Connect with us

ACTUALITATE

Taifunul COVID-19 pe pieţele aurului şi petrolului. Povestea metalului cel mai strălucitor

Publicat


Preț istoric pentru aur

O nouă incursiune în lumea principalelor „monede” ale omenirii. După episodul legat de petrol, urmează aurul. Ne ghidează Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean.

 

Aurul, banii și coronavirusul. O mască plânge, o mască râde…

În aceste zile pe piețele internaționale  am avut parte de  turbulențe economice care au cuprins în vâltoarea lor petrolul și aurul. Am văzut cu destulă ușurință  cotațiile istorice ale petrolului și aurului. În timp ce primul a suferit pierderi semnificative, cel de al doilea a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Două ipostaze, două măști (că tot suntem în perioada obligativității acestora), una care plânge alta care râde. Rămân oamenii, (investitori, operatori economici și consumatori) care se comportă rațional sau instinctual și subiectiv, ca în toate perioadele instabile economic, social, politic și pandemic. Incertitudini izolaționiste și sanitare amplifică frica pentru ziua de mâine. Din reflex, ca totdeauna în istorie, cei mai mulți oameni sunt preocupații de banii și bunurile lor. În vremuri de instabilitate economică, chiar dacă este relativă și parțială, apare ”fuga” spre  repere și însemne monetare mai puternice și mai puțin vulnerabile, garantate de emitenți/jucători  monetari și economici cu forță și prestigiu pe majoritatea piețelor. Dar, când apar nedumeriri, temeri și întrebări deținătorii valorilor monetare se orientează și/sau spre aur. Este fenomenul care s-a înregistrat, cu mici fluctuații în luna aprilie. Oare este bine?

Metalul cel mai strălucitor

Aurul are propria sa istorie. O istorie indisolubil legată de istoria geologică și umană a Planetei. În ”măruntaiele” Terrei se găsesc numeroase minerale sub formă solidă, fluidă sau gazoasă. Oamenii le-au descoperit, natural sau antropic, și le-au utilizat spre simpla cunoaștere, contemplare sau pentru, folosință, luptă și apărare.

Metalele au fost materia primă pentru confecționarea uneltelor și armelor, locuințelor  dar și pentru exprimarea bogăției și poziției comunitare de cei care le dețineau. Alegerea acestora s-a dovedit a fi extrem de dificilă. În dispută s-au aflat, pe de- o parte, cuprul, bronzul, fierul, plumbul, zincul, iar pe de altă parte, metalele  pre­ţioase: aurul şi argintul. Au învins cu dificultate ambele, deși s-au substituit, s-au concurat, s-au completat și s-au combinat (amalgamat),  au conviețuit  separat ori împreună.  

Aurul a fost de cele mai multe ori cu un pas înainte,  poziție care o deține din cele mai vechi timpuri până astăzi.  Motivele preeminenței sunt multe, deși unele sunt valabile și pentru argint: păstrarea neştirbită a valorii de-a lungul timpului;  aceeaşi omogenitate fizică, naturală, aceeaşi puritate, indiferent de locul de extracţie: Africa de Sud, Europa, Orient sau America; divizibilitate, fără pierderi de substanţă sau de valoare;  flexibilitate și maleabilitate, astfel încât dintr-o uncie de aur (28,3495 gr) se poate realiza un fir lung de 90 km, iar în aliaj cu cuprul se ajunge la 1.800 km,  adică dis­tanţa Atena- Paris, iar dintr-o foaie extrem de subțire din aur (0,00015 mm) se  ”îmbracă” rachetele, navetele,  și stațiile cosmice împotriva radiațiilor solare ; încorporează o valoare mare într-un volum mic; este relativ uşor de transportat, de păstrat și depozitat;  îngreunează (dar nu exclude în  totalitate) mijloacele şi metodele de falsificare; este considerat, de unii oameni sau de unele comu­nităţi, cu însuşiri supranaturale  magico-religioase.  Datorită acestei ultime însușiri, dar și datorită strălucirii sale  a apărut și denumirea latină  a metalului galben: aurum, prin asocierea cu numele zeiței romane Aurora, care  potrivit mitologiei  antice era considerată zeița dimineților însorite.  De la aurum  provine și simbolul ”Au” din tabelul lui Mendeleev recunoscut în întreaga lume.

De la strălucire la trebuință

Spuneam în textul despre petrol că acesta este rege. Un rege care a apărut și și-a impus poziția dominantă datorită numeroaselor sale utilizări. Probabil, de aceea a și fost numit ”aurul negru”. Atunci cum să-i spunem aurului – aur ? Poate ”regele strălucitor” sau ”regele Soare” (cum i se spunea lui Ludovic al XIV-lea al Franței) în antiteză cu ”regele negru”. Indubitabil este strălucitor, este căutat, este păstrat, depozitat și  comercializat și are și el multiple, diverse și nebănuite folosințe. Prima și poate cea mai veche utilizare a fost cea a exprimării bogăției și puterii sociale prin bijuteriile și obiectele confecționate din aur. Meșteșugarii angrenați în aceste activități se legitimau și funcționau într-un  cerc social relativ restrâns, cu poziții speciale față de restul comunității. Erau de cele mai multe ori în proximitatea celor bogați sau/și a celor care dețineau puterea. Uneori erau ei înșiși și bogați și puternici. De reținut, că străvechiul meșteșug al aurarilor/bijutierilor s-a transmis de-a lungul timpului  fără prea multe sau radicale schimbări,  chiar dacă au apărut perfecționări, inevitabile, sub presiunea tehnicilor și tehnologiilor moderne. Uneori, o bijuterie din antichitatea egipteană, orientală, greco-romană sau precolumbiană nu putea fi deosebită de cea confecționată în secolele XIX-XX sau XXI.

Aurul şi argintul s-au aflat și la baza sistemelor monetare. Din aceste metale s-au ”bătut”, s-au emis primele monede lenticulare, sub formă de disc asemănătoare cu cele din zilele noastre. A fost o adevărată revoluție în economie cu implicații majore și de durată în societate.

Potrivit lui Herodot, prima monedă a fost bătută în micul regat elen, din Asia Mică, Lydia, de către regele Gyges (687-650 î.Hr.), în jurul anului 670 î.Hr. Este posibil ca primatul monedelor de metal, sub formă de disc, să fi aparţinut altor oraşe greceşti din Asia Mică sau din Grecia continentală şi insulară. În fapt, poate că este mai puţin important care din aşezările greceşti a inventat însemnul monetar ce a făcut o îndelungată şi necontestată carieră din antichitate până în zilele noastre. Relevant este faptul că în această zonă geografică s-au creat, în secolul al VII-lea î.Hr., o dată cu înflorirea şi expansiunea economiei şi civilizaţiei greceşti, condiţiile pentru naşterea monedei. Relevant este faptul că oamenii acestor locuri au înţeles utilitatea şi importanţa unui echivalent monetar universal, stabil, bun la toate, uşor de transportat, de manevrat şi păstrat. Monedele regelui Gyges aveau o greutate de 14,5 gr. şi erau confecţionate dintr-un aliaj, electrum, format din aur (73%) şi argint (27%). A fost, probabil, prima conciliere monetară dintre cele două metale.

Drumurile aurului, prin istorie și cu istoria nu au fost lipsite de tensiuni, nemulțumiri, jafuri, războaie, trădări, bogăție și sărăcie, invidie, egoism și multe altele. Dar, avantajele economice, sociale, tehnice și psiho-comportamentale acceptate tacit sau declarativ, de către oameni i-au asigurat și multiple și solide utilizări. Aurul este folosit ca materie primă în echipamentele telefonice și de telecomunicații, în computere, în instrumente, aparate și mijloace de protecție medicale (inclusiv în cele folosite pentru protejarea de coronavirus), în proteze dentare și articulare, în îmbrăcăminte, în costumele astronauților, în industria auto, în construcții edilitare moderne, veselă, bibelouri, rame de ochelari și tablouri și în multe altele. Poate, la fel  ca și în cazul petrolului, dacă am încerca să ne dispensăm de obiectele care au în componența lor aur, ar trebuii să renunțăm la foarte multe din ele. În computerul și telefonul nostru se află o incredibilă realitate geologică. Conștientizăm aceasta? Se spune, de către specialiști, că realitate geologică este finită și că într-un viitor nu prea îndepărtat ar fi necesară o altă abordare în ceea ce privește exploatarea și valorificarea bogățiilor minerale oferite de Terra.  Există și opinii despre posibilitatea călătoriilor spre alte planete și galaxii, prin care oamenii viitorului ar rezolva deficitul mineral. Sau a  unei călătorii spre centrul pământului (Jules Verne)  pentru a  aduce la suprafață aceste minerale. Se mai spune, apropo de aur, că în forma sa lichidă acesta ar fi din abundență în straturile din apropierea ”miezului” Pământului, iar dacă ar ieși la suprafață, printr-o erupție puternică partea superioară a Planetei albastre ar devenii strălucitoare datrorită unui strat de aur, subțire, de doi centimetri. Dar, cei care avansează astfel de idei, își i-au măsuri de precauție repetând mereu: dacă, dacă, dacă…Deocamdată suntem în registrele unor opinii contrafactuale și julesverniene.     

Aurul: obsesisa bogăției, prosperității și siguranței

Desigur, cei mai mulți dintre noi, atunci când ne gândim sau auzim de aur,  când folosim o  bijuteria preferată și srălucitoare rămânem prizonierii mesajului exprimării prin și cu ajutorul aurului a bogăției și poziționării economice, sociale și instituționale, a siguranței și stabilității în vremuri mai mult sau mai puțin prospere. Pasiunea și preocuparea pentru aur vine nu numai de la utilitățile sale practice ci și de la nevoia conservării și transmiterii valorii prin păstrare și schimb. Aceste funcții, au fost reduse treptat începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la deomonetizarea oficială, prin acțiunea ințiată de SUA după 1960 și modificarea statutului Fondului Monetar  Internațional în 1978. Cu toate acestea aurul își păstrează valoarea intrinsecă și rămâne o formă de plasament și recunoaștere în perioade de stabilitate și prosperitate dar și  în cele de incertiudine economică.  Statele, operatorii economici, privați și publici, și subiecții sociali de pe toate meridianele Globului investesc, cumpără și vând metale prețioase sub forma lingourilor, monedelor, medaliilor, bijuteriilor, obiectelor ornamentale și de cult etc. Rezervele de aur sunt  depuse sau în gestiunea băncilor națioanle și comerciale, iar depozitele sunt reglementate prin lege. Tot prin lege se stabilește locația depozitării interne și externe, ponderea, securizarea retragerea și/sau completarea  acesteia. Aurul inspiră încredere, iar statele îl păstrează și-l apără Deși astăzi are o altă importanță și poziție, în comparație cu perioada anterioară anului 1978, rezerva de aur a  statelor este  menținută, dorită, apărată și puternic securizată. Luptă pentru dobândirea și redobândirea ei, în limite legale și posibile face parte din politica statelor și a băncilor centrale. Exemplul  cel mai elocvent este cel al tezaurului României trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial și care nu a fost returnat niciodată în întregime, cu toate preocupările și insistențele părții române. Revenirea prin tranșele din anii din anii 1935, 1956 și 2008 a unor obiecte de patrimoniu și obiecte din aur nu au rezolvat subiectul diplomatic sensibil dintre România și Rusia.

Aurul este marfă și  este tranzancționat sub diferite mărimi și standarde pe piețe, în cantității și la prețuri generate de cerere și ofertă, de acțiunile speculative dar și de opțiunile psihologice și comoprtamental-subiective  ale oamenilor. Din cele mai vechi timpuri, în timpul crizelor economice s-au generat masive cumpărări de metal prețios. În anii 1970, instabilitatea piețelor petroliere (de care am vorbit în episodul anterior) au avut loc  numeroase tranzacții aflate sub impulsul voluntar-emoțional al oamenilor. În 1973 în Europa s-au cumpărat  390 de tone de aur, iar în lume 578. Datele sunt estimative datorită discreției jucătorilor din și de pe piețe. În anii care au urmat operatorii bancari și comerciali, publici și privați au încercat să recumepere sau să recupereze aurul particularilor, mai ales că perioadele de relansare economică oferau, de data aceasta, o altă paradigmă emoțională, cea a unei relative stabiltăți. Dar, vorba lui Einstein: totul este relativ!!!

În timpul crizei din anii 2007-2009 o altă febră pe piața internațională a aurului. Același resorturi emoționale și subiective, la aceiași sau la o altă  cohortă generațională. ”Șocul prețului aurului” a fost atenuat  printr-o declarației convingătoare, a reputatului economist american Nouriel Roubini, care a scris pe contul său de twitter: ”Aurul este o bulă hiperbolizată ce nu va mai dura mult timp.” Prețul aurului a luat-o ”la vale” și piața… s-a recalibrat. Competent și persusiv, prin pozițiile sale (absolvent și profesor al unor prestigioase universității europene și americane, membru în bordul FMI și Banca Mondială, înalt funcționar în Sistemul Rezervei Federale și consilier la Casa Albă  în timpul administrației Carter)  Nouriel Roubini a încercat să-și consolideze mesajul într-o carte publicată în 2010, tradusă și în limba română:  Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finanțelor: ”Încercați să faceți abstracție de vedeta mediatică Roubini… și veți descoperi un economist lucid și studios, care își cunoaște bine  obiectul de studiu și are toate instrumentele să-l  înțeleagă”. Într-o tălmăcire lucidă și echilibrată: nu reacționați euforic și exuberant în perioadele de performanță economică sau pesimist în cele de contracții și depresiuni economice.

Contrafort în vremuri potrivnice

În conștientul și subconștientul oamenilor se cristalizează  și se recristalizează opțiuni și acțiuni generate de fapte, evenimente și procese contradictorii. Pe de-o parte năzuțuința  pentru consum și prosperitatea cotideană, iar pe de altă parte cea a siguranței zilei de mâine. Un echilibru între bine și rău, între frumos și urât, între optimism și pesimist, între firesc și catastrofic este aproape imposibil de realizat. Revin la ideea că  totul este relativ. Baleând între aceste extreme, oamenii au tezaurizat aurul, l-au ascuns cu discreție și speranță pentru vremuri mai bune, mai așezate. Tezaurul de la Pietroasa sau celebrele brățări dacice și multe alte comori, din întreaga lume, și-au așteptat descoperitorii (legali sau ilegali) sute și chiar mii de ani. Multe tezaure monetare încorporează monede (bani) din epocii diferite. Este limpede că ele s-au constituit prin contribuția  mai multor generații. Însă ”nu vremile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri” (Miron Costin), iar cele ascunse cu precauției, în vremuri de restriștie sau mai puțin potrivnice, au rămas în ”banca” tăcută a pământului.

Aurul în capcană versus capcana aurului

Criza de astăzi generată de pandemia coronaviruslui a prins economia în capcana ei. Aurul rămâne și el captiv  ca majoritatea bunurilor, mărfurilor și serviciilor. Reacția, oarecum firească, a fost creșterea prețului pe toate piețele, iar vânzătorii și cumpărătorii au intrat în capcana deschisă de noua febră a aurului. O febră care ține într-o stare febrilă economia mondială, cu reacții și îngrijorări firești. Disparitățile și difernențele de pe piețe se situează în siajul unor comportamente tradiționale, dar și moderne. Este evidentă tentația și tendința de-a cumpăra aur de către particularii din țările în curs de dezvoltare: Indonezia, Tailanda, India și alte țării din Asia dar și de pe alte continente. Nici țării dezvoltate sau emergente, inclusiv din România, nu au fost ocolite.  Tranzacțiile licite sunt însoțite de certificate de autenticitate (emise de băncile centrale, trezorerii sau alți emitenți legali cu descrierile și specificitățile necesare: tipul (monedă, medalie, lingou, plachetă etc), aliajul, titlul, greutatea, diametrul (în cazul monedelor și medaliilor) valorare nominală (pentru monedelor cu putere circulatorie) calitatea (proof), tirajul și anul emisiunii. Cumpărătorii consideră că așa își pun la adăpost economiile și fac față unor posibile fenomene inflaționiste. Parțial au dreptate, dar nu trebuie să ignorăm că după dobândirea metalului prețios, deținătorii trebuie să-l pună la adăpost, în locuri numai de ei știute sau în bănci. În ambele cazuri, valoarea este imobilizată și inactivă. Depunerea în bănci este certificată  prin documente, iar dacă acestea au putere circulatorie și tranzacțională atribuțiile și avatarurile banilor fictivi sunt preluate și de acestea. Neîncrederea în bani se menține și se amplifică. Mai mult, piața este lipsită de lichidități, iar banii ”sângele care irigă sistemul economic” (Paul Samuelson) devin  bani toxici și scumpi. Se știe din istoria economiei că relansarea economică s-a aflat,  de obicei, sub semnul banilor ieftini. Operatorii tranzacțiilor aurifere, percep comisioane la depunere și/sau retragere.  Prin depozitarea aurului retragerea și transmiterea valorii este  mai dificilă și uneori costisitoare. Opiniile exprimate de unii consumatori, în aceste zile, că prețul negativ al petrolului înseamnă o ieftinire a benzinei și că totul va fi bine, sunt păguboase. După cum păguboase și nechibzuite sunt și cele referitoare la prețul aurului. Ambele situații exprimă incertitudinile și turbulențele economice.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

citeşte şi:

Ce face coronavirusul cu petrolul şi aurul. Profesorul clujean Ioan Lumperdean explică



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

ADMINISTRAȚIE

VIDEO. Peste 150 de puncte gospodărești inestetice din Cluj-Napoca vor fi demolate și înlocuite cu puncte moderne

Publicat

Primăria Cluj-Napoca va demola 153 de puncte gospodărești inestetice din cartierele municipiului și le va înlocui cu puncte moderne. Licitația este în desfășurare.

Viceprimarul Dan Tarcea a anunțat că municipalitatea va desființa 153 de puncte de colectare a deșeurilor menajere care nu mai corespund standardelor actuale. Acestea vor fi înlocuite cu puncte moderne, pe cinci fracții, proiectate special pentru a răspunde nevoilor actuale de colectare selectivă.

„Sunt în cartierul Gheorgheni și aș dori să vă informez că aceste puncte gospodărești inestetice vor dispărea din municipiul Cluj-Napoca. Avem 153 de astfel de puncte gospodărești inestetice în toate cartierele Clujului. Avem deja o hotărâre de consiliu local prin care am aprobat demolarea lor, ca să le putem înlocui cu puncte gospodărești noi, moderne, pe cinci fracții, care vor fi de ultima generație”, a declarat Dan Tarcea.

Licitație pentru noile puncte gospodărești

Licitația, desfășurată de Ministerul Mediului, este în desfășurare și, odată adjudecată, vor fi amplasate noile puncte de colectare selectivă.

„Licitația pentru aceste puncte gospodărești noi este în derulare, este făcută de către Ministerul Mediului, ofertele sunt deja în faza de evaluare tehnică, iar în momentul în care ele vor fi gata și licitația adjudecată le vom putea înlocui”, a mai arătat viceprimarul.

Deșeurile voluminoase pot fi colectate la două centre dedicate:

  • Strada Bucium f.n., în cartierul Mănăștur (în apropierea autobazei CTP)
  • Strada Fabricii f.n, în cartierul Mărăști (sub Podul Fabricii, cu intrare din strada Septimius Severus)

Citește mai departe

EVENIMENT

Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică

Publicat

calorifer agent termic

ANRE a emis în acest an un ordin care prevede că toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să plătească o cotă parte la factura de energie termică, indiferent dacă sunt racordate la sistemul centralizat sau dețin centrale individuale pe gaze. A fost generată o formulă de calcul potrivit căreia cota comună ajunge la 50% din factura totală a blocului, scrie HotNews.ro. Oamenii au numit aceste costuri „taxa pe țeavă”, cu referire la coloana de distribuție a agentului termic în bloc.

În luna martie a acestui an, ANRE a emis un regulament privind repartizarea consumului de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii repartitoarelor.

Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică

„Cantitatea de energie termică aferentă consumului comun de încălzire, repartizată proporțional cu cota indiviză conform prevederilor art. 14, se achită de către toți proprietarii/utilizatorii de apartamente/spații cu altă destinație decât cea de locuință din unitatea de calcul, indiferent dacă:

a) apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință sunt sau nu conectate la SACET (sistemul centralizat – n.r.) sau la sursă locală;
b) există sau nu coloane de distribuție a încălzirii ce traversează apartamentele și/sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință și dacă acestea sunt sau nu izolate termic”.

„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%”

Radu Opaina, președintele Federației Asociațiilor de Proprietari din România, a scris pe Facebook: „A venit prima factură de căldură! Prima aberație a iernii în blocurile cu repartitoare: jumătate din factura pe bloc o plătesc toți, atât conectații, cât și deconectații (cei cu centrală proprie). Este o aberație colosală. Nu ai cum să ai parte comună 50% din factura totală. Nu înțeleg cum au ajuns la acea formulă”.

„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%. Vă fac un calcul: de exemplu un bloc cu 8 etaje și 40 de apartamente, pe scară sunt 8 calorifere, câte unul la fiecare etaj, iar în apartamente sunt câte 3 calorifere, să zicem, deci 120 de calorifere. Ar veni 128 de calorifere în total în bloc, din care 8 sunt la comun. Cum să ajungă partea comună 50%?!”, s-a întrebat el.

„Este abia prima lună cu costuri de încălzire. Să vedeți ce scandaluri vor ieși în blocuri când vin facturile acelea urișe pe decembrie, ianuarie, februarie.

Să zicem că v-ați luat centrală pe gaz, ați făcut o investiție, ați dat bani pe centrală, v-ați debranșat, acum plătiți facturi la gaz, și acelea uriașe, iar acum mai vine și această cotă comună uriașă”, a mai scris Opaina.

„O clădire, o singură soluție de încălzire”

Mihai Mereuță, președintele Ligii Habitat, este de altă părere: „Sunt legile fizicii. Căldura circulă. Vă dau alt exemplu: cineva care are centrală pleacă de acasă și închide centrala, deci nu consumă și nu plătește nimic pentru acea perioadă, însă când vine acasă nu găsește rece ca afară, ci 15 grade cel puțin”.

În opinia sa, soluția este interzicerea posibilității de a avea mai multe modalități de încălzire în același condominium.

„Ar trebui să fie: o clădire, o singură soluție de încălzire”, zice Mereuță.

 

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative

Publicat

anvelope

În vară, presa prelua o informație din mass-media europeană legată de faptul că de la 1 octombrie 2024, așa numitele anvelope all-season vor fi interzise.

„Începând cu 1 octombrie 2024, șoferii se pot confrunta cu amenzi dacă nu respectă noile reglementări referitoare la anvelope. O regulă importantă este schimbarea cauciucurilor de două ori pe an. Deși anvelopele all-season oferă o opțiune convenabilă pentru a evita aceste schimbări, o nouă reglementare interzice anumite tipuri de anvelope începând cu aceeași dată”, scria Capital.

Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative

„Anvelopele de tip all-season nu sunt foarte sigure pe timpul sezonului rece, sunt de părere specialiștii. O serie de studii arată că șoferii aflați la volanul unor vehicule astfel echipate au produs mai multe accidente. Conform statisticilor, anvelopele de tip all-season reprezintă un compromis”, scria Evenimentul Zilei.

Cu alte cuvinte, anvelopele all-season nu că ar fi bune și vara și iarna, ele n-ar fi bune nici vara, nici iarna.

Conform presei, sursa acestei informații ar fi chiar Uniunea Europeană, care consideră că majoritatea accidentelor ar fi fost provocate din cauza echipării mașinilor cu acest tip de anvelope.

„Nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă”

Cluj24 a solicitat un răspuns singurului for din România abilitat să ia o asemenea decizie, și anume RAR:

„Primele ninsori aduc și primele întrebări despre ce pneuri trebuie montate pe autovehicule în sezonul rece, despre marcajele de pe anvelope sau despre data de la care acestea devin obligatorii. Vă înțelegem nelămuririle, pentru că în fiecare an sunteți bombardați cu informații nereale, menite să genereze panică printre cei care se tem că au omis să citească modificările legislative. Din acest motiv vă spunem noi tot ce trebuie să știți despre anvelopele de iarnă.

Pe scurt, dacă nu vreți să citiți până la capăt (deși vă recomandăm să o faceți), trebuie să știți că legislația din România nu s-a modificat! TOATE anvelopele, indiferent de denumirea lor comercială, care sunt marcate cu literele M şi S (însemnând noroi <<mud>> și zăpadă <<snow>>), sub forma M+S, M.S. sau M&S, îndeplinesc cerințele de utilizare în condiţiile specifice de iarnă prevăzute în legislaţia națională. Totodată, nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă, acestea fiind obligatorii atunci când autovehiculul circulă pe un drum public acoperit cu gheață, zăpadă sau polei.

Acum, mai în detaliu, reamintim că legea din România nu merge dincolo de marcajul format din literele M și S, respectiv dincolo de definiția anvelopelor de iarnă/zăpadă din legislația de omologare a anvelopelor. Textul OG nr. 5/2011, prin care se modifică OG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, utilizează termenul „anvelope de iarnă”, anvelope care se identifică prin utilizarea literelor M şi S.

Denumirea de anvelopă “all-season” este o denumire comercială care nu defineşte cu exactitate tipul de anvelopă omologată pentru utilizarea pe timp de iarnă conform OG nr. 5/2011.

„Nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece”

Singurul criteriu care certifică faptul că anvelopa este omologată în acest sens este inscripţia literelor M şi S, sub una dintre formele menționate.

Prin urmare, dacă posesorii de autovehicule respectă legislația în vigoare și folosesc pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, anvelopele marcate cu literele M și S nu se aplică sancțiuni!

Registrul Auto Român vă recomandă să nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece, deoarece acestea sunt concepute ca la o temperatură de sub 7-8 grade Celsius să rămână moi, spre deosebire de cele de vară, pentru a păstra aderența la carosabil.

Înainte de a monta anvelopele, vă recomandăm să verificați anul fabricației (DOT) și adâncimea profilului. Dacă anvelopele au o vechime de peste 4-5 ani, solicitați părerea unui specialist, care să observe dacă există urme specifice de uzură.

Este important de știut că o anvelopă de iarnă, aflată în condiții optime, crește aderența pe carosabilul acoperit cu zăpadă și scade distanța de frânare.

Precizăm că amenda pentru lipsa anvelopelor de iarnă, în condițiile specificate de lege, se încadrează în clasa a IV-a de sancţiuni (9-20 puncte-amendă).

În final, vă asigurăm că am citit și noi știrile despre “anvelopele care vor fi interzise din 2024”, dar rămâne cum am stabilit: vă anunțăm din timp când vor apărea noutăți legislative care pot avea impact asupra deținătorilor de vehicule din România”.

Zvon sau nu, cert este că o asemenea știre are și o componentă comercială. Cui prodest? Cui folosește un asemenea gen de dezinformare? Evident, vânzătorilor de anvelope care, se pare, și-au crescut vânzările la categoria anvelope de iarnă…

Citește mai departe

ECONOMIE

Dragoș Damian: N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? Participă la un târg de cariere și fură de la competiție

Publicat

Dragoș Damian, CEO Terapia

CEO Terapia, Dragoș Damian, critică lipsa de investiție reală în formarea resursei umane de către companii și o practică frecventă: recrutarea agresivă de la competitori.

„N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? În învățământ dual? În burse și practică pentru studenți? În laboratoare scumpe în facultăți? Nici o problemă! Participă la un târg de cariere și fură de la competiție câți angajați ai nevoie!

Povești de adormit mediul de afaceri

Urmărește o conferință la care iau parte șefii departamentelor de resurse umane și vei realiza ce profesioniști desăvârșiți sunt. Stăpânesc cu măiestrie o mulțime de formulări complicate care te conving cât de mult timp și bani alocă pentru atragerea, retenția și dezvoltarea oamenilor din organizația lor, cât de mult se investește în resursa umană, ce beneficii cuprinzătoare sunt acordate.

Ce nu știi însă este că toate lăudăroșeniile lor sunt povești de adormit mediul de afaceri pentru că, singurul lucru pe care îl fac este să fure angajați de la competiție. Păi are cineva chef, bani și timp să investească în angajați? Are cineva chef, bani și timp să dezvolte un director financiar sau economic, un specialist de calitate, de la director la analist, un specialist în operațiuni industriale de la director la ingineri la supervizori la operatori mașini alfa-numerice, un specialist în planificarea producției, un specialist în lanțul de aprovizionare, un specialist de mediu?

Instructajul costă sute de mii de lei

Uite. Un director financiar se pregătește în 5-10 ani, instructajul costă sute de mii de lei. Specialiști de calitate și de operațiuni industriale nu există, ei trebuie luați de pe băncile facultății, durează 1-3 ani pregătirea lor, tot sute de mii de lei. Specialiști de planificare, de aprovizionare, de mediu, la fel, nu există, costă mii și mii de lei pregătirea lor.

Pentru pregătirea unor astfel de specialiști este necesară muncă asiduă în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă de pe băncile facultății, etc.

Mergem la competiție și furăm

Prostii! Timp și bani dați de pomană. Așadar, mergem la competiție și furăm. Luăm oameni gata pregătiți de fraierii din alte companii, care cred bazaconii de tipul învățământ dual preuniversitar și universitar sau pierd vremea în pregătirea angajaților prin parteneriate cu facultățile. Sunt unii angajatori fraieri care cred în rolul angajatorilor de a ajuta societatea să progreseze prin dezvoltarea generațiilor Y și Z.

Cât de fraieri pot fi?

Furtul de angajați este soluția perfectă pentru orice șef de resurse umane:

  1. Poți da salarii mai mari sau beneficii de altă natură pentru că nu te costă nimic pregătirea lor;
  2. Nu există nici o lege împotriva furtului de angajați, dimpotrivă, Codul Muncii „încurajează” furtul de angajați prin prevederi ambigue. Astfel încât poți fura 1, 2, 5, 10, 20 de angajați. Poți fura atâția angajați de la competiție până o închizi și tot nu pățești nimic, degeaba reclamăa unii aceasta practică;
  3. În plus:
  • Bonus 1: merită să vezi fețele directorilor cărora le furi angajații, sunt de neprețuit supărarea și frustrarea lor după ce au consumat timp și bani cu munca susținută în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă încă de pe băncile facultății. Niște fraieri, merită să râzi de ei;
  • Bonus 2: daca angajatul furat nu se inseră în organizația ta, îl dai afara fără probleme, fără să fi consumat timp și bani pentru a-l pregăti. Și rămâi cu satisfacția că ai destabilizat competitorul de unde l-ai furat, care trebuie să consume timp și bani ca să pregătească pe altcineva.

Singura cale ieftină, să furi angajați de la competiție

Așadar, fură un angajat de la competiție, fură 2, 5, 10.

Totuși, fii un pic prudent, respectă niște reguli de bază:

  1. mergi tot timpul la conferințe ca să arați publicului că de fapt ești un angajator de top care investește timp și bani în pregătirea resursei umane. Și mai bine, cumpăra un loc într-un anuar ”Angajatori de Top”, e maxim 5.000 de Euro, dă bine;
  2. folosește anunțuri pe situl propriu, târguri de cariere, platforme de recrutare, companii de plasare de forța de muncă și vânători de capete, astfel încât să eviți orice risc ca planurile tale să fie dezvăluite;
  3. lipește afișe de recrutare pe stâlpi sau plasează banere în jurul locației competitorului pe care îl asediezi ca să-i furi angajații, demonstrezi astfel că ai publicat la loc vizibil intenția de angajare.

Singura cale ieftină și rapidă de dezvoltare a organizației tale este să furi angajați de la competiție. Succes!”, a spus Damian.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax