Connect with us

CULTURA

FOTO/ Filmele EducaTIFF sunt disponibile în format electronic pe platforma TIFF Unlimited

Publicat


EducaTIFF, programul de educație cinematografică lansat de Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), a dezvoltat primul catalog online de filme dedicate copiilor și adolescenților. Începând de astăzi, pe platforma TIFF Unlimited sunt disponibile primele 13 scurtmetraje și lungmetraje selecționate pentru diferite categorii de vârstă, începând cu cinci ani. O nouă selecție de titluri urmează să fie lansată în luna noiembrie.

De ce merită văzute filmele EducaTIFF?

Filmele EducaTIFF online sunt o alternativă necesară la conținutul dominat de produse mainstream.

Provocările și dificultățile copilăriei și ale adolescenței, prietenia, familia, dar și teme contemporane precum migrația, rasismul sau relațiile de bună vecinătate într-o comunitate sunt câteva dintre subiectele filmelor propuse pentru tinerii spectatori.

Ce filme merită văzute?

  •  Vacanţa mea extraordinară cu Tess ( 9+), o poveste emoționantă despre importanța familiei și a legăturilor de prietenie. Filmul a fost premiat la New York Children’s Film Festival, Cinekid Amsterdam sau Chicago Children’s Film Festival.

  • În Sora mea cea slabă / My Skinny Sister (12+), o fetiță descoperă că sora ei mai mare ascunde o dereglare digestivă, ceea ce detonează liniștea familiei – o poveste despre gelozie, dragoste și trădare spusă cu umor și multă căldură.

  • Bazată pe o poveste reală,  Fuga/ Girl in Flight (10+) urmărește aventurile a două fete care se întâlnesc într-un tren spre Roma: o fetiță italiană de 11 ani care fuge de acasă și o româncă de etnie romă care trăiește la periferie.

„Anul acesta am petrecut mai mult timp acasă, alături de cei mici și mari, căutând selecții de filme potrivite pentru o experiență de vizionare în familie. Ne bucurăm că reușim să oferim părinților și micilor cinefili o alternativă la filmele tipice de familie prin dezvoltarea unui catalog de titluri EducaTIFF – filme neașteptate din jurul lumii, selecționate și premiate la marile festivaluri de film, dedicate noilor audiențe”, a afirmat Raluca Bugnar, selecționer EducaTIFF.

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


CULTURA

Bau! Halloween-ul a fost Anul Nou la vechii celţi. Spiritul morţilor căuta trupuri vii

Publicat

Controversat sau aclamat, Halloween-ul are o tradiţie foarte veche. Puţină lume ştie că, la origine, aceasta era o sărbătoare celtică. Chiar Anul Nou.

“Originea este din vremuri îndepărtate, de la vechii celţi. Pentru că Anul nou îl celebrau pe 1 noiembrie, iar data de 31 octombrie era considerată Ajunul Anului nou.

Se credea că în această noapte de trecere la anul nou, spiritul morţilor caută trupuri în lumea pământeană. Ca să scape de tărâmul morţilor. Pragul dintre cele două lumi era păzit de creaturi fioroase. Se făcea un rug de foc sacru în această noapte, iar oamenii, deghizaţi în diferite costume înfricoşătoare, se deplasau în procesiuni gălăgioase ca să pună pe fugă spiritele”, spune, pentru www.cluj24.ro, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Irlandezii au dus obiceiul cu ei în SUA, iar americanii ni l-au exportat.

“Obiceiul a fost adus în SUA de valul masiv de imigranţi irlandezi, în jurul anului 1840, când a fost marea foamete din Irlanda. Tradiţia aceasta se păstrează în Irlanda, în Ţara Galilor şi în Scoţia”, mai spune istoricul clujean.

(MaAv)

Citește mai departe

CULTURA

Drum bun, Bond! James Bond. Sean Connery a murit

Publicat

Actorul scoţian Sean Connery, care l-a interpretat pe legendarul agent James Bond, a murit la vârsta de 90 de ani.

 

Anunţul a fost făcut sâmbătă, de BBC, citând familia actorului.

