Connect with us

ACTUALITATE

Ce face coronavirusul cu petrolul şi aurul. Profesorul clujean Ioan Lumperdean explică

Publicat


O fascinantă călătorie în lumea principalelor “monede” ale omenirii: petrolul şi aurul. În epoca noului coronavirus. Ghidul călătoriei este  Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean.

Petrolul, aurul și coronavirusul. Filme de ieri și de azi…

În anii 1978, 1980 și 1981, prin sfidarea opțiunilor teziste, Dan Pița oferea publicului românesc  o trilogie cinematografică western: Profetul, aurul și ardelenii; Artista, dolarii și ardelenii și Pruncul, petrolul și ardelenii. Pe lângă frumusețea idilică a întâmplărilor din America anilor 1880, mesajele subliminale sau supraliminale au fost construite în jurul aurului, banilor și petrolului.

Este limpede că existența sau nonexistența acestora au produs efecte favorabile și/sau nefavorabile oamenilor. Situația de pe piețele internaționale, convulsiile și turbulenţele economice generate de actuala pandemie ne-a oferit ocazia de a pune într-o triplă relație: petrolul, aurul și coronavirusul.

Filmul nostru încearcă o proiecție în trecut și prezent dar și în viitor pentru a surprinde unele din unele fenomenele economice generate și aflate sub semnul premptoriu și arbitrar al  coronavirusului. Și pentru că am optat pentru film, prima serie, după fireasca introducere în subiect, va fi despre despre petrol.

 

Turbulențe pe piețe

Petrolul numit de multă vreme ”aurul negru”, dar și ”aurul strălucitor” au cunoscut în ultima săptămână cotații istorice pe piețele din întreaga lume. Primul prin implozie, iar cel de-al doilea prin explozie. Sunt  efectele contracțiilor economice  planetare datorită coronavirusului. Fenomenele erau predictibile, dacă analizăm tabloul economic din zile noastre și, desigur dacă apelăm la literatura economică, mai veche sau mai nouă.

Turbulențele economice nu sunt fenomene noi, le regăsim în istoria economiei din cele mai vechi timpuri, cu intensități diferite și forme de manifestare de la o epoca la alta la nivel micro macro sau mondoeconomic. Este adevărat că sintagma a fost pusă în circulație de Alan Greenspan, legendarul fost preşedinte al Rezervei Federale,  printr-o lucrare sugestiv intitulată Era turbulențelor. Aventuri într-o lume nouă.

Autorul  a văzut și a trăit multe experiențe în îndelungata sa activitate de bancher și finanțist: crize, deficite comerciale, bancare și fiscale, șocuri petroliere, dificultăți în finațarea unor proiecte civile și militare și multe altele. S-a simțit îndeptăițit, după o viață trăită, în lumea exclusivistă și elitară a finațelor americane, să-și depene amintirile și să-și spună cuvântul despre ”mersul economiei globale” în secolul XXI.  A  produs astfel  multe neliniști și dileme  mai ales că mesajul său era tulburător: fragilitatea și vulnerabilitatea economiei globale.

Mulți l-au considerat arhitectul crizei financiare din perioada 2007 – 2009. La opiniile și opțiunile sale s-a revenit în aceste în aceste zilele: bankingul în  perioada coronavirusul  nu sunt transparenţa sau estimările, ci capacitatea de reacţie rapidă, scrie Daniel Moss, editorialist la Bloomberg.

Philip Kotler, considerat creatorul marketingului modern și John A. Casione, expert în problemele economiei globale au adâncit subiectul turbulențelor economice într-o lucrare, la fel de cunoscută și citată: Management și marketing în era turbulențelor.

Astăzi în vâltoarea pandemiei, Planeta se află într-o nouă turbulență economică. Încă nu ne aflăm într-o criză severă, deși nu este departe, iar  turbulențele nu fac altceva decât să o anunțe și să o configureze. În mass media, dar și în lucrări scrise de analiști/reprezentanți de marcă din câmpul științelor socio-economice se vorbește insistent și de marele uragan care a venit sau vine în viața economică.

Cotațiile bursiere, din ultima vreme, la țiței/petrol și aur sunt anticipative și îngrijorante și s-au  transmis cu viteze seismice și ciclonice în economia mondială. Nu dorim să facem o trecere în revistă a indicatorilor și indicilor prin care, în expresie numerică, pot fi surprinse aceste fenomene. Accesarea site-urilor este la îndemâna celor care doresc să se informeze și să facă comparații cu  realitățile și tendințele de pe piețe.

 

De ce petrolul?

Am răspunde simplu: pentru că este rege, un rege care domină uneori (sau de cele mai multe ori) tăcut, dar și presant violent, mistic, imperturbabil și nonconformist viața oamenilor de mai multe secole. Să nu uităm că încă din antichitate, de pe vremea ”focurilor sacre” petrolul a însemnat lumină, mister, venerație, miracol, energie și mișcare.

Epoca modernă l-a poziționat, datorită puterilor, calităților, avantajelor și dezavantajelor sale în  eternitate, chiar dacă mulți i-au prezis nu numai ascensiunea ci și decăderea. Și iată că eternul și fascinatul petrol a rămas în picioare s-a mișcat cu oamenii și printre omeni, în timp de pace și de război le-a făcut viața mai ușoară sau mai grea, le-a facilitat cunoașterea și înțelegere lumii și a naturii ca un adevărat rege care nu poate fi detronat. În ultima vreme a pierdut din ”atribuțiile regale” datorită altor surse energetice și minerale, a unor proteste și mișcări ecologiste, a preocupărilor spre și pentru înlocuitori naturali și sintetici.

Dar, o simplă analiză a acestor fenomene economice, sociale, tehnice, ecologice ne dezvăluie apetența unor oamenilor mai mult spre ceea ce se dorește și mai puțin spre ceea ce este!!!  Mulți dintre semenii noștri sunt fascinați de ”centrul imaginii” fără să vadă mesajelor secundare ale acesteia.

Aproape tot ceea ce înseamnă civilizația de astăzi însemnă civilizația petrolului. Petrolul se găsește în benzină, uleiuri, vopsele, mase plastice, computere, telefoane, căști, rame pentru ochelari, mașini, avioane, covoare asfaltice, îmbrăcăminte, mobilier, stilouri și  pixuri, medicamente și multe multe altele.

În 2004  familia doctorului Mark Foster (specialist în chimia polimerilor) a decis să scoată din casă bunurile care aveau ca materie primă hidrocarburile. Opțiune dificilă, constatând cu stupoare că rămâneau cu casa goală și fără unele obiecte de care depindea viața lor cotidiană și confortabilă.

Am reflectat și eu la acestă situație. Pentru a scrie acest text trebuie să folosesc tastatura și computerul care încorporează, pe lângă alte materii prime (inclusiv aur) și hidrocarburi, iar în casa mea și la locul de muncă se mai găsesc multe astfel de alte bunuri. M-am gândit și mă gândesc dacă aș putea renunța la ele?  Oare cei care doresc ”detronarea regelui” ar renunța la computer, telefon mobil ca să nu mai vorbim de automobil, șosele asfaltate și alte facilități? Desigur, întrebarea este retorică.

Nu trebuie să eludăm ideea unui mediu natural și prietenos, nu trebuie să exagerăm ”siluirea” acestuia ci să găsim soluții, mai mult sau mai puțin confortabile, fezabile și durabile. Vorbim mult și facem relativ puțin despre economia și dezvoltarea durabilă.

Cel puțin deocamdată. În lungul drum al petrolului de la explorările geologice și până la produsul finit și mărfurile care l-au încorporat s-au realizat uriașe rețele economice și tehnice, care au cuprins în orbita lor uriașe resurse umane și financiare.  Investitorii, producătorii, transportatorii, distribuitorii și în cele din urmă consumatorii știu (percep) mai mult sau mai puțin existența  întregului ”lanț trofic” care a cuprins în păinjenișul său oameni și teritorii.

