O fascinantă călătorie în lumea principalelor „monede” ale omenirii: petrolul şi aurul. În epoca noului coronavirus. Ghidul călătoriei este  Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean.

Petrolul, aurul și coronavirusul. Filme de ieri și de azi…

În anii 1978, 1980 și 1981, prin sfidarea opțiunilor teziste, Dan Pița oferea publicului românesc  o trilogie cinematografică western: Profetul, aurul și ardelenii; Artista, dolarii și ardelenii și Pruncul, petrolul și ardelenii. Pe lângă frumusețea idilică a întâmplărilor din America anilor 1880, mesajele subliminale sau supraliminale au fost construite în jurul aurului, banilor și petrolului.

Este limpede că existența sau nonexistența acestora au produs efecte favorabile și/sau nefavorabile oamenilor. Situația de pe piețele internaționale, convulsiile și turbulenţele economice generate de actuala pandemie ne-a oferit ocazia de a pune într-o triplă relație: petrolul, aurul și coronavirusul.

Filmul nostru încearcă o proiecție în trecut și prezent dar și în viitor pentru a surprinde unele din unele fenomenele economice generate și aflate sub semnul premptoriu și arbitrar al  coronavirusului. Și pentru că am optat pentru film, prima serie, după fireasca introducere în subiect, va fi despre despre petrol.

Turbulențe pe piețe

Petrolul numit de multă vreme ”aurul negru”, dar și ”aurul strălucitor” au cunoscut în ultima săptămână cotații istorice pe piețele din întreaga lume. Primul prin implozie, iar cel de-al doilea prin explozie. Sunt  efectele contracțiilor economice  planetare datorită coronavirusului. Fenomenele erau predictibile, dacă analizăm tabloul economic din zile noastre și, desigur dacă apelăm la literatura economică, mai veche sau mai nouă.

Turbulențele economice nu sunt fenomene noi, le regăsim în istoria economiei din cele mai vechi timpuri, cu intensități diferite și forme de manifestare de la o epoca la alta la nivel micro macro sau mondoeconomic. Este adevărat că sintagma a fost pusă în circulație de Alan Greenspan, legendarul fost preşedinte al Rezervei Federale,  printr-o lucrare sugestiv intitulată Era turbulențelor. Aventuri într-o lume nouă.

Autorul  a văzut și a trăit multe experiențe în îndelungata sa activitate de bancher și finanțist: crize, deficite comerciale, bancare și fiscale, șocuri petroliere, dificultăți în finațarea unor proiecte civile și militare și multe altele. S-a simțit îndeptăițit, după o viață trăită, în lumea exclusivistă și elitară a finațelor americane, să-și depene amintirile și să-și spună cuvântul despre ”mersul economiei globale” în secolul XXI.  A  produs astfel  multe neliniști și dileme  mai ales că mesajul său era tulburător: fragilitatea și vulnerabilitatea economiei globale.

Mulți l-au considerat arhitectul crizei financiare din perioada 2007 – 2009. La opiniile și opțiunile sale s-a revenit în aceste în aceste zilele: bankingul în  perioada coronavirusul  nu sunt transparenţa sau estimările, ci capacitatea de reacţie rapidă, scrie Daniel Moss, editorialist la Bloomberg.

Philip Kotler, considerat creatorul marketingului modern și John A. Casione, expert în problemele economiei globale au adâncit subiectul turbulențelor economice într-o lucrare, la fel de cunoscută și citată: Management și marketing în era turbulențelor.

Astăzi în vâltoarea pandemiei, Planeta se află într-o nouă turbulență economică. Încă nu ne aflăm într-o criză severă, deși nu este departe, iar  turbulențele nu fac altceva decât să o anunțe și să o configureze. În mass media, dar și în lucrări scrise de analiști/reprezentanți de marcă din câmpul științelor socio-economice se vorbește insistent și de marele uragan care a venit sau vine în viața economică.

Cotațiile bursiere, din ultima vreme, la țiței/petrol și aur sunt anticipative și îngrijorante și s-au  transmis cu viteze seismice și ciclonice în economia mondială. Nu dorim să facem o trecere în revistă a indicatorilor și indicilor prin care, în expresie numerică, pot fi surprinse aceste fenomene. Accesarea site-urilor este la îndemâna celor care doresc să se informeze și să facă comparații cu  realitățile și tendințele de pe piețe.

De ce petrolul?

Am răspunde simplu: pentru că este rege, un rege care domină uneori (sau de cele mai multe ori) tăcut, dar și presant violent, mistic, imperturbabil și nonconformist viața oamenilor de mai multe secole. Să nu uităm că încă din antichitate, de pe vremea ”focurilor sacre” petrolul a însemnat lumină, mister, venerație, miracol, energie și mișcare.

