FOTO Comorile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: Calote unicat, cioplite în calcar, descoperite în cetatea lui Decebal, Sarmizegetusa Regia

Cluj24.ro și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca au lansat o campanie de prezentare a vestigiilor din patrimoniul muzeului, cu scopul de a le face cunoscute vizitatorilor.

Arheologii conduși de Constantin Daicoviciu au descoperit în anii  50, în timpul săpăturilor sistematice începute la Grădiștea Muncelului, fosta cetate a lui Decebal de la Sarmizegetusa Regia, un număr semnificativ de piese arhitectonice, cioplite în calcar, cunoscute sub numele de calote de calcar.

Potrivit muzeografului MNIT Gabriela Gheorghiu calcarul era un material de construcţie folosit foarte frecvent de către daci la ridicarea fortificaţiilor, templelor şi altor construcţii din zona Munţilor Orăştiei.

”Chiar dacă astfel de piese au fost amintite în scrierile referitoare la Sarmizegetusa Regia din secolul al XIX-lea, primul arheolog care a găsit un număr mare de calote şi a făcut propunerea de reconstituire a modului în care ele ar fi putut fi folosite este Constantin Daicoviciu.

Colectivul ştiinţific condus de academicianul clujean a descoperit, în faţa aşa-numitului <<zid D>> dintre terasa a IX-a şi terasa a X-a din sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia, un lot semnificativ de astfel de piese”, a spus Gheorghiu.

Peste 30 de calote au fost descoperite

În următoarele campanii arheologice, de-a lungul anilor, astfel de artefacte au fost găsite în umplutura zidului fortificaţiei, pe terasele din interiorul acesteia, precum şi la baia romană dar, foarte probabil,ele provin tot din sanctuar.

Până în prezent sunt cunoscute peste 30 de calote întregi sau aproape întregi şi numeroase fragmente.

La o analiză sumară a lor, aceste calote ar putea fi împărţite în două categorii, prima fiind calote cioplite care au suprafaţa ornamentată cu profilaturi şi, pe cele două feţe, cu câte un cap stilizat de pasăre acvatică, iar la bază erau prevăzute cu caneluri ce le puteau facilita fixarea pe un suport, probabil  pe balustrada zidului.

Din cea de-a doua categorie fac parte calote cu suprafaţa lisă, fără nici un fel de ornament.

”Cu toate că alţi specialişti au considerat că ne aflăm în faţa a două tipuri de piese arhitectonice, noi credem că cele din a doua categorie sunt de fapt nefinalizate, aflându-se în curs de prelucrare”, a menționat muzeograful clujean.

Calotele au decorat ziduri din sanctuarul de la Sarmizegetusa

Gabriela Gheorghiu a precizat că despre rolul acestor artefacte s-a emis ipoteza că ar fi decorat partea superioară a zidurilor din sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia, oferindu-le o monumentalitate aparte.

De asemenea, specialiştii au fost de părere că prezenţa capului de pasăre acvatică pe suprafaţa lor nu este întâmplătoare și, cu siguranţă, are o încărcătură simbolistică mare pentru imaginarul mitologic al dacilor din această zonă pentru că nu este singulară.

Ce dimensiuni au piesele?

”Amintim, în acest sens, protomele de fier cu capete de păsări acvatice provenite din cetatea de la Costeşti-Cetăţuie şi de la Sarmizegetusa Regia, catarama din bronz cu doi spini în formă de capete de păsări acvatice tot din cetatea de la Costeşti-Cetăţuie, toarta de bronz de la Costeşti-Cetăţuie şi, nu în ultimul rând, păsările acvatice şi răpitoare redate pe ceramica pictată”, a mai spus Gabriela Gheorghiu.

Literatura de specialitate menţionează, deocamdată, astfel de piese arhitectonice doar în capitala regatului dac, Sarmizegetusa Regia.

Pentru exemplarele întregi din patrimoniul MNIT dimensiunile sunt variate: au lungimea cuprinsă între 24,5 şi 25,5 cm, înălțimea între 18 şi 18,7 cm și lățimea între 17,4 şi 20,5 cm.

Piesele cântăresc câteva kilograme.

Sursa foto: Sergiu Odenie (MNIT) și Marius Bogdan Mîndruţău