OPINIE. Marius Moldovan: Sfântul Andrei cu un Lamborghini albastru

În Cluj-Napoca în Parcul Central, când zgomotul devine pericol, duminică, 30 decembrie, zi de Sfântul Andrei, ora 11:30. Parcul mare (aproape unic și singuratec) din Cluj avea bogăția nebuloasă a unei visări de dimineață târzie și pacea prevestitoare de bucurie a sărbătorilor de iarnă care vin.

Clujenii la promenadă sunt atât de puțini încă. Parcul nu le mai oferă siguranță și bucurie? Câțiva prunci zboară pe străduțele cu pietriș cu urechile roșii de frig, alergătorii în ritm de metronom, iar câțiva seniori se bucurau de aerul curat și liniștea așteptată.
Unul dintre ei, tata, învățător pensionar are 90 de ani. S-a lăsat convins greu să iasă la plimbare în bucuria parcului. Acum un an o mare doctoriță a Clujului ne-a spus că mai are o lună de trăit.  A trecut un an și poate rugăciunile atâtor generații de elevi și mila lui Dumnezeu îl mai ține în viață.

Milă manifestată și prin harul doctoriței universitare care i-a fost, cândva, elevă.  Cardiac, fragil, sprijinit pe brațul meu, încercăm împreună să ne bucurăm în plimbarea matinală de duminică, de ultimele zile ale anului. Poate ultimile noastre zile, numai mila lui Dumnezeu știe. O clipă simplă în care sărbătoarea de Sf. Andrei, apostolul românilor, merita a fi respirată, simțită.

Liniște tulburată

Dintr-o dată liniștea este zdrențuită brusc. Un aerodinamic Lamborghini albastru cu evacuare modificată a trecut prin dreptul nostru cu un tărăboi intens, asurzitor, bubuitor. Exploziile bolidului au lovit direct în inimile celor din jur: tata a dat să cadă, speriat, l-am prins de braț, copiii s-au oprit șocați, iar mama cu un cărucior și-a luat pruncul din cărucior și i-a astupat urechile.

Tata are stimulator cardiac și știu bine că poate ceda la asemenea zgomote. În secunde, Parcul copiilor de lângă Hotelul Radisson Blus și Cluj Arena a devenit dintr-un spațiu de joacă și relaxare o zonă ostilă și periculoasă. Nu mai există duminică, parc, Sf. Andrei, există doar un șmecher cu Lamborghini ( CJ 30 XSA) care voia să fie băgat în seamă.

Astfel de mașini modificate nu produc doar zgomot. La cca 100–120 de decibeli, zgomotul lor declanșează tahicardie, anxietate, atacuri de panică. Provoacă durere! La copiii mici și vârstnici, pentru cei cu boli cronice, efectele nu sunt ipotetice – sunt reale și imediate.

Liniștea parcurilor clujene nu ar trebui să fie un cadou pe care ni-l face cineva, un lux, ci un drept elementar.

”Orașul de cinci stele”  nu merită să fie o urbe în care spațiile comune sunt psihotic agresate de zgomote provocate intenționat. Respect toate firmele de mașini mai ales cele scumpe, inclusiv Lamborghini. Nu suntem invidioși. Nu-i cazul de o pasiune pentru o firmă de mașini, ci despre cruzime și agresivitate, despre lipsă de respect față de oameni.

Acolo, în parc, erau oameni cu destinele lor, cu suferințele lor și cu dreptul elementar de a se bucura de parc, nu erau doar copaci. Nu ar merita nici rațele din Parcul Mare, nici măcar copacii stresați cu zgomotele intenționate ale autoturismelor și motocicletelor cu evacuarea modificată. Darmite când produc zgomote intenționate în cartierele de locuințe?

Măsurători de zgomot

Într-un oraș atât de mare precum Clujul există sonometre, aparate de măsurat zgomotul în trafic. Câte aparate sunt, cât au costat și câte măsurători s-au făcut? Demult era momentul ca autoritățile să intervină, ca legea să fie aplicată, iar toate mașinile cu evacuări modificate care depășesc normele admise să nu mai fie permise în spațiile publice.

Fiecare șofer trebuie să priceapă că libertatea personală se termină acolo unde începe dreptul semenilor la liniște și siguranță.

Sunt oare subiectiv că era vorba despre tata de 90 de ani? Nu, e vorba, într-un final, de noi toți. El își numără pașii cu grijă ca și cum ar fi ultimii, pași mici, gingași și o demnitate tăcută a unuia care a fost dascăl 47 de ani și a avut generații din care unii sunt acum bunici și străbunici. Și care, din reflex de învățător, i-a spus doamnei cu pruncul în brațe să aibă grijă să nu se sperie copilul. Dar dacă domnul cu Lamborghini albastru CJ 30 XSA rămâne supărat?

Zgomotul mașinii sale sau ale celor care își pun manelele la maxim, nu sunt un simplu disconfort, sunt violențe care lovesc în trup, în nervi, în ritmul inimii. Nu suntem toți la fel, iar unii nu pot suporta asemenea șocuri sonore.

Copiii mici nici nu înțeleg ce se întâmplă, se șochează de spaimă, bătrânii nu se pot apăra, iar pentru cardiaci poate fi ca o tentativă la crimă. La care sunt părtașe autoritățile care nu iau măsuri.

Te pomenești că există locuri, parcări în Cluj Napoca unde există regulat asemenea demonstrații de mașini modificate pentru a face zgomot! Există!

Doar ca să terorizeze oamenii care s-ar odihni noaptea pentru că muncesc ziua să plătească taxe pentru Poliția Locală, Registrul Auto Roman etc. Infractorii și chiar unele ”organe” le spun ”sclavi” acestor nefericiți plătitori de taxe care s-ar odihni noaptea și duminica ar avea tupeul să se plimbe prin parc.

Dreptul la liniște

Nu este vorba aici despre un Lamborghini sau de o anume marcă. Zgomotul acela nu a durat mult, dar spaima copilului din cărucior și lacrimile lui nesfârșite au rămas, a rămas și tremurul mâinii bătrâne și durerea cardiacilor din zonă. Sigur că șoferul nu le-a văzut, poate nici nu îi pasă, dar noi le-am văzut și greșim enorm dacă tăcem. Dacă nu suntem uniți și mai tolerăm asemenea agresiuni, violențe acustice.

Mai mult decât un drept, este o responsabilitate să cerem protecția spațiilor publice, a parcurilor și vai (!) chiar a cartierelor de locuințe.  Să fim iertați că ar trebui chiar și la Cluj să ne apărăm dreptul la liniște să nu fim batjocoriți de beizadele cu mașini și motociclete care terorizează acustic că așa vor ei. Pentru că spunem și vrem să trăim într-un oraș valoros.

Valoarea unui oraș nu constă  doar în valoarea clădirilor, a chiriilor, a numărului evenimentelor, ci mai ales în modul în care își protejează cetățenii.

Mai ales a celor vulnerabili.