Actorul s-a bucurat de o lungă carieră încununată de numeroase premii. El a obţinut, printre altele, un premiu Oscar, două Bafta şi trei Globuri de Aur.

foto: https://www.fropky.com/

Citește mai departe

Clujul de altă dată

Când morţii vin să-i viziteze pe cei vii. Clujul este împânzit de morţi şi de cimitire. Luminaţie şi fantome

Publicat

Puţini ştiu că actualul perimetru al oraşului Cluj-Napoca a fost împânzit, de-a lungul timpului, de multe cimitire şi că au existat şi numeroase locuri de execuţie sau bântuite de fantome. Iar de ziua lor, morţii vin să-i viziteze pe cei vii.

Ziua morţilor, de origine celtică, adusă de italieni în Ardeal

Istoricul Vladimir Alexandru Bogosavlievici spune că de Ziua Morţilor, de Luminaţie, morţii se ridică din locurile de veci şi-i vizitează pe cei vii.

 

„Se crede că morţii, în această zi, vin de pe tărâmul celălalt şi-i vizitează pe cei vii. Este o sărbătoare catolică, precede sărbătoarea tuturor sfinţilor, precede 2 noiembrie, ziua morţilor, celebrată în special în bisericile catolice. Biserica catolică spune că această sărbătoare a fost preluată prin evanghelizarea celţilor, că este o zi de alungare a spiritelor rele, dar atunci începea şi anul nou, pe 1 noiembrie.

În Transilvania se pare că sărbătoarea aceasta a fost introdusă de coloniştii italieni, numeroşi în Ardeal, aduşi în secolele 18-19. Aceşti colonişti, fiind catolici, au imprimat acest obicei”, spune istoricul.

Cele mai vechi cimitire clujene

El povesteşte că pe actualul teritoriu al municipiului au fost mai multe cimitire, că morţii erau îngropaţi odinioară pe lângă bisericile existente.

„Primele cimitire datează din Napoca romană, erau în afara zidurilor castrului, la fel şi în evul mediu. Pe strada Baba Novac,  nr 15, e cea mai veche piatră funerară, din 1585. Oamenii erau îngropaţi în jurul bisericilor. De exemplu, acum doi ani, lângă Biserica Sf. Mihail s-au găsit oasele mai multor tineri. La fel şi în zona actualei biserici franciscane, prima biserică din Cluj.

Apoi, pe actuala stradă Crişan, în 1587, au fost foarte mulţi hoştezeni îngropaţi. În 1585 a fost o epidemie de ciumă şi autorităţile, Consiliul celor 100, au decis ca acest deal să fie loc pentru morminte”, spune Bogosavlievici.

De fapt, în actualul cimitir central sunt mai multe cimitire, iar numele său, Hajongard, provine din germană, fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni.

„Cea mai veche piatră din cimitirul Hajongard este din 1599, o piatră funerară mică, a lui Felten Waida, un sas, dar se pare că ar fi fost mutată acolo de undeva. Sunt aşa numitele pietre cu streaşină, caracteristice secolului al 16-lea”, mai spune istoricul clujean.

Decapitaţi, arşi pe rug şi rupţi în patru de cai, în Piaţa Unirii

Dar, în afară de biserici, pe lângă care erau un fel de cimitire, există şi multe alte locuri în Cluj prin care trecem zilnic şi unde, odinioară, au existat morţi prin cruzimi greu de imaginat. În zona Pieței Unirii, de exemplu, erau arși pe rug sau decapitați sute de oameni, iar unii erau chiar rupți în patru de tot atâția cai care îi trăgeau în patru direcții.

Femei aruncate în Someş

În plus, erau femei arse pe rug sau înecate în Someş.

”Femeile, pentru pruncucidere sau ceva, erau băgate în sac și aruncate în Someș. Sau arse pe rug. Nu numai Baba Novac a fost ars pe rug în piața Clujului. Piața Clujului e martoră la atâtea arderi pe rug, mai ales de vrăjitoare. Într-un ev mediu dominat de spaime, numai să fi văzut pe o vecină că merge cu pisica la poiată și pisica probabil iese mai repede și sare pe poiată, ziceau că aia e vrăjitoare. Ba se întâmpla să-i fie calul bolnav… Toate aceste cumplite spaime ale evului mediu se transferau în zona mirajului și a vrăjitoriei.

Sunt foarte multe procese în arhivele Clujului referitoare la această zonă a vrăjitoriei. Le ardeau de vii. Au fost foarte multe cazuri. Și decapitările tot acolo se făceau”, povesteşte istoricul Vasile Lechinţan.

”Chiar și niște nobili, în 1594, au fost decapitați în piața Clujului pentru trădarea principelui. Și principele se uita de la geam cum i-a decapitat, apoi le-au fost luate averile”, mai spune istoricul.

”Era o societate extrem de nemiloasă și de dură în Evul mediu. Erau pedepse cumplite. Deținuții, mai ales cei condamnați la moarte, aveau o soartă cumplită. De exemplu, cele mai ușoare pedepse erau prin legarea la stâlpul infamiei din Piața Mare, azi Piața Unirii. Era un stâlp al infamiei și țiganii îl băteau conform pedepselor cu atâtea vergi -20, 30, 40. Pe femei le băteau cu nuiele. Astea erau pedepse mai ușoare, dar apoi erau pedepse la moarte.

Cumplită era pedeapsa prin care erau rupți în patru: erau legați de patru cai care trăgeau în patru părți. Apoi era pedeapsa tăierii capului, spânzurătoarea. Am găsit și români spânzurați pentru diferite fapte, și un maghiar pentru că a furat din pivință de la unul. Și un croat, și un german. Chiar pentru furt. Era o cruzime extraordinară să fie condamnat la spânzurătoare pentru furt”, mai spune Vasile Lechinţan.

Clujul bântuit

Există şi locuri considerate a fi bântuite de fantome. Una dintre ele este clădirea BCU, unde se spune că o fantomă, contesa Anna, moartă la 20 de ani, fiica Sarlotei Wesselenyi, căsătorită Bethlen, ar trânti uşile bibliotecii în timpul nopţii, umbând prin toate locurile în căutarea tinereţii pierdute.

Apoi, se vorbeşte despre spiritele din Pădurea Hoia-Baciu, dar şi de fantomele din fosta închisoare medievală, actualul turn supravieţuitor al vechii cetăţi a oraşului, Casa Călăului de pe str. Avram Iancu şi Cetăţuia – loc de detenţi şi de execuţii. În 2007, două surori s-au spânzurat de aceeaşi creangă pe Cetăţuie, acolo a fost executat în 1849 şi Stephan Ludwig Roth.

În afara oraşului, se vorbeşte de Castelul de la Bonţida, unde s-ar auzi voci şi paşi, care ar proveni de la fantoma unui tânăr grăjdar, care, după ce a văzut-o pe fiica unui nobil înşelându-şi soţul, a fost omorât şi îngropat lângă grajduri.

(MaAv)

Surse foto: https://fotonicu.wordpress.com şi radupadurean.wordpress.com

Citește mai departe

CULTURA

Comori ale Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: Altar funerar de la Roșia Montană, lucrare de artă romană provincială

Publicat

De

Cluj24.ro și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca au lansat o campanie de prezentare a vestigiilor din patrimoniul muzeului, cu scopul de a le face cunoscute vizitatorilor.

În lapidarul MNIT se află, printre multe monumente romane de piatră din Dacia, rodul muncii a generații de arheologi ai muzeului, și un altar funerar de la Alburnus Maior (Roșia Montană).

Muzeograful Carmen Ciongradi ne-a explicat că, din punct de vedere estetic, piesa este una simplă, frustă, din calcar.

”Este un altar în formă de bloc, cu corpul, coronamentul și baza lucrate din același bloc de piatră. Acestea din urmă sunt legate de corpul altarului prin câte două muluri simple. Altarul a fost descoperit în anul 1850. Măsoară 85 de cm înălțime, lățime 38 cm și adâncime de 30 cm. Este o lucrare de artă romană provincială, rudimentară. De exemplu, printre muluri, se observă urme de la instrumentul folosit de meșter la prelucrarea altarului, așa zisa gradină”, a spus aceasta.

Potrivit muzeografului clujean, meșterul care a sculptat altarul nu și-a mai dat osteneala de a finisa, până la urmă, în locul unde avea să fie expus, deoarece pentru vizitatorii care aveau să-l vadă, nu contau asemenea finețuri.

Ce scrie pe altar?

”Nici textul de pe fața altarului nu și-a dat osteneala de a-l grava mai frumos. Aveam de-a face cu litere inegale, gravate superficial. Dar ce conta și pentru cine conta această piesă pur provincială?  Textul în latină sună astfel: <<D(is) M(anibus) Planio B- aezi qui Magis-tro vix(it) a(nnis) L Maxima c(oniugi) b(ene) m(erenti)>> ceea ce în traducere ar însemna: <<Zeilor Mani. Pentru Planius Baezi, căruia i se mai spune și Magistrul, a trăit 50 de ani. Maxima, soția (i-a înălțat altarul) celui care a binemeritat>>. Așadar, vorbim despre un monument funerar epigrafic ridicat pentru un peregrin din centrul Dalmației, după analiza onomastică”, a mai spus Carmen Ciongradi.

Din Alburnus Maior provin peste 170 de monumente de piatră, dintre care 110 sunt epigrafice iar simplul fapt de a ridica un monument de piatră necesita un efort financiar pentru un locuitor de rând al provinciei romane Dacia.

Marea majoritate a lor nu aveau posibilitatea financiară să-și ridice un monument funerar sau să dedice ex voto-uri de piatră în temple sau sanctuare.

Aceștia erau înmormântați în morminte simple, fără împrejmuire sau monument funerar. Ex voto-urile promise zeilor de către ei erau cel mai probabil ofrande vegetale și libații.

Alburnus Maior, El Dorado-ul Daciei

”Și totuși, aici e vorba la Alburnus Maior, El Dorado-ul Daciei, minele de aur ale ei. Așezarea a luat ființă imediat după cucerirea Daciei de către romani, devenind parte a aurariae Daciae, care aparținea patrimoniului imperial. Ea consta din mai multe așezări mici, sate (vici, kastella), cu nume atestate pe celebrele tăblițe de ceară dar și epigrafic – vicus Pirustarum, kastellum Ansi, kastellum Maniatium, kastellum Starva, kastellum Baridustarum, kastellum Artum, Immenosum Maior, Deusara. Este vorba despre așezări cu statut inferior înființate de coloniștii minieri aduși de către împăratul Traian în scopul exploatării aurului din Dalmația, după modelul celor de acasă”, a mai spus muzeograful MNIT.

Fiecare așezare de acest fel lua naștere în jurul unei exploatări, guri de mină. Pe lângă locuințe, așezarea mai cuprindea un sanctuar și o necropolă, multe dintre acestea fiind cercetate arheologic între anii 2000-2004.

Locuințele, ca și sanctuarul, erau modeste, pereții fiind din piatră legată cu lut, nu cu mortar.

Sanctuarul, foarte imporant pentru locuitori

Doar pe dealul Carpeni au ieșit la iveală complexe de piatră legate cu mortar și cu sistem de încălzire (hypocaustum), fiind vorba despre terme romane.

”Așadar, pentru populația de mineri colonizați din Dalmația și locuind în aceste așezări mici, cu sanctuar și necropole comune, era foarte importantă apartenența la grup, la o comunitate etnică și religioasă. Ridicarea și dedicarea de monumente era pentru un asemenea public, de statut inferior (peregrin) și înstăriți doar cât să-și demonstreze această apartenență. Tehnica sculpturii în piatră nu era familiară unor astfel de meșteri provinciali care lucrau doar astfel de monumente la cerere. Nu se cunoaște nicio statuie din Alburnus Maior, dar despre arta romană din Dacia într-un episod viitor”, a conchis Carmen Ciongradi.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate