VIDEO. Actorul Adi Cucu, la Clujăreală: De ce m-am făcut ACTOR? Să râdă lumea de mine, să râd eu de lume

Celebrul actor clujean Adrian Cucu, mai cunoscut sub numele Adrian Cucu, s-a trezit într-o dimineață pe scaunul de lângă microfonul Clujărelii, unde a dat de Marius Aciu care n-a avut de lucru și l-a luat la întrebări. Adi Cucu e sibian de origine, încă mai are urme pe frunte de la clopul de cioban din Jina, deși el n-a călcat în viața lui pe acolo. Este actriț, absolvent al Facultăţii de Litere, Catedra de Teatru, promoţia 1999, clasa prof. Cristina Pardanschi şi Cornel Răileanu. Din 2000 devalizează Teatrul Național din Cluj-Napoca. A devenit și mai cunoscut decât nu era înainte de când face fel de fel de prostii pe net și la televiziune alături de Bob, Tibi și Dragoș, aka Epicii.

„Înainte de a veni la naționalul clujean am fost un an la Mureș, că aici încă era Vișan și nu s-a angajat nimeni. Și așa am ajuns aici actor, da. O mică vedetă locală. De ce m-am făcut actor? M-am uitat, unde-i vacanța mai mare? Unde te poți preface că ești altcineva? Și am zis, acolo merg… Adică, pe mine asta m-a interesat. Să merg undeva unde să ne râdem. Să râdă lumea de tine, să râzi tu de lume. Nu contează din ce unghi privești râsul. Dom’le, să se râdă!

VIDEO. Actorul Adi Cucu, la Clujăreală: De ce m-am făcut ACTOR? Să râdă lumea de mine, să râd eu de lume

Pe serios, m-a dus mama la teatru în clasa a șasea și de acolo mi s-a pus pata. Dacă vreți serios, răspund serios. M-am uitat la teatru, am văzut acolo o comedie, n-am prea înțeles multe, dar când am văzut că cineva face ceva pe scenă și râde toată lumea, am zis, gata!

Cel mai mult am râs în liceu. Bă, acolo am râs cel mai tare. Deci în bancă la liceu, acolo, dacă și-ți găsește lupii tăi din turma ta… Dacă sunt actor comic sau tragicomic? Nu există actor de ăla și de ăla și de ăla. Actorul joacă tot, mă… Ai văzut „Demonii” de Dostoievski? Eu joc unul din ăla care consumă bani, un bețivan nenorocit care creează probleme în familia lui… Nu e nimic de râs. El e… Prin jocul lui, practic e o cutră, omul. Un hoț, un escroc.

La noi nu există actori de film. Toți se fac actori de teatru. Că după aia ajung actori de reclame, asta e altă poveste. De acolo se ajunge mai ușor în serialele de televiziune. Când eram mic și mâncam de pe jos, da, mă duceam și eu la castinguri. Acum, dacă mă suni și îmi zici de astea, ca și când m-ai găsit prin nu știu ce foi dintr-un casting, cu poză de acum 10 ani… Hai, du-te de aici! Sunt foarte arogant.

„Mi s-a mai spus și că-s nesimțit”

La un moment dat m-a întrebat cineva dacă sunt feminist. Mi-a plăcut să mă dau drept feminist pentru că, în primul rând, am vrut să dau în alții. Să văd cum reacționează alții, știi? Că asta e foarte fain. Să zici ca bărbat că ești feminist, știi? Bineînțeles că nu poți fi ca bărbat feminist, dar poți să susții mișcarea. Deci prin asta, la asta mă refeream, la feminism, că susțin mișcarea. Țin cu ele. Țin cu ele, trebuie să recunosc… Eu țin cu ele din cauză că-s mai interesante decât bărbații. Numai de-aia țin cu ele. Vorba unui prieten, am ales rău mai mic.

Mi s-a mai spus și că-s nesimțit. Eu folosesc cuvinte mai alese pentru mine. E mai apropiat arogant. Arogant pozitiv. Nu nesimțit. După ce mi-am luat-o când am fost tânăr peste tot, am ajuns la aproape de 50 de ani și âmi permit și eu să fiu arogant. Absolut.

Cum am ajuns în televiziune? Uite, la teatru am ajuns că am simțit o chemare, o muzică… La televiziune știi cum am ajuns? Din cauza sărăciei. Eram sărac. Mâncam de pe jos, umblam cu aceleași haine… S-a făcut Look TV, în 2012 și am zis, bă, e o ocazie bună că doar nu știu când o să câștig un pic mai mult decât să nu câștig deloc. La teatru. Erau absolut groaznice salariile până atunci. Am refuzat de trei ori când mă sunau să fac matinal. Faptul că n-am făcut armata nu înseamnă că trebuie să mă urmărească Universul, să-mi dea în cap. Știi? Și mi-am dat seama, totuși, că, bă, știi cum, să începi mai greu, dacă vrei mai mult. N-aveți altceva? N-avem. Acum nu-mi pare rău.

După un an, parcă, s-a scos matinalul de pe post. Apoi a fost întâmplător că am rămas și nu m-am dus acasă. Că atunci ni se zicea, bă, găsiți-vă pe la ce emisiuni mai sunt, dacă vă puteți băga, lipiți-vă, aduceți ceva în plus, nu știu ce… Nu știu ce să zic, mergeți acasă. Și cum Bob făcea cu Tibi aia de seară, un fel de Jay Leno românesc de Ardeal și mai aveau o idee de altă emisiune, am zis, hop și io! Cu glume, cu critici, cum să nu, cu cât suntem mai mulți, cu atâta suntem mai buni… Așa a început „Cenzuratul”. Apoi am ajuns la București, la Prima TV, la bani mai mulți”, a spus Adi Cucu la „Clujăreală”.