Arhitecții clujeni susțin ideea (re)înființării unui Institut de Planificare Urbană. La Cluj erau 800 de angajați

La nivelul județului Cluj, ședințele publice de urbanism conturează două lumi atunci când vine vorba despre planurile dedicate dezvoltării localităților. Pe de o parte există firme și arhitecți care se prezintă cu propuneri vizionare, însă există adesea și contrariul, adică persoane care pretind că lucrează pentru viitorul armonios al localităților, dar prestează această muncă pe suportul unor planșe expirate… nici măcar nu se obosesc să ia legătura cu Oficiul de cadastru pentru informații actualizate. Floreștiul, cea mai mare comună din România, nu are încă un Plan Urbanistic General, la Gilău se lucrează de 10 ani pe el, fără sorți de izbândă, iar exemplele pot continua.

Înainte de 1989, planificarea urbană era realizată de o singură instituție, care doar la nivelul Clujului avea 800 de angajați. Am discutat cu urbaniștii clujeni să vedem dacă o asemenea soluție centralizatoare ar fi benefică astăzi, în codițiile în care autoritățile locale sunt obligate de lege să achiziționeze aceste servicii de urbanism la prețul cel mai mic.

La începuturi a fost o singură sistematizare

În vremea comunismului acest serviciu de planificare a dezvoltării mediului urban și rural era realizat sub sintagma de sistematizare a teritoriului. S-a considerat însă că în democrație schițele Institutului reprezintă un rău plin de lozinci politice, de utopii care nu țin cont de nevoile și realitățile locale, iar acest serviciu a fost desființat. Clujul a avut cel de-al doilea Institut de Proiectare la nivel de țară, cu 800 de angajați, dar după 1989, partea de planificare s-a privatizat.

”Aceste PUG-uri trebuie să ajungă să fie făcute de către administrație prin asemenea institute. Ați văzut ce se întâmplă la ședințele comisiilor, iar această nevoie este resimțită nu doar la noi. A vrut și Bucureștiul prin anul 2000 să înființeze un asemenea demers, iar în 2016 a existat și Ordonanța 100, care dădea voie să se facă centralizat această planificare. Însă Parlamentul a respins-o. La nivelul Clujului putem da exemplul Floreștiului, al Gilăului – care au PUG-uri expirate, iar aceste localități sunt lângă Cluj-Napoca, unde doare dezvoltarea urbană.

Mai pot da exemplul unei firme de proiectare care a preluat 12 PUG-uri și care acum nu știu cum să se descurce cu ele. În 7 ani de zile am aprobat doar 14 PUG-uri. Sunt multe localități care funcționează după planuri de dezvoltare care trebuiau actualizate de 10 ani. Ar trebui să aibă autoritățile arhitecți angajați și urbaniști. Era într-adevăr perioada comunistă, dar se gândeau la o dezvoltare complexă, pe mai multe ramuri, pe o perioadă îndelungată și, foarte important, era cineva care să răspundă pentru aceste planuri. Astăzi vine o firmă privată, le face, și apoi nu mai răspund pentru ce au făcut, adică te descurci ca autoritate locală – din ce buget, nu se știe”, a declarat arhitectul șef al Clujului, Claudiu Salanță, pentru Cluj24.

Tensiune între firmele private și stat?

La prima vedere un asemenea Institut ar genera tensiuni între firmele private de proiectare urbană și stat, care le-ar prelua din muncă, însă arhitecții clujeni consideră util demersul.

”Cred că o instituție centralizatoare este absolut necesară pentru că, după cum vedem din experiența ultimilor ani, reușim în momentul în care se fac Planuri Urbanistice Generale să venim cu niște planuri care rezolvă proiectele existente, dar nu sunt capabile să aibă viziunea necesară de a prevedea problemele care pot să apară în următorii 5-10 ani. Acest lucru este inadmisibil. Probabil că într-un moment în care s-ar discuta cu specialiști mult mai axați pe anumite direcții și mult mai complecși, ca echipă de specialiști, șansele de a avea un plan, care să fie și vizionar, ar fi mult mai mari.

Cred că asta ne dorim cu toții, să fie un plan care să poată să vadă problemele de peste 5-10 ani – și atunci să fie actual, nu să avem la aprobare un PUG care după ce umblă 3 ani la avizare, în cel mai bun caz ajunge să fie o soluție pentru problemele din momentul respectiv”, a precizat Daniela Maier, președintele Ordinului Arhitecților, filiala Transilvania, pentru Cluj24.

Capul relelor, prețul cel mai mic

”Mi se pare important să înțelegem și în ce fel era ancorată realitatea din acel moment, acel institut, și cum putem adapta această soluție pentru vremurile în care trăim. În momentul de față există instituții pe toate palierele care sunt implicate în dezvoltarea urbană, de la transport, arhitectură etc. instituții și firme care colaborează sau nu. Atâta timp cât achiziția se face la prețul cel mai mic e foarte greu să poți să găsești acele firme care pot oferi un serviciu la calitatea de care avem nevoie și la care trebuie să dezvoltăm orașele, satele noastre, să facem PUG-uri, planuri de dezvoltare ale lor. Și un institut de această formă ar trebui să fie un răspuns la o necesitate foarte bine definită.

Nu poți, prin urmare, să faci un astfel de institut doar în Cluj sau doar într-o parte a țării, pentru că teoretic aici este o colaborare, sunt niște strategii la nivel local, regional și național. La un moment dat, lucrurile acestea erau coordonate. Poate că ar trebui să preluăm partea bună a lucrurilor în ceea ce însemna atunci acel institut și să vedem care ar fi specializările de care ar fi nevoie suplimentar, în acest moment. Mă gândesc acum la un exemplu concret: peisagiștii sau partea de instituții de învățământ sau alte instituții care se dezvoltă în acest moment și care au un cuvânt de spus în momentul în care se elaborează PUG”, a adăugat Daniela Maier.

Urbanism de la firul ierbii

Arhitecții consideră că astăzi din start oarecum demersul de planificare urbană nu crește de unde trebuie, adică de jos, de la specialiști, și mai important, de la vocea comunitatății locale.

”În momentul în care se face o temă pentru un PUG, tema este făcută de către autoritatea locală. Dacă această temă ar veni ca rezultat al unor consultări publice, iar aceste consultări nu s-ar face doar la momentul elaborării, și dacă tema în sine ar veni ca rezultat al consultării, atât a instituțiilor implicate, cât și a specialiștilor, cât și a locuitorilor din zona respectivă, deja tema în sine ar reprezenta o nevoie definită corect.

Chiar dacă legea îți impune să achiziționezi la prețul cel mai mic, tot ai fi în situația în care să ai niște răspunsuri mai apropiate de realitate și de nevoi. După care, în timpul elaborării, dacă încerci să atragi pe zona de dialog toate specialitățile implicate – de exemplu există o specialitate despre care nu prea se vorbește, cea de mediator urban, cel care reușește să transpune ceea ce noi discutăm, ca specialiști, într-un limbaj adecvat tuturor comunităților, în așa fel încât fiecare să înțeleagă beneficiile maxime pe care poate să le aibă dintr-un anumit tip de dezvoltare; de exemplu, un jurnalist bun poate să preia acest rol, un om care se apropie de noi, ca specialist, se apropie de comunitate – lucrurile ar sta mult mai bine”, a spus Daniela Maier, președintele OAR Transilvania.

Marius Mureșan