Situația este asemănătoare cu vechiului drum al mătăsii, care apropia și depărta oamenii, le oferea locuri de muncă, bani, mărfuri, haine, poziții sociale și economice etc, dar și tensiuni, turbulențe, crize, războaie. Este imposibil  să se renunțe la petrol, pentru că este indisolubil legat de noi, de viața noastră. Oferta energetică tradițională sau complementară  nu poate ”alunga” de pe piețe și din viața oamenilor petrolul. Mai ales că noi zăcăminte, tehnici de extracție și tehnologii de transport și valorificare au fost perfecționate, inventate, inovate.

Să mai avem în vedere că petrolul înseamnă putere în spațiul geopolitic, geoeconomic și chiar geocultural. Rămâne marea dilemă: până când? Turbulențele din această lună, datorită prețului negativ afișat în săptămâna trecută au generat opinii intersante, unele pesimiste care anunțau chiar sfârșitul istoriei petrolului. Puțin cam exagerat și cu puternic iz jurnalistic, chiar dacă utilizarea   cunoscutei sintagme (Sfârșitul istoriei și ultimul om)  a sociologului și politologului american (de origine niponă) Francis Fukuyama rămâne tentantă.

De altfel, multe din opiniile exprimate în 1991, (inspirate de destrămarea sistemelor comuniste) rămân într-o cheie emoțional-proiectivă care vor fi sau nu vor fi valiadate de istoria viitorului (Jacques Attali). Rămâne de văzut și reflectat mai ales că Fukuyama a mai ”aruncat” piatra și spre Viitorul nostru postum: consecințe ale revoluției biotehnologice. 

 

Cum și de ce s-a ajuns aici?

Un răspuns ”de urgență” că tot suntem într-o astfel de ”stare” pare extrem de simplu. Dacă facem o analiză, pe verticală și orizontală în istoria și economia petrolului o să ajungem la răspunsuri și la o diagnoză mai cuprinzătoare. Într-o primă abordare ne dăm seama că blocarea, contracția, restrângerea economiei din cauza coronavirusului a contribuit la dezechilibre majore între cerere și ofertă.

Nonconsumul a generat o ”abundență” a stocurilor înmagazinate în depozite, tancuri petroliere, conducte, spații pentru rafinare etc.  Dar să nu uităm că operatorii din domeniu au fost mai reținuți în restrângerea producției Argumentul suprem: este dificil să oprești și să pornești instalațiile extractive.

O motivație oarecum îndreptățită dar relativă, dacă ne aducem aminte de evenimente mai îndepărtate cum au fost cele două războaie mondiale sau mai apropiate, precum războaiele din Golf  ori din alte regiuni petroliere de pe glob. Oprirea și pornirea unor instalații nu se mai face astăzi ca în secolele XIX-XX ci prin mijloace automatizate puse în mișcare de computere și programe sofisticate. Unele țări (Rusia, China, Venezuela, Arabia Saudită și alte țări din Golf), care și-au organizat, în ultima vreme, preponderent economia în funcție de resursele naturale, rămân într-o expectativă relativă și rezervată față de fluctuațiile de pe piețe și încearcă să-și conserve fragilul avantaj competitiv  oferit de resursele pe care le dețin.

Uriașe capitaluri, cu și de identități diverse sunt investite în exploatațiile și activitățile petrolifere de tot Globul. Intersante înțelegeri transnaționale cu eludarea interselor geopolitice, geoeconomice, geostrategice și militare sunt încheiate, tacit sau la vedere,  în acest sens.  O trilaterală SUA, Rusia, Arabia Saudită a trecut în stand by vechile  dispute și a hotărât să colaboreze in fața acestor provocări. Ceilalți producători se vor alinia cu rapiditate la vechea și noua situație.

O simplă incursiune în istoria petrolului ne arată că de multe ori producători au făcut ”front comun” în stabilirea  strategiilor și prețurilor pe piețele mai mult sau mai puțin volatile. Istoria a înregistrat mai multe astfel situații. În 1927-1928 (înainte de Marea Criză) datorită unei supraproducții piața mondială a trecut prin așa-numitul ”război al prețurilor” care s-a încheiat cu un acord între mari producători, numit și acordul ”partidei de vânătoare”  de la Deterding (Scoția) unde reprezentații marilor producători s-au întâlnit pentru vânătoare și controlul piețelor ”aurului negru”.

În anii 1970 a apărut o nouă tensiune pe piețe generată de mai multe fenomene: criza din agricultura mondială, modificarea curenţilor oceanici, speculaţii de amploare pe principalele pieţe de mărfuri, instabilitatea pieţelor valutare. Acestea, dar și alte evenimente politice și militare (războaiele din Golf, revoluția islamică, tensiunile sociale din America Latină) au condus la așa numitele ”șocuri petroliere”  caracterizate prin creșteri de prețuri și înțelegeri între operatorii din economia petrolieră. Începe era petrolului scump care a marcat istoria omenirii în ultimile decenii.

Prețurile au oscilat, între așa-zisele minime și maxime istorice datorită conjuncturilor economice, demografice, sociale și politice, programelor eco-economice și încercărilor de optimizare a eficienței. Trebuie să mai precizăm că între 2003-2020 prețul petrolului a cunoscut scăderi și fluctuații și atunci nu era… pandemie.  Supraoferta Arabiei Saudite, care are cea mai mare influență in cadrul OPEC, prin care se intenționa  diminuarea ponderii de pe piețe a producătorilor de petrol scump,  cum este SUA, a dus la mai multe scăderi ale prețului petrolului.

Să ne mai aducem aminte de programul ambițios (al SUA, Uniunea Europeană) pentru surse energetice alternative care să diminueze dependența de petrolul OPEC și altor producători incomozi, program care se implementeză cu dificultate din mai multe motive, dar poate, mai pregnant,  datorită celor care au investit masiv în economia petrolieră… de pretudindeni.

 

Ce înseamnă prețul negativ al petrolului?

Se știe din teoria, istoria și practica economică  că atunci când o marfă se vinde la un preț negativ echilibrele economice sunt distorsionate. Indubitabil situația de astăzi este sub impactul coronavirusului, dar și al unor trenduri care le regăsim în anii anteriori. Așa cum aproape toate fenomenele economice sunt rezultatul unor cauze mai vechi sau mai noi. S-a afirmat, mai mult sau mai puțin realist, despre o premieră în economie, despre recordul istoric sau despre prăbușirea piețelor și cea mai mare pierdere din istoria economiei.  În realitate astfel de fenomene încordate, turbulente și distorsionate au mai fost în îndelungata istorie a omenirii.

Proprietarii, producătorii și deținătorii de capital, agenții economici și factorii de decizie publică și privată au încercat, uneori au și reușit, prin măsuri, acțiuni și strategii mai mult sau mai puțin insistente, corecte și etice să elimine sau să diminueze efectele negative al acestor fenomene. Se știe că orice activitate economică este rezultatul factorului uman, care acționează în piață, obiectiv sau subiectiv, în funcție de cerere și ofertă.

Nu există producție fără consum și consum fără producție. ”O societate nu poate înceta să producă, tot așa cum nu poate înceta să consume”. Ne place sau nu este un adevăr, chiar dacă a fost exprimat de Karl Marx,  și de care nu se poate face abstracție.  Desigur între  producție și consum există schimbul, iar prin ”jocurile schimbului” (Fernand Braudel) există economia de piață, imperfectă, constrângătoare, discontinuă, atractivă, amăgitoare, prietenoasă sau răzbunătoare.

Este economia pentru care oamenii au optat și chiar s-au jertfit. Prețurile sunt rezultatul pieței, dar pot fi și cel al intervențiilor administrativ-etatiste, prin reglementări și dereglementări conjuncturale sau opțiuni politice, sociale, economice, ideologice etc. Prețurile negative sunt tot rezultatul pieței, desigur al unei piețe supuse unor factori perturbatori. În astfel de situații producătorii optează pentru așa zisa plată a consumatorilor și nu pentru primirea de la acești a recompenselor bănești pentru marfa vândută.

În timpul calamităților sociale, războaielor, epidemiilor, crizelor economice producătorii/comercianții au abandonat sau au cedat de bună voie mărfurile fără să solicite nimic în schimb. Jocul economic nu mai era joc!!! Uneori, cu un cinism mai mult sau mai puțin etic, mărfurile au fost distruse, arse, aruncate în mare în scopul restabilirii echilibrelor economice. În timpul Marii Crize din anii 1929-1933, multe produse (cereale, carne, fructe, ouă, uleiuri, haine etc)  au luat drumul  distructiv al echilibrului economic. Aceasta în condițiile în care mulți oamenii erau șomeri și fără resurse existențiale. Este totuși interesant că economia petrolieră a fost mai puțin afectată în acei ani dramatici.

Am văzut și eu astfel de situații la prima mea vizită în Grecia. O țară cu livezi întinse de citrice și măslini avea prețuri ridicate, aproape de ceea ce aveam noi, în România, la mărfurile generate de aceste culturi (fructe, dulciuri, uleiuri etc). Am fost informat că  erau lăsate în paragină unele exploatații și  distrugerea benevolă a culturilor. Scopul păstrarea echilibrelor economice pe piața internă și europeană.

 

O ușoară tendință de creștere

Informațiile ”de ultimă oră” ne spun că după scăderea dramatică din săptămâna anterioară se constată o ușoară recuperare, cu aproximativ, 7% a prețului petrolului Brend. Se pare că tentația  Arabiei Saudite, cel mai mare producător de ţiţei din lume, de a scădea preţurile pentru exporturile sale s-a mai atenuat.

Dar aceste tendințe pot fi detectate și de trecerea de la  o săptămână la alta când sunt suspendate, firesc, ședințele bursiere. În 1929 după „joia neagră“ din 24 octombrie a urmat o ușoară acalmie de weekend  pentru ca la în 29 octombrie  prin ”marţea neagră” să se  ajungă la prăbușirea halucinantă a piețelor.

Nu trebuie să neglijăm, astăzi, îngrijorărilor existente pe piaţă din cauza propagării rapide a coronavirusului.  Un reper  important în acest sens este și prețul  aurului. Dar, despre aur și importanța sa în trecutul,  prezentul și viitorul economiei într-un serial (text) viitor.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

VIDEO/ Edward Iordănescu, despre meciul cu Sepsi Sf. Gheorghe: Mă aștept la cea mai grea deplasare din retur

Publicat

Antreorul CFR-ului, Edward a susținut o conferință de presă înaintea duelului împotriva lui Sepsi Sfântu Gheorghe, de duminică. Partida va conta pentru etapa a 17-a din Liga 1 și se va disputa pe Stadionul Municipal. Clujenii vin după succesul cu 3 la 1, obținut în fața celor de la Academica Clinceni. 

Principalele declarații

„Am început bine campionatul. Rezultatele sunt cele care influențează cel mai tare atmosfera. Avem nevoie de un rezultat foarte bun, dar suntem conștienți că întâlnim un adversar foarte valoros, un adversar care traversează o perioadă foarte bună.

Vom avea un meci foarte greu. Va fi și o deplasare destul de lungă cu autocarul. Sunt două zile în minus față de adversar pentru pregătirea jocului și toate aceste lucruri trebuie luate în calcul și analizate pentru a vedea cum putem să ne pregătim pentru ca la ora jocului să arătăm bine.

Echipa din Sfântu Gheorghe reprezintă o contracandidată la titlu

Sepsi este o contracandidată la titlu. Chiar dacă toată lumea se focusează pe cele trei mari candidate care sunt an de an, Sepsi a arătat elemente bune și foarte bune. Nu au pierdut cu echipele care se bat la campionat și acest lucru o califică automat în lupta pentru titlu. Este o echipă agresivă, în sensul pozitiv al cuvântului, o echipă combativă și cu un ritm foarte bun de joc.

Este foarte greu să ne adaptăm. În trecut, în această perioadă, eram în țări cu climă mai blândă pentru pregătirile centralizate. Mă bucur că s-a schimbat ora pentru că ne permite să jucăm cât de cât în condiții mai blânde.

Este cea mai grea deplasare din retur, potrivit lui Edward Iordănescu

Sepsi a făcut un joc foarte bun la Craiova. Puteau chiar să câștige. La fel s-a întâmplat și la ultimul meci din 2020 cu FCSB. Leo Grozavu a reușit să construiască o echipă foarte competitivă. Mă aștept la cea mai grea deplasare din acest retur, asta în condițiile în care vom juca și la FCSB și Craiova”, a afirmat antrenorul campioanei României.

Citește mai departe

ACTUALITATE

Polițiștii clujeni au efectuat șase percheziții la locuințele unor persoane bănuite de înșelăciune

Publicat

politie

Polițiștii clujeni au efectuat șase percheziții la locuințele unor persoane bănuite de înșelăciune, în cursul zilei de joi, 14 ianuarie. Doi tineri, de 20 și 28 de ani, au fost reținuți, pentru 24 de ore, fiind cercetați într-un dosar penal de înșelăciune, falsuri privind identitatea și uz de fals.

Acțiunea oamenilor legii a avut loc în București, Râmnicu Vâlcea și în județul Argeș.

Din cercetări a reieșit că, în perioada 31 decembrie 2020 – 3 ianuarie 2021, cei în cauză ar fi indus în eroare persoanele vătămate, prezentând diferite anunțuri pe un site.

Cum procedau infractorii?

Prin intermediul anunțurilor, ar fi oferit spre închiriere cabane, despre care persoanele bănuite ar fi susținut că se află în zone turistice din județele Cluj, Alba și Hunedoara.

Sub pretextul închirierii cabanelor respective, aceștia ar fi încasat diverse sume de bani, cauzând astfel un prejudiciu de aproximativ 23.000 de lei.

De asemenea, pentru încheierea contractelor de închiriere a spațiilor de cazare, tânărul de 28 de ani s-ar fi folosit de identități false.

În urma perchezițiilor efectuate, polițiștii au ridicat telefoane mobile, mai multe cartele de telefonie, laptop-uri și 2.000 de lei.

Cei doi au fost reținuți pentru 24 de ore

Față de cei doi tineri a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore. Cercetările continuă în cauză, pentru documentarea întregii activități infracționale

La acţiune au participat poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea şi Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti.

Citește mai departe

ACTUALITATE

FOTO. Povestea dureroasă a “Luceafărului”. Mihai Eminescu şi Veronica Micle, o iubire ucigaşă. Cei doi au fost prin Cluj

Publicat

S-au iubit, dar pe pământ i-a despărţit viaţa. Veronica Micle şi Mihai Eminescu s-au născut şi au murit în acelaşi an. Ea s-a otrăvit după 50 de zile după moartea lui. Au vrut să se căsătorească de două ori. S-au minţit, s-au înşelat, s-au detestat, dar n-a putut unul fără altul. Iar din iubirea şi din durerea lor s-a născut “Luceafărul”. Deşi Mihai Eminescu voia să renunţe la scris pentru Veronica. Secretul a fost ţinut 42 ani. Şi încă un amănunt: şi Veronica, şi Mihai Eