În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Ploaia și zăpada îngreunează traficul pe mai multe șosele din România în dimineața de Crăciun. Avertismentul vine de la Centrul Infotrafic. Totuși, nu există șosele închise din cauza zăpezii.

Centrul Infotrafic din Inspectoratul General al Poliției Române informează că miercuri dimineață „nu sunt înregistrate drumuri naționale sau autostrăzi cu circulația oprită ca urmare a producerii vreunui eveniment rutier sau din cauza condițiilor meteorologice”.

Trafic DIFICIL pe mai multe șosele din România din cauza ploilor și ninsorilor

Plouă în mai multe părți din sudul țării, carosabilul fiind umed, iar în zonele înalte de munte ninge, fără însă a fi impuse restricții de trafic, mai transmite Infotrafic.

„Pe arterele rutiere principale, respectiv autostrăzile A 0, A 1, A 2, A 3 și A 7, circulația rutieră se desfășoară pe un carosabil umed, cu precipitații sub formă de ploaie, valorile de trafic fiind reduse”, anunță Infotrafic.

Din cauza vântului puternic, sunt închise porturile de la Marea Neagră.

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, care la Crăciun Îl aşteaptă pe Domnul Hristos să-i tămăduiască de toate suferinţele şi să-i mântuiască: bucurie sfântă!

”Din iubire faţă de noi, Domnul Hristos se coboară la Crăciun pe pământ să ne vindece de boli şi să ne mântuiască”

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!” (Ioan 3, 16).

Iubiţi credincioşi,

Din cauza păcatului, lumea se prăbuşise. Din Raiul cel de sus, din Ierusalim, ajunsese în Ierihonul cel de jos al păcatului. Ne spune Sfântul Apostol Pavel că „printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea… şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5, 12). Prin neascultarea lui Adam, „s-au făcut păcătoşi cei mulţi” (Romani 5, 12).

Tot Sfântul Apostol Pavel ne spune că prin Domnul Iisus Hristos suntem cu toţii mântuiţi. „Căci prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi” (Romani 5, 19).

Lucrul acesta are loc la plinirea vremii: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5). Colindul, preluând învăţătura de credinţă, spune: „În grădina Raiului / Şade-Adam cu Eva lui / Şi-şi plângeau păcatele / Şi-şi boceau durerile”.

Iubiţi fraţi şi surori,

Cea mai sugestivă prezentare a lucrurilor mântuitoare ne-o face Domnul Iisus Hristos în pilda „Samarineanului milostiv”. Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care după ce l-au jefuit şi l-au dezbrăcat, l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea, şi un levit, ajungând în acel loc şi văzându-l a trecut pe alături. Iar un samarinean, trecând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a pansat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la casa de oaspeţi şi a avut grijă de el. A doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei, l-a încredinţat ei pe bolnav, şi i-a spus că tot ce va cheltui îi va restitui când se va întoarce (Luca 10).

Aţi înţeles că Ierusalimul reprezintă Raiul şi Ierihonul iadul. Calea de la Ierusalim la Ierihon este imaginea istoriei universale. Omul căzut între tâlhari este chipul umanităţii. Preotul şi levitul reprezintă culturile şi religiile omenirii care n-au putut aduce mântuire. Samarineanul este chipul Domnului Iisus Hristos care, la plinirea vremii, S-a întrupat pentru izbăvirea din suferinţă şi din păcat a făpturii mâinilor Sale . Lucrul acesta minunat a avut loc pe la anul 750 de la întemeierea Romei.

În Simbolul de credinţă mărturisim că El, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om” . Pe vremea aceea, la Roma era împărat Octavian Augustus, iar în Iudeea, rege Irod cel Mare. Atunci când Domnul era răstignit pentru noi şi a noastră mântuire, Pilat din Pont era guvernator al Iudeii.

Dreptmăritori creştini,

Casa de oaspeţi în care Domnul Hristos îşi face lucrarea este biserica. Cu Sfintele Taine ne tămăduieşte de rănile pricinuite de păcat. Prin Cuvântul Său ne ajută să înţelegem lucrurile. Pe bună dreptate, Simion Mehedinţi spune că „un popor ca şi orice om în parte, atâta preţuieşte, cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus” .

Evanghelia, pe lângă multe altele, ne îndeamnă să punem în lucrare faptele milei creştine, care au consecinţe veşnice. Domnul Hristos spune: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 31-36). Aceşti împlinitori ai faptelor milei creştine vor merge în fericirea veşnică.

La biserică învăţăm să fim buni şi milostivi. Şi fiind aşa vom ajunge în Ierusalimul cel de sus. Ioan Alexandru, intelectual cu profunde preocupări duhovniceşti, scrie în poezia Epitaf: „Pentru că s-a uitat cu milă / La un căluţ snopit în bătăi / Pentru că unei bătrâne ce se / Aruncase în lac fugind de azil / I-a întins un cuvânt de salvare / Pentru că-n sanctuarul inimii sale / L-a iertat pe cel mai aprig vrăjmaş / Pentru toate acestea şi mult mai mari/ Decât acestea pe care nimeni nu le-a ştiut / Pentru că le făptuise la nevedere/ El n-a murit, ci numai doarme / Până la înviere”  .

Învăţăm la biserică că faptele noastre bune ne urmează şi-n eternitate. Şi de aceea, Sfântul Sinod a hotărât ca anul acesta să fie anul îngrijirii bolnavilor. Sfântul Ioan Teologul îi fericeşte pe acest fel de oameni: „Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor în Domnul… odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei” (Apocalipsa 14, 13).

Iubiţi credincioşi,

Am spus că Domnul Hristos Îşi face lucrarea Sa în biserică. La Sfânta Liturghie, El, în prima parte, ne învaţă, iar apoi în a doua parte preotul slujitor invocă Duhul Sfânt, şi prescura şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos. Cei pregătiţi se împărtăşesc, iar Sfintele Taine, care sunt hrana mântuirii, ne dau sănătate sufletului şi trupului.

Sunt multe locurile din Scriptură care ni-L prezintă pe Domnul Hristos ca Doctorul cel Mare. Sunt multe minunile pe care continuă să le facă cu cei bolnavi până la sfârşitul veacurilor. Şi chiar în situaţiile numai de El ştiute, când unora nu li se împlinesc cererile, suferinţa este dusă mai uşor cu ajutorul Lui.

Vă relatez un caz cunoscut de către mulţi clujeni. Valentin Penţa era student la medicină în ultimii ani. De loc era din Cesari, comuna Ţaga, s-a îmbolnăvit de poliomielită. Internat la contagioase, era îngrijit de asistenta Serafima care fusese călugăriţă şi, printre alţii, de către viitoarea stareţă de la Bârsana, Filoteia Olteanu, care-i era nepoată. Era aşezat pe un pat care se balansa, pentru că altfel nu putea respira. În această situaţie a trăit 21 de ani, mutându-se la Domnul în decembrie 1978, pe când eram preot în primul an.

Era un om foarte credincios, şi la patul lui s-a format un adevărat pelerinaj. L-a vizitat şi Înaltpreasfinţitul Justinian. Mergeam la el şi, în loc de a-l ajuta noi pe el, ne folosea el mai mult pe noi. Îi plăcea să-i cântăm priceasna „Iisuse-al meu, prieten bun”.

Fenomenul a deranjat autorităţile şi, când a murit, pentru că i-am dus un buchet de flori, am fost luat la întrebări. Mi-a rămas de la el o cugetare, în consens cu pastorala: „Suferinţă, suferinţă, numai cei ce au trecut prin tine, ştiu cum tu prefaci spinii în trandafiri şi scaieţii în buchete de roze”. Aşa şi-a încheiat viaţa, iubindu-L pe Doctorul cel Mare.

Iubiţi fraţi şi surori,

Samariteanul Milostiv, Doctorul cel Mare, care coboară la Crăciun printre noi, are pentru noi o iubire absolută. Neamul omenesc este un şir nesfârşit de bolnavi care aşteaptă tămăduirea. Pe pământ, un doctor îl cercetează pe un bolnav un an, doi, o viaţă întreagă dacă se poate, însă Hristos, Doctorul cel Mare, îl tratează pe bolnav de-a pururi.

Mântuitorul Iisus Hristos, care îl iubeşte nemărginit, va face lucrul acesta. În El totul e iubire: El ne învaţă „că Dumnezeu e iubire, că Dumnezeu ne este Tată şi noi suntem fiii Lui, că relaţia dintre noi şi Dumnezeu nu este ca relaţia dintre rob şi stăpân, ci ca relaţia dintre fiu şi părinte… între Hristos şi credincios se stabileşte o relaţie de comuniune, prin care Hristos se sălăşluieşte în noi, ne face fii ai lui Dumnezeu după har şi ne dă putere să mergem pe urmele Lui şi prin împreună-lucrarea harului divin cu efortul uman să ne transformăm după asemănarea Lui” .

Casa de oaspeţi, în care ne întâlneşte El, este biserica, loc atât de iubit de înaintaşii noştri. Traian Dorz se întreabă retoric: „Ce sfinţi ţi-au măiestrit fiinţa, / Din ce divini stejari şi brazi, / Că tu ne-nveşniceşti credinţa, / Şi dragostea ne-o ţii şi azi” . Prezenţa la biserică duminica, şi mai ales la Paşti şi la Crăciun, era considerată ca absolut necesară.

Vremurile s-au secularizat, mulţi oameni nu mai respectă această sfântă tradiţie, dar noi milităm pentru ea.

În spiritul sărbătorilor Crăciunului, urându-vă vă spunem: „Acum te las, fii sănătos, / Şi vesel de Crăciun, / Dar nu uita când eşti voios, / Creştine, să fii bun” .

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe, iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu, Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L! Cristos pe pământ, înălțați-vă!

Iubiți frați și surori în Cristos,

Vă scriu acum, în pragul Crăciunului, cu dragoste și apropiere sufletească, însuflețit de dorința de a împărtăși împreună bucuria și speranța pe care Dumnezeu ni le dăruiește prin nașterea Sa. Cuvintele îngerului, „vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Cristos Domnul” (Lc. 2,10-11), sunt de fapt glasul Cerului care ajunge la fiecare dintre noi, în intimitatea vieții noastre, ca o surprinzătoare revărsare de duioșie, blândețe și seninătate a iubirii lui Dumnezeu.

Contemplându-L pe Pruncul Isus, ne simțim cuceriți de gingășia iubirii lui Dumnezeu. Știindu-ne păcătoși și prea legați de cele pământești, suntem copleșiți de milostivirea și de generozitatea lui Dumnezeu, care ni se oferă în simplitatea, fragilitatea și nevinovăția unui copil pentru a ne reda demnitatea de fii și fiice ale Tatălui ceresc. Trăind adesea interesați doar de binele personal și al celor apropiați, Crăciunul ne învață să fim cu adevărat oameni, ne dezvăluie că dragostea lui Dumnezeu îmbrățișează pe fiecare om și întreaga umanitate, invitându-ne să deschidem, la rândul nostru, porțile inimilor spre semenii noștri. Risipindu-ne în multe griji și căutându-ne împlinirea acolo unde nu o putem găsi, Fiul întrupat ne deschide Cerul și ne călăuzește spre fericirea veșnică.

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la Nașterea Domnului, spunea că „Betleemul, în această zi, se aseamănă cu cerul; în loc de stele, a primit îngeri, iar în locul soarelui, îl cuprinde pe Soarele dreptății”. Inspirați de acest gând, să ne asemănăm și noi cu cerul! Să ne transformăm inimile, familiile și casele într-un Betleem spiritual! Nu în Betleemul egoist care a rămas nepăsător și rece față de Sfântul Iosif și Preacurata Fecioară, ci în Betleemul transformat prin prezența și iubirea Fiului lui Dumnezeu, unde să-L adorăm și să-L preamărim alături de îngeri și păstori!

Dragi credincioși,

Trăind într-o lume atât de zbuciumată, dezorientată și sfâșiată de conflicte, în care suntem asaltați de nenumărate griji, incertitudini și încercări, ne întrebăm în mod firesc: cum este posibil să trăim permanent, ca o stare de spirit, bucuria și speranța Crăciunului? Cum este cu putință ca în adâncul suferințelor și al nedreptăților să nu ne fie sufocată speranța în Dumnezeu? Răspunsul la aceste interogații trebuie să fie căutat în viețile sfinților, în unirea lor deplină cu Dumnezeu, în rugăciunea lor fierbinte și în mărturia eroică a credinței lor. Sfinții sunt cei care ne călăuzesc în Betleemul spiritual, fiindu-ne însoțitori și mijlocitori ai harului dumnezeiesc.

Din acest punct de vedere, noi, în Biserica Greco-Catolică, avem privilegiul de a putea urma exemplul Fericiților Episcopi Martiri, care l-au primit pe Dumnezeul întrupat și I s-au dăruit în întregime, devenind faruri de speranță și surse de inspirație pentru viața noastră de credință. De aceea, consider că nu există cuvinte mai potrivite în această Sărbătoare a Nașterii Domnului, decât cele scrise de Cardinalul Iuliu Hossu în timpul detenției din perioada prigoanei comuniste. În astfel de momente, în care teroarea și disperarea riscă să cuprindă sufletul omenesc, Fericitul Episcop transforma o persecuție cruntă în cânt și laudă adusă Domnului:

„Primeşte, Doamne, jertfa ce Ţi s-a adus, ale Tale dintru ale Tale, de robii Tăi întăriți și luminați de Tine, și o așază la temelia înălțării Bisericii noastre renăscute în durerile marii încercări; fă, Doamne, să rodească îmbelșugat semănătura plinită de robii Tăi în arătura adâncă pe calea străbătută cu al Tău ajutor, spre mărirea Ta, în renașterea Bisericii noastre. Cântare de preamărire fie această mărturisire a noastră pe calea Ta, cu puterea darului Tău, pe care l-ai revărsat din prisosință peste noi. Cântare de preamărire să-Ţi cânte Ţie generațiile veacurilor ce vor urma […]”.

Mărturia speranței este strâns legată de Nașterea Mântuitorului și, de aceea, Biserica ne propune în fiecare an să medităm la momentul întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru a găsi toate comorile ascunse ale harurilor, pe care venirea în lume a Pruncului Isus le-a revărsat peste noi. Misticii și sfinții vorbesc despre acest moment ca despre unul care face universul să înmărmurească. Creația întreagă, pângărită și schimbată din cursul ei firesc de păcatul strămoșilor noștri, își așteaptă cu nerăbdare Mântuitorul. Omul, menit să fie rege, stăpânind și ocrotind pământul în ascultare față de Dumnezeu, se transformă prin înșelăciunea celui rău într-un sclav: sclav al patimilor, sclav al păcatului, sclav al șarpelui. Chiar dacă dușmanul omului folosește înșelăciunea, omul alege de bunăvoie să urmeze glasul celui viclean și devine rob cu acte în regulă, într-un mod atât de concret încât părinții Bisericii și cântările de la slujbele noastre subliniază că Isus a venit să rupă zapisul greșelilor noastre, adică documentele „spirituale” prin care noi aparțineam păcatului. Nimeni, în afară de Cristos, nu ar fi putut face acest lucru. Doar Fiul lui Dumnezeu putea să se facă părtaș condiției noastre umane, să ia asupra lui greutatea de neimaginat a consecințelor faptelor noastre și, din interior, să rupă lanțurile robiei noastre.

Pruncul Isus este înfățișat în icoana Nașterii, așa cum știm, înfășat, în peștera din Betleem, alături de Maica Sfântă și de dreptul Iosif, iar forma și aranjarea scutecelor și întunericul grotei ne prevestesc momentul pătimirii și al morții, unind tainic bucuria nașterii cu durerea Crucii și aducându-ne aminte că bucuria pe acest pământ va fi însoțită inevitabil, într-un fel sau altul, de durere, dar că, în același timp, în suferințele noastre nu suntem niciodată singuri. „Cristos nu este niciodată fără Cruce și Crucea nu este niciodată fără Cristos” spunea, pe bună dreptate, Sfântul Padre Pio.

Tocmai din acest motiv, figura cardinalului Iuliu Hossu este atât de importantă. El actualizează pentru noi mesajul Crăciunului, într-o perioadă atât de apropiată de zilele noastre, arătându-ne puterea credinței într-un context de suferință extremă. Și atunci înțelegem că indiferent de perioada dificilă pe care o trăim, de războaiele care se întețesc pe zi ce trece, Domnul nu-și abandonează niciodată poporul și credincioșii.

Dragii mei,

Sfântul Părinte Papa Francisc, în documentul Spes non confundit, prin care a anunțat Jubileul din 2025, ne-a reamintit tuturor însemnătatea speranței creștine și ne-a asigurat că Isus, speranța noastră, nu ne dezamăgește. Știind că această virtute nu se reduce la pasivitate și nu se confundă cu resemnarea în fața dificultăților, fiind mai degrabă atitudinea activă a celor care, punându-și toată încrederea în Dumnezeu și trăind în prezența Lui, se angajează cu orice preț pe calea binelui și a dreptății, să acceptăm îndemnul Papei Francisc de a fi „pelerini ai speranței”! Să nu uităm, însă, că pelerinajul speranței ne pretinde tuturor să mergem împreună, să ne susținem reciproc și să fim, unii altora, mesageri ai iubirii lui Dumnezeu, deoarece creștinul nu este un cavaler solitar al credinței, ci aparține familiei Bisericii.

Tema actualului an pastoral din Eparhia de Cluj-Gherla este „Speranța, lumina pe calea familiei lui Dumnezeu”. Să folosim această oportunitate spirituală pentru a întări relațiile de fraternitate dintre noi, pentru a fi mai uniți cu Domnul și între noi. Numai împreună, credincioși, călugări, călugărițe, preoți și episcop, putem fi un semn credibil de speranță în societatea de astăzi! La aceasta ne obligă faptul de a fi creștini, dar și onoarea de a primi moștenirea Cardinalului Iuliu Hossu: credință fără compromis, fidelitate față de Dumnezeu și față de Biserica Catolică, demnitate și verticalitate morală, dragoste sinceră față de binele comun al poporului și față de fiecare persoană, solidaritate cu toți cei marginalizați sau aflați în suferință.

Instituirea, de către Parlamentul României, a anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, ilustrează faptul că valorile trăite și mărturisite de episcopul martir inspiră prețuire chiar și dincolo de Biserica Greco-Catolică, fiind pline de sens pentru societatea românească în ansamblul ei și suscitând respect pe plan internațional. Dacă pentru Biserica Greco-Catolică el rămâne un simbol de credință și de speranță, de păstor exemplar al sufletelor și de sfințenie exprimată prin iubire eroică și iertare nemărginită, Iuliu Hossu se prezintă societății românești ca un simbol al conștiinței și al unității naționale, al demnității și al libertății, al curajului și al solidarității.

Despre această moștenire ne vorbește Cardinalul în Testamentul său spiritual: „Fă, Doamne, să rodească comoara scumpă a anilor petrecuți aici, împreună cu Tine, să rodească îmbelșugat pentru renașterea Bisericii noastre renăscută în durerile marii încercări, fă să rodească îmbelșugat pentru neamul nostru scump, pentru viața și mărirea lui întru Tine”.

Vă doresc tuturor să trăiți Sfintele Sărbători în sănătate și pace, cu inimile pline de bucuria și speranța pe care doar Pruncul Isus le dăruiește!

La mulți ani!

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu
Episcop de Cluj-Gherla

Datele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei din cadrul MAI relevă că sunt 383.615 bărbaţi şi 322.869 femei care poartă prenume asociate sărbătorii Naşterii Domnului – Crăciun, arată Agerpres.

Între bărbații care se sărbătoresc pe 25 decembrie, cei mai mulţi poartă prenumele Cristian – 329.311.

De asemenea, se sărbătoresc în prima zi de Crăciun cei care se numesc Cristinel – 30.822 de persoane, Cristi – 11.729, Christian – 8.442, Crăciun – 2.378, Kristian – 605, Crăciunel – 320 şi Crăciunică – 8.

La femei, cele mai multe sărbătorite au prenumele Cristina – 286.876.

İşi sărbătoresc onomastica şi cele care se numesc Cristiana – 27.516 de persoane, Krisztina – 6.557, Kristina – 794, Cristinela – 754, Kristiana – 192, Crăciuniță – 136 şi Crăciunică – 44.