Epoca modernă l-a poziționat, datorită puterilor, calităților, avantajelor și dezavantajelor sale în  eternitate, chiar dacă mulți i-au prezis nu numai ascensiunea ci și decăderea. Și iată că eternul și fascinatul petrol a rămas în picioare s-a mișcat cu oamenii și printre omeni, în timp de pace și de război le-a făcut viața mai ușoară sau mai grea, le-a facilitat cunoașterea și înțelegere lumii și a naturii ca un adevărat rege care nu poate fi detronat. În ultima vreme a pierdut din ”atribuțiile regale” datorită altor surse energetice și minerale, a unor proteste și mișcări ecologiste, a preocupărilor spre și pentru înlocuitori naturali și sintetici.

Dar, o simplă analiză a acestor fenomene economice, sociale, tehnice, ecologice ne dezvăluie apetența unor oamenilor mai mult spre ceea ce se dorește și mai puțin spre ceea ce este!!!  Mulți dintre semenii noștri sunt fascinați de ”centrul imaginii” fără să vadă mesajelor secundare ale acesteia.

Aproape tot ceea ce înseamnă civilizația de astăzi însemnă civilizația petrolului. Petrolul se găsește în benzină, uleiuri, vopsele, mase plastice, computere, telefoane, căști, rame pentru ochelari, mașini, avioane, covoare asfaltice, îmbrăcăminte, mobilier, stilouri și  pixuri, medicamente și multe multe altele.

În 2004  familia doctorului Mark Foster (specialist în chimia polimerilor) a decis să scoată din casă bunurile care aveau ca materie primă hidrocarburile. Opțiune dificilă, constatând cu stupoare că rămâneau cu casa goală și fără unele obiecte de care depindea viața lor cotidiană și confortabilă.

Am reflectat și eu la acestă situație. Pentru a scrie acest text trebuie să folosesc tastatura și computerul care încorporează, pe lângă alte materii prime (inclusiv aur) și hidrocarburi, iar în casa mea și la locul de muncă se mai găsesc multe astfel de alte bunuri. M-am gândit și mă gândesc dacă aș putea renunța la ele?  Oare cei care doresc ”detronarea regelui” ar renunța la computer, telefon mobil ca să nu mai vorbim de automobil, șosele asfaltate și alte facilități? Desigur, întrebarea este retorică.

Nu trebuie să eludăm ideea unui mediu natural și prietenos, nu trebuie să exagerăm ”siluirea” acestuia ci să găsim soluții, mai mult sau mai puțin confortabile, fezabile și durabile. Vorbim mult și facem relativ puțin despre economia și dezvoltarea durabilă.

Cel puțin deocamdată. În lungul drum al petrolului de la explorările geologice și până la produsul finit și mărfurile care l-au încorporat s-au realizat uriașe rețele economice și tehnice, care au cuprins în orbita lor uriașe resurse umane și financiare.  Investitorii, producătorii, transportatorii, distribuitorii și în cele din urmă consumatorii știu (percep) mai mult sau mai puțin existența  întregului ”lanț trofic” care a cuprins în păinjenișul său oameni și teritorii.

Situația este asemănătoare cu vechiului drum al mătăsii, care apropia și depărta oamenii, le oferea locuri de muncă, bani, mărfuri, haine, poziții sociale și economice etc, dar și tensiuni, turbulențe, crize, războaie. Este imposibil  să se renunțe la petrol, pentru că este indisolubil legat de noi, de viața noastră. Oferta energetică tradițională sau complementară  nu poate ”alunga” de pe piețe și din viața oamenilor petrolul. Mai ales că noi zăcăminte, tehnici de extracție și tehnologii de transport și valorificare au fost perfecționate, inventate, inovate.

Să mai avem în vedere că petrolul înseamnă putere în spațiul geopolitic, geoeconomic și chiar geocultural. Rămâne marea dilemă: până când? Turbulențele din această lună, datorită prețului negativ afișat în săptămâna trecută au generat opinii intersante, unele pesimiste care anunțau chiar sfârșitul istoriei petrolului. Puțin cam exagerat și cu puternic iz jurnalistic, chiar dacă utilizarea   cunoscutei sintagme (Sfârșitul istoriei și ultimul om)  a sociologului și politologului american (de origine niponă) Francis Fukuyama rămâne tentantă.

De altfel, multe din opiniile exprimate în 1991, (inspirate de destrămarea sistemelor comuniste) rămân într-o cheie emoțional-proiectivă care vor fi sau nu vor fi valiadate de istoria viitorului (Jacques Attali). Rămâne de văzut și reflectat mai ales că Fukuyama a mai ”aruncat” piatra și spre Viitorul nostru postum: consecințe ale revoluției biotehnologice. 

Cum și de ce s-a ajuns aici?

Un răspuns ”de urgență” că tot suntem într-o astfel de ”stare” pare extrem de simplu. Dacă facem o analiză, pe verticală și orizontală în istoria și economia petrolului o să ajungem la răspunsuri și la o diagnoză mai cuprinzătoare. Într-o primă abordare ne dăm seama că blocarea, contracția, restrângerea economiei din cauza coronavirusului a contribuit la dezechilibre majore între cerere și ofertă.

Nonconsumul a generat o ”abundență” a stocurilor înmagazinate în depozite, tancuri petroliere, conducte, spații pentru rafinare etc.  Dar să nu uităm că operatorii din domeniu au fost mai reținuți în restrângerea producției Argumentul suprem: este dificil să oprești și să pornești instalațiile extractive.

O motivație oarecum îndreptățită dar relativă, dacă ne aducem aminte de evenimente mai îndepărtate cum au fost cele două războaie mondiale sau mai apropiate, precum războaiele din Golf  ori din alte regiuni petroliere de pe glob. Oprirea și pornirea unor instalații nu se mai face astăzi ca în secolele XIX-XX ci prin mijloace automatizate puse în mișcare de computere și programe sofisticate. Unele țări (Rusia, China, Venezuela, Arabia Saudită și alte țări din Golf), care și-au organizat, în ultima vreme, preponderent economia în funcție de resursele naturale, rămân într-o expectativă relativă și rezervată față de fluctuațiile de pe piețe și încearcă să-și conserve fragilul avantaj competitiv  oferit de resursele pe care le dețin.

Uriașe capitaluri, cu și de identități diverse sunt investite în exploatațiile și activitățile petrolifere de tot Globul. Intersante înțelegeri transnaționale cu eludarea interselor geopolitice, geoeconomice, geostrategice și militare sunt încheiate, tacit sau la vedere,  în acest sens.  O trilaterală SUA, Rusia, Arabia Saudită a trecut în stand by vechile  dispute și a hotărât să colaboreze in fața acestor provocări. Ceilalți producători se vor alinia cu rapiditate la vechea și noua situație.

O simplă incursiune în istoria petrolului ne arată că de multe ori producători au făcut ”front comun” în stabilirea  strategiilor și prețurilor pe piețele mai mult sau mai puțin volatile. Istoria a înregistrat mai multe astfel situații. În 1927-1928 (înainte de Marea Criză) datorită unei supraproducții piața mondială a trecut prin așa-numitul ”război al prețurilor” care s-a încheiat cu un acord între mari producători, numit și acordul ”partidei de vânătoare”  de la Deterding (Scoția) unde reprezentații marilor producători s-au întâlnit pentru vânătoare și controlul piețelor ”aurului negru”.

În anii 1970 a apărut o nouă tensiune pe piețe generată de mai multe fenomene: criza din agricultura mondială, modificarea curenţilor oceanici, speculaţii de amploare pe principalele pieţe de mărfuri, instabilitatea pieţelor valutare. Acestea, dar și alte evenimente politice și militare (războaiele din Golf, revoluția islamică, tensiunile sociale din America Latină) au condus la așa numitele ”șocuri petroliere”  caracterizate prin creșteri de prețuri și înțelegeri între operatorii din economia petrolieră. Începe era petrolului scump care a marcat istoria omenirii în ultimile decenii.

Prețurile au oscilat, între așa-zisele minime și maxime istorice datorită conjuncturilor economice, demografice, sociale și politice, programelor eco-economice și încercărilor de optimizare a eficienței. Trebuie să mai precizăm că între 2003-2020 prețul petrolului a cunoscut scăderi și fluctuații și atunci nu era… pandemie.  Supraoferta Arabiei Saudite, care are cea mai mare influență in cadrul OPEC, prin care se intenționa  diminuarea ponderii de pe piețe a producătorilor de petrol scump,  cum este SUA, a dus la mai multe scăderi ale prețului petrolului.

Să ne mai aducem aminte de programul ambițios (al SUA, Uniunea Europeană) pentru surse energetice alternative care să diminueze dependența de petrolul OPEC și altor producători incomozi, program care se implementeză cu dificultate din mai multe motive, dar poate, mai pregnant,  datorită celor care au investit masiv în economia petrolieră… de pretudindeni.

Ce înseamnă prețul negativ al petrolului?

Se știe din teoria, istoria și practica economică  că atunci când o marfă se vinde la un preț negativ echilibrele economice sunt distorsionate. Indubitabil situația de astăzi este sub impactul coronavirusului, dar și al unor trenduri care le regăsim în anii anteriori. Așa cum aproape toate fenomenele economice sunt rezultatul unor cauze mai vechi sau mai noi. S-a afirmat, mai mult sau mai puțin realist, despre o premieră în economie, despre recordul istoric sau despre prăbușirea piețelor și cea mai mare pierdere din istoria economiei.  În realitate astfel de fenomene încordate, turbulente și distorsionate au mai fost în îndelungata istorie a omenirii.

Proprietarii, producătorii și deținătorii de capital, agenții economici și factorii de decizie publică și privată au încercat, uneori au și reușit, prin măsuri, acțiuni și strategii mai mult sau mai puțin insistente, corecte și etice să elimine sau să diminueze efectele negative al acestor fenomene. Se știe că orice activitate economică este rezultatul factorului uman, care acționează în piață, obiectiv sau subiectiv, în funcție de cerere și ofertă.

Nu există producție fără consum și consum fără producție. ”O societate nu poate înceta să producă, tot așa cum nu poate înceta să consume”. Ne place sau nu este un adevăr, chiar dacă a fost exprimat de Karl Marx,  și de care nu se poate face abstracție.  Desigur între  producție și consum există schimbul, iar prin ”jocurile schimbului” (Fernand Braudel) există economia de piață, imperfectă, constrângătoare, discontinuă, atractivă, amăgitoare, prietenoasă sau răzbunătoare.

Este economia pentru care oamenii au optat și chiar s-au jertfit. Prețurile sunt rezultatul pieței, dar pot fi și cel al intervențiilor administrativ-etatiste, prin reglementări și dereglementări conjuncturale sau opțiuni politice, sociale, economice, ideologice etc. Prețurile negative sunt tot rezultatul pieței, desigur al unei piețe supuse unor factori perturbatori. În astfel de situații producătorii optează pentru așa zisa plată a consumatorilor și nu pentru primirea de la acești a recompenselor bănești pentru marfa vândută.

În timpul calamităților sociale, războaielor, epidemiilor, crizelor economice producătorii/comercianții au abandonat sau au cedat de bună voie mărfurile fără să solicite nimic în schimb. Jocul economic nu mai era joc!!! Uneori, cu un cinism mai mult sau mai puțin etic, mărfurile au fost distruse, arse, aruncate în mare în scopul restabilirii echilibrelor economice. În timpul Marii Crize din anii 1929-1933, multe produse (cereale, carne, fructe, ouă, uleiuri, haine etc)  au luat drumul  distructiv al echilibrului economic. Aceasta în condițiile în care mulți oamenii erau șomeri și fără resurse existențiale. Este totuși interesant că economia petrolieră a fost mai puțin afectată în acei ani dramatici.

Am văzut și eu astfel de situații la prima mea vizită în Grecia. O țară cu livezi întinse de citrice și măslini avea prețuri ridicate, aproape de ceea ce aveam noi, în România, la mărfurile generate de aceste culturi (fructe, dulciuri, uleiuri etc). Am fost informat că  erau lăsate în paragină unele exploatații și  distrugerea benevolă a culturilor. Scopul păstrarea echilibrelor economice pe piața internă și europeană.

O ușoară tendință de creștere

Informațiile ”de ultimă oră” ne spun că după scăderea dramatică din săptămâna anterioară se constată o ușoară recuperare, cu aproximativ, 7% a prețului petrolului Brend. Se pare că tentația  Arabiei Saudite, cel mai mare producător de ţiţei din lume, de a scădea preţurile pentru exporturile sale s-a mai atenuat.

Dar aceste tendințe pot fi detectate și de trecerea de la  o săptămână la alta când sunt suspendate, firesc, ședințele bursiere. În 1929 după „joia neagră“ din 24 octombrie a urmat o ușoară acalmie de weekend  pentru ca la în 29 octombrie  prin ”marţea neagră” să se  ajungă la prăbușirea halucinantă a piețelor.

Nu trebuie să neglijăm, astăzi, îngrijorărilor existente pe piaţă din cauza propagării rapide a coronavirusului.  Un reper  important în acest sens este și prețul  aurului. Dar, despre aur și importanța sa în trecutul,  prezentul și viitorul economiei într-un serial (text) viitor.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean