadă, că nu pot controla masele, care pot ajunge la situaţii sau la reacţii nedorite. Probabil că poziţia britanicilor era, medical, mai sustenabilă.

Ştiu că pare ciudat ceea ce spun, dar sunt un om care are peste 70 de ani şi pot spune asta, pentru că mă implică şi pe mine. Cred că o parte dintre oameni sunt relativ imuni la coronavirus. În ce sens: suportă asimptomatic coronavirusul. Cam ciudat asta. Înseamnă că au un gen de imunitate. Altfel, toţi oamenii de pe nava aceea în carantină, din Japonia, s-ar fi îmbolnăvit. Sau toţi oamenii aflaţi într-un avion cu cineva bolnav s-ar fi îmbolnăvit şi ei. Dar nu se întâmplă asta. Sigur că şi transmiterea este problematică. Însă probabil că există un gen de imunitate, eu cred în asta.

 

Nu toţi oamnii percep această situaţie limită

Rep: Dumnezeu este cu noi?

 

AC: Sigur, Dumnezeu este întotdeauna cu noi.

 

Rep: Mi se pare că, în vremurile astea, oamenii se apropie mai mult de ceea ce înseamnă pentru fiecare Dumnezeu, universul, forţa superioară nouă şi, la fel, parcă oamenii se apropie mai mult unii de alţii, comunică mai bine –deşi e bariera aceasta de distanţă fizică-, mai profund.

 

AC: Viaţa noastră obișnuită este foarte cotidiană. Noi nu realizăm –noi, cei care trăim în lumea aceasta domesticită, occidentală, care suntem ca nişte păsări în coteţ- că numai atunci când apar situaţii limită gândim mai mult decât cu un pas înaintea noastră. Suntem domesticiţi, trăim în ţarcuri ca animalele domesticite, care nu se gândesc că vine lupul. Şi, când vine lupul, sunt puse într-o situaţie limită şi realizează dintr-o dată că perspectiva lor ar fi trebuit să fie mult mai largă.

Asta se întâmplă acum, pe de o parte. Adică, oamenii sunt confruntaţi cu o situaţie limită, ies din viaţa lor domesticită, din cotidianul acesta care n-are nici miraculos, nici periculos, nu are aproape nimic neașteptat și nesigur. E o situaţie limită şi oamenii poate că nici nu percep cu toţii pe deplin această situaţie limită şi doar copiază comportamentul altora. Îi văd pe unii înspăimântaţi… E ca la cârdurile de păsări sau bancurile de peşti, animalele care trăiesc, aşa, în hoardă. Acum e hoarda umană.

Adesea hoarda este benefică pentru că indivizii reacţionează chiar fără să conştientizeze ei pericolul, reacţionează la comportamentul celorlalţi. E o reacţie mimetică. Suntem într-o situaţie limită, poate că nu toată lumea percepe situaţia aceasta limită, dar oamenii se contagiază, se molipsesc de frica unora, care sunt chiar înspăimântaţi. Sau se contagiază de dorinţa unor oameni pe care îi văd de a-şi umple cămara, de a se asigura împotriva oricăror evenimente. Acesta este comportamentul de masă, de fapt. Unul contagios.

 

Rep: Dar în privinţa relaţiilor interumane, nu ne-am schimbat acum, nu suntem mai receptivi unul faţă de altul, mai empatici?

 

AC: Ba da. Îţi aminteşti când eram mici de tot şi mergeam prin beciuri întunecoase sau prin peşteri etc şi cochetam un pic cu frica? Şi voiam să-l simţim pe celălalt aproape, să-l auzim. Sau să ne auzim măcar propria noastră voce. Asta se întâmplă de asemenea acum. Cred că mai degrabă decât empatie este dorinţa de a auzi şi alţi oameni, de a spune „a, nu sunt singur, e ok, nu mi-e frică, suntem împreună, suntem mai mulţi”.

 

Rep: Fugim de singurătate, oarecum…

 

AC: Da… De singurătate, de faptul că noi nu ne putem baza pe resursele noastre. Omul e o fiinţă gregară. Nu ne putem baza pe resursele noastre în faţa unor asemenea situaţii limită. Cutremure, inundaţii, erupţii vulcanice. Omul este prea mic şi atunci el devine din nou furnicuţa care este în esenţa lui şi reacţionează copiindu-i pe ceilalţi, îi copiază încercând să se lege de ceilalţi, să facă ceea ce fac ceilalţi.

 

După situaţii limită, oamenii revin la ce erau înainte

Rep: Dar am devenit până la urmă, cu acest coronavirus, mai umani sau e doar o aparenţă sau o chestiune de etapă? După această criză, dacă va trece, vom reveni la ce am fost înainte?

 

AC: Întotdeauna după ce trec situaţiile limită oamenii revin. Mă amuză să văd adesea cum lumea spune în dreapta şi-n stânga: a, sigur lumea se va schimba după asta. Aşa s-a spus după revoluţie, aşa s-a spus după cutremur, aşa s-a spus după inundaţii. Sigur, au fost momente de solidaritate umană; aşa reacţionează omul, e în firea lui, e o fiinţă socială în definitiv, și în acest sens gregară. Şi el reacţionează prin solidaritate, se solidarizează, pentru că e singura lui şansă la supravieţuire. În acest caz, când e vorba de supravieţuire, funcţionează foarte bine formula „numai împreună vom reuşi”. Îndată ce trece situaţia limită, omul zice „numai împreună VOI reuşi”.

 

Rep: Îmi vin în minte acum nişte versuri ale lui Adrian Păunescu: „Reînfloreşte lemnul porţii/ Pe unde pleci, pe unde vii/ În faţa dragostei şi-a morţii/ Noi toţi redevenim copii”. Acum redevenim copii?

 

AC: Frumoasă poezie… Nu ştiu dacă acum suntem copii. Asta ar fi foarte frumos de spus. Ar fi bine să fim copii, dar tare mă tem că suntem omul de masă în mai mare măsură. Mi-ar plăcea mult să fim copii, ar fi minunat să avem naivitatea lor. Mă tem că nu se întâmplă asta, cu toate că se spun lucruri trăznite. Dar nu sunt trăznite în sensul frumos, în care copiii spun lucruri trăznite.

 

Rep: Cum vi se pare că e acum comunicarea dintre oameni?

 

AC: Acum se vede foarte bine marea diferenţă dintre ceea ce este cunoaştere şi ceea ce este comunicare. Adică, puţini sunt cei care deţin puţina cunoaştere câtă există asupra virusului, dar de comunicat se comunică într-o veselie. Aceasta este prima observaţie: cunoaşterea este mult mai rară. În acelaşi timp, cunoaşterea este elitară.

Adică –să mă ierte publicul- cunoaşterea este nedemocratică. Nu că-mi plac experţii, nu că-mi plac specialiştii… Dar, probabil, e doar o mână de oameni în această lume care înţeleg într-adevăr virusul, cât înţeleg  și ei deocamdată. Dar vezi că toată lumea comunică cu nonşalanţă despre virus. Toți au sfaturile lor. E o chestiune interesantă: există o diferenţă între comunicarea legată de cunoaştere – cea care îţi transmite informaţii – şi comunicarea motivaţională, care e în mare măsură un fel de bla-bla din perspectiva lucidă a cunoașterii.

Deci, există pe de o parte cei care deţin informaţii, și există pe de altă parte cei care comunică „informaţii” pe care de fapt nu le deţin – e doar comunicare, nu cunoaştere, e, în cel mai bun caz, comunicare motivaţională-  şi peste toate există o a treia atitudine în comunicare –comicul, umorul, ironia, care înseamnă distanţare. Una dintre dexteritățile esenţiale în mecanismele psihice umane este disocierea, detaşarea, distanţarea. Atunci, când râdem, înseamnă că nu acordăm demnitate evenimentului, ne detaşăm de el, „a, nu merită atâta bătaie de cap”.

 

Expertul ştie ce spune, omul obişnuit spune ce ştie

Rep: Interpretaţi, vă rog, constatările acestea. De ce facem aşa?

 

AC: Sigur că, cei care cunosc, cunosc cât cunosc. Oamenii însă comunică mereu şi comunică cel mai adesea nu producând conţinut, ci distribuind conţinut. Marele lor gest creator aici este felul în care selectează conţinutul, adică ce dau mai departe. Pentru că asta e în rezonanţă cu ei. Dar oamenii fac acest lucru şi ca să-şi păstreze legăturile. Aici cred că intervine ceea ce remarcai cu puţin timp înainte, că de fapt oamenii doresc să păstreze legăturile, să fie pe flux, să fie în legătură. Şi, nemaiputând face gesturi unii pentru alţii, fac comunicare…

De obicei, omul primeşte un mesaj şi se simte cumva îndatorat să răspundă la rândul lui cu un mesaj. E un fel de schimb la nivelul mesajelor, ca şi cum ar fi schimb de activităţi sau de elogii sau chiar de bunuri materiale. Acest gen de comunicare ne leagă. E una din ideile pe care le spun mereu la cursurile mele şi care sună aşa: expertul ştie ce spune –expertul în comunicare, comunicaţionistul-, omul obişnuit spune ce ştie.

 

Rep: Faceţi o previziune, o proiecţie?

 

AC: Cred că va trebui să ne obişnuim un pic cu toată povestea aceasta cu coronavirusul şi cu complicaţiile sale. Hawking, celebrul astrofizician, este cel care ne-a ameninţat cu ideea unei pandemii care ar putea chiar lichida umanitatea. Şi uite că un astrofizician a gândit, într-un fel, mai bine ca biologii.

A doua idee care mi se pare foarte interesantă şi care ar merita cercetată cu mai multă atenţie este aceea că astfel de viruşi, foarte periculoşi, apar în zone în care domeniile ecologice se încalcă, se strivesc unele pe altele. Animalele trăiesc fiecare, ca să zic aşa, în zona lor ecologică, sunt separate. Şerpii păstrează o anumită zonă în care sunt ei, să zicem; şobolanii, o anumită zonă; oamenii, o anumită zonă.

Ceea ce s-a întâmplat la Wuhan este că aceste zone s-au suprapus. Cum? Au pus cuştile una peste alta. Găină peste şobolan, peste şarpe, peste pui de urs. Şi toate zemurile acelea, toate lichidele biologice au curs de sus până jos, amestecând totul.

O observaţie aş mai avea: mi se pare ciudat faptul că, sistematic în ultima vreme, ceea ce e mai afectat e ceva ce ţine de respiraţie. Respiraţia, plămânii par să fie un gen de vulnerabilitate a omului, mai mare decât alte vulnerabilităţi. Poate pentru că plămânul e și el deschis, e o interfaţă cu mediul? Nu ne dăm seama că, de fapt, plămânii noştri sunt aproape ca pielea, adică sunt în legătură cu mediul exterior.

*Aurel Codoban (n. 1948) este filosof şi eseist, profesor universitar, specializat în structuralismul francez, în teoria comunicării şi relațiilor publice, filosofie, semiotică gestuală, hermeneutică şi filosofia religiilor. Este membru al mai multor asociaţii şi societăţi de profil, a obţinut numeroase premii şi este autorul mai multor volume, inclusiv traduceri.

Interviu realizat de Marius Avram




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

EVENIMENT

FOTO. Incendiu de anexă de casă în centrul Clujului. Intervin pompierii

Publicat

Incendiu

Pompierii intervin, sâmbătă, la un incendiu de anexă de casă izbucnit pe str. Bisericii Ortodoxe din centrul municipiului Cluj-Napoca.

La fața locului au fost trimise mai multe autospeciale.

Fumul de la incendiu este vizibil și din alte zone.

”Incendiul a fost localizat și nu este pericol de extindere la casă. Nu sunt semnalate nici victime. Intervenim cu două autospeciale de stingere și cu autoscara”, au precizat pompierii pentru Cluj24.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO. Boovie, festival de trailere după cărți la Cluj. Participă peste 1500 de elevi și profesori din țară și străinătate

Publicat

De

Boovie

Cluj-Napoca este gazda ediției aniversare a Festivalului de book-trailere Boovie, la care sunt așteptați peste 1500 de elevi și profesori din țară și străinătate. Festivalul internațional de book-trailere Boovie, aflat la a X-a ediție, are loc între 14 și 17 iulie și se desfășoară sub sloganul „Never Let Go”.

Construit ca un festival, Boovie propune o nouă metodă de abordare a cărților, prin transformarea lor în book-trailere de către echipe formate din elevi, coordonate de un profesor.

Se adresează atât elevilor de liceu, cât și celor de gimnaziu și prespune formarea unei echipe de 6-11 membri, realizarea integrală a unui trailer după citirea romanului suport (scenariu, regie, interpretare, montaj etc.), evaluarea trailerului de către un juriu de specialitate, care stabilește câștigătorii.

Potrivit organizatorilor, în competiție s-au înscris 602 de echipe, însumând 6148 de participanți. Dintre acestea, 538 de echipe au finalizat procesul de înscriere și au trimis book-trailerele care au fost evaluate pe parcursul mai multor etape, iar ultima rundă de jurizare va avea loc în timpul festivalului, care se va încheia cu Gala Boovie și decernarea Marilor Premii ale juriului.

Finala, în Piața Unirii

YouTube video

Juriul de Gală, format din Marius Manole, Medeea Marinescu, Diana Buluga, Crăița Nanu și Horea Avram, va acorda Marele Premii în data de 16 iulie, la ora 20:00, în Piața Unirii, atât pentru gimnaziu, cât și pentru liceu, pentru următoarele categorii: actorie, regie, scenariu, coloană sonoră originală, imagine, scenografie, montaj și editare.

Cel mai bun trailer al ediției va fi recompensat cu Marele Premiu Boovie, în valoare de 1000 de euro.

”Pe parcursul celor patru zile de festival, le propunem participanților peste 40 de evenimente – ateliere cu scriitori, regizori, actori, scenografi, formatori, mini-conferințe & proiecții de film, toate menite să le îmbogățească orizonturile. Marius Manole, Medeea Marinescu și Diana Buluga, membri ai Juriului de Gală, vor avea întâlniri inspiraționale cu elevii, în care vor vorbi despre carieră, alegeri și puterea artei de a conecta oameni, o ocazie rară de a învăța direct de la unii dintre cei mai apreciați actori din România.

Abia așteptăm să râdem împreună cu Mircea Bravo și Cristi Ilișuan, duo-ul creativ din spatele unuia dintre cele mai urmărite proiecte de comedie din online-ul românesc.

Suntem bucuroși să îi avem alături pentru o întâlnire cu participanții, în care vor povesti despre tot ce înseamnă munca în echipă în spatele unui proiect de success”, arată organizatorii.

Discuții cu scriitori

Pasionaților de literatură, ediția din acest an le oferă ocazia de a dialoga direct cu două voci distincte și apreciate ale peisajului romanesc contemporan: Florin Bican, poet, prozator, traducător, aflat pentru a doua oară la Boovie și Alex Moldovan, îndrăgitul autor al aventurilor Olguței, cel mai cunoscut roman al seriei fiind în lista Boovie, la secțiunea Junior.

În zona de film, participanții vor lucra alături de profesioniști care transformă ideile în imagini și emoții: Ana Maria Comănescu, regizoare de film (Horia, HBO); Elena Călinoiu, scenaristă; Ioan Pop-Curșeu și Ligia Smarandache (Facultatea de Teatru și Film, UBB Cluj), specialist în cromatica filmului și, respectiv, scenograf și designer vizual.

Teatrul, ca spațiu viu de expresie și joc, va fi explorat alături de Andrei Mărgineanu, actor de film și teatru; Bianca Buzilă, regizoare de teatru și trainer în storytelling vizual; Raul Buzilă, facilitator ateliere de dezvoltare personală prin teatru de improvizație; Alina Mișoc, actriță activă în spațiul teatral independent din Cluj; Ioana Lazăr, actriță și fondatoare a trupei REFRACT și Diana Sabău, facilitator SuperTeach.

Pentru cei pasionați de dramaturgie și scriere de text, vin cu know-how și provocări creative Ioana Toloargă, regizoare și dramaturg și Raluca Sas-Marinescu, regizoare, profesoară și facilitator de dramaturgie colaborativă, două voci importante din teatrul contemporan.

Ora de cinema – proiecții speciale

Dimensiunea de dezvoltare personală este prezentă prin doi vechi prieteni ai festivalului – Cătălin Isbașe, trainer certificat internațional și fondator SEVIR Signature Group și Ovidiu Bădescu, profesor fondator For Life. Lor li se alătură două facilitatoare de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca — Alexandra Călugăr, doctor în psihologie și Mara Dezmirean, doctorand în științele educației, care vor susține ateliere centrate pe dezvoltarea emoțională.

Zona de media va fi acoperită de două personalități cu experiență în domeniu, Bogdan Roșca-Zasmencu, manager Radio Cluj și gazdă TV, dar și Mihnea Măruță, jurnalist și autor bestseller, care vor aborda subiecte de actualitate, precum informarea corectă & impactul rețelelor asupra adolescenților.

Ora de Cinema revine la Boovie #10 cu trei proiecții speciale, fiecare fiind urmată de o discuție cu publicul, moderată de Crăița Nanu. Pe ecranele de la Cinema Victoria vor rula ,,Poveste fără sfârșit” (r. Wolfgang Petersen, 1984) – pentru gimnaziu; ,,La Scuola” (r. Daniele Luchetti, 1995) – pentru liceeni și o selecție de 11 scurtmetraje internaționale din competiția ,,3 minuti a tema fisso”, organizată de Bellaria Film Festival, al cărui selecționer de film, Cesare Barbieri, va intra la final într-un dialog cu spectatorii. De asemenea, avem bucuria de a proiecta și filmul românesc ,,Horia” (r. Ana-Maria Comănescu, 2023), proiecție urmată de o discuție cu regizoarea și scenarista filmului, una dintre trainerii ediției #10, Ana-Maria Comănescu.

Festivalul este organizat de către Asociația Grow Up Project și Colegiul Național Pedagogic ,,Spiru Haret” Focșani, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Vrancea și Inspectoratul Școlar Județean Cluj, al căror ajutor ne-a limpezit multe drumuri.

Ce este Boovie?

Festivalul Boovie, inițiat acum zece ani de profesoara de limba și literatura română Carmen Ion, s-a născut din dorința de a inspira elevii să-și exploreze și să-și depășească limitele impuse de mediul școlar tradițional. Născut în Focșani, festivalul s-a extins organic, ajungând anul acesta la Cluj-Napoca, datorită popularității și numărului impresionant de participanți. De la început, Boovie s-a definit ca un festival „altfel”, unde cărțile sunt reinterpretate creativ și transformate în book-trailere de către echipe de elevi de gimnaziu și liceu, sub îndrumarea unui profesor coordonator.

De la alegerea cărții până la produsul final, elevii parcurg un drum extraordinar, asumându-și diverse roluri, ocupându-se de decor, recuzită, montaj, editare și chiar de crearea coloanei sonore.

Rezultatul final este un trailer al cărții realizat exclusiv de ei, reflectând lectura, discuțiile intense, selecția detaliilor și capturând emoțiile esențiale ale poveștii!

 

Citește mai departe

CLUJ24 TV

VIDEO. Simina Bejenaru: Service Learning nu e despre a preda altceva. E despre a învăța altfel. Cu sens. Cu impact. Cu suflet

Publicat

Simina Bejenaru

Trăim într-o perioada în care reforma educației din România e mereu la știri, mereu în promisiunile comunității politice și academice. În acest episod, explorăm o inițiativă care trece de la vorbe la fapte: Service Learning. De ce învață copii? Cum aplica elevii abilitățile pe care le dobândesc în sala de clasă? În podcastul Memento Talks de pe Cluj24, Octavian Ghișa o are invitată pe Simina Bejenaru, profesoară și membru al Asociației Selegro – una dintre cele mai active voci în promovarea Service Learning-ului în România.

Dincolo de concepte teoretice, Bejenaru vine cu exemple, convingeri și un mesaj clar: „Educația fără aplicabilitate e irelevantă.”

Service learning

„Nu doar le dai peștele, ci îi înveți să pescuiască. Îi înveți că pot să se ridice singuri”, spune Bejenaru. 

Service Learning e prin definiție o legatura dintre curriculum și nevoile reale ale comunității. Metodologia oferă un sens practic învățării, transformând astfel fiecare materie în unelte pentru a face bine.

Elevii astfel sunt încurajați să simtă că pot schimba ceva – fiind mai motivați prin înțelegerea aplicabilității unui subiect. Matematica ne învață cum sa ne facem un buget, româna cum să scriem cereri, biologia cum putem întreține un spațiu verde și așa mai departe. 

Proiectele coordonate promovează documentarea tradițiilor prin istorie orală, construirea de spații sociale, ecologizarea, campanii pentru educație digitală în medii defavorizate și multe altele.

Cine se implică? 

„Dacă aștepți reforme de sus, se pierd pe drum. Service Learning pornește de jos, de la firul ierbii. Din clasă”, precizează Simina Bejenaru

Copii cresc cu astfel de proiecte inclusiv de la grădiniță.

Orice dascăl cu o dorință și curajul de a ieși dintr-o programa rigidă poate sa aducă o schimbare prin simpla legare a lecției de o nevoie locală. Nu e nevoie de aprobări ministeriale, ci implicarea activă a profesorilor, părinților și a comunității.

Viitorul Educației

„Ne-am mai deșteptat în ultimii ani. Am învățat de la alții, am adaptat idei bune. Dar Service Learning e o speranță reală. Și n-ar trebui pierdută”, afirmă profesoara în legătură cu starea educației din România.

Deja există rețele internaționale, competiții europene, manuale și cursuri de formare. Tot mai multe școli – de stat sau private – prind curaj. Și, poate cel mai important, tot mai mulți copii descoperă că vocea lor contează: „Am văzut oameni din sistemul educațional susținând ideea, chiar dacă nu o numesc Service Learning. Îi încurajez să meargă mai departe. Să sprijine, să mediatizeze, să aprecieze aceste inițiative la adevărata lor valoare”

O reflecție despre ce aduce acest episod: o nouă perspectivă și o invitație la retrospectivă. Schimbarea nu vine peste noapte, dar frontul sau e ajutat de oricine simte că are o voce în comunitatea sa.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Alin Tișe a pierdut funcția de prim-vicepreședinte al PNL. Daniel Buda a pierdut conducerea Curții de Arbitraj a partidului

Publicat

De

Tișe

Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a pierdut, sâmbătă, la Congresul partidului, funcția de prim-vicepreședinte al PNL, acesta clasându-se pe locul 6 dintre cei 9 candidați liberali, cu 418 voturi.

Tișe a candidat pentru una dintre cele 4 funcții de prim-vicepreședinte, ocupate după vot de Nicoleta Pauliuc, Cătălin Predoiu, Adrian Veștea și Ciprian Ciucu.

De asemenea, și președintele PNL Cluj, eurodeputatul Daniel Buda, a pierdut conducerea Curții de Arbitraj a PNL, pe care a condus-o până acum.

Pentru această funcție, Buda a candidat alături de alți 2 membri ai partidului – Costică Lupușoru – PNL Bacău şi Ciprian Dobre – PNL Mureș, ultimul fiind ales președinte.

Ilie Bolojan a fost ales președinte al PNL cu 976 de voturi

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate