VIDEO. COOLJEANUL ZILEI. Ramona Dumitrean: În Cluj, GRIUL ăsta arhitectonic se RĂSFRÂNGE și asupra vieții culturale

Ramona Dumitrean s-a născut la Bistrița și s-a împlinit la Cluj, unde a urmat Facultatea de Litere, Catedra de Teatru, Universitatea „Babeş-Bolyai“, promoţia 2001, clasa prof. Marius Bodochi şi Diana Cozma. A fost bursieră a Companiei „Renata Scant“ din Franţa. Din 2003 este actriță la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

De ce ai ales teatrul, Ramona?

Nu știu… Ai mei au vrut să fac medicina. În clasa a XI-a eram la chimie-biologie când mi-am dat seama că n-am nimic de-a face cu asta. Mi-am luat inima-n dinți, mi-am scris un mic discurs, m-am dus la directorul liceului, l-am amețit bine, am dat cu el de pământ și m-am transferat la filologie din clasa a XII-a.

Nu știu de ce… Am simțit o chemare, a venit îngerașul ăla păzitor prin pădure pe la bunica și m-a tot împins de la spate ”Du-te la teatru! Du-te la teatru!” Acolo poți să fii și medic și orice altceva. Definitoriu a fost momentul în care, în liceu, fiind colegă cu Ada Milea, ea cânta la chitară și la un moment dat m-a dus la un atelier de teatru și acolo am avut câteva mici roluri în spectacole. Atunci mi-am zis „Uau, pot să fac asta! Hai să dau la teatru!”

Care este rolul tău preferat?

Dacă mă-ntrebai acum foarte mult timp, puteam să zic Caligula… Eram îndrăgostită de acest personaj. Mi se pare că îngloba toate celelalte personaje. Acum n-aș mai spune asta. Acum vreau să-mi aleg rolurile pe care le fac. Dar mi-ar fi plăcut să-mi dea cineva să fac rolul lui Caligula, chiar dacă era un personaj masculin…

Dar care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai jucat?

Cred că este unul pe care nu l-am jucat încă dar pe care-l voi juca. Este cea mai mare provocare, va urma acum în iunie, este în „Lacrimile amare” al Petrei von Kant, cu un regizor cu care mi-am dorit întotdeauna să lucrez, să ne îndrăgostim împreună, e vorba de Eugen Jebeleanu. Este un personaj foarte complex care însumează tot ce e necesar pentru a arăta o structură feminină puternică pe scenă.

Cu ce regizor ai lucrat cel mai bine?

Am avut șansa să întâlnesc regizori foarte buni, de la care am învățat întotdeauna câte ceva. Cel mai bine am colaborat cu Anna Stigsgaard, o regizoare daneză cu care am lucrat la „Idiotul”. A fost un spectacol foarte dificil dar a fost cel mai intens și cred că acolo m-am redescoperit și m-am surprins, cred… eu pe mine. De asta, la un moment dat am căzut într-o depresie și am renunțat pentru o perioadă la teatru.

S-a spus despre tine că ești o actriță-cameleon cu posibilități încă puțin explorate de regizori”, că joci în delir, cu toate motoarele la maximum. Este adevărat?

Când nu ai experiență de viață, joci în delir. Cum ai o experiență de viață și trebuie să o transpui scenic, delirul ăsta e secondat… poate chiar substituit de acea experiență. Acum n-aș mai juca în delir, nu mi l-aș mai asuma. Delirul e dureros, te consumă enorm… Acum sunt mai înțeleaptă în delirul scenic.

Preferi comediile sau dramele?

Mi s-a spus că sunt o actriță de drama. Dar sunt bună și pe comedie dacă sunt serioasă în ceea ce fac.

De ce ți-ai dorit să fii „verdele” Clujului?

N-am reușit să fiu „verdele Clujului”, am fost în schimb „verdele Bologăi”. Am reușit să fac un festival de teatru acolo, anul trecut a fost prima ediție. Nu știu, Clujul mi se pare că avea un potențial extraordinar de mare, cel puțin atunci când am venit ca studentă. Cumva, griul ăsta… arhitectonic vorbind, se transferă și asupra vieții culturale. Este un oraș universitar și sunt, totuși, atât de puține evenimente. Se întâmplă prea puțin pe lângă cât de multe ar trebui să fie…

Este Clujul orașul „tuturor posibilităților” în materie de cultură sau este doar una dintre cărămizile cu care se bat în piept autoritățile?

Mi se pare că sunt foarte mulți pseudointelectuali în acest oraș și care, da… se bat cu pumnul în piept la cât de puțin fac.

Marius Aciu

Foto: Facebook

Cooljeanul Zilei este o emisiune realizată de Cluj24.ro și VIA Cluj TV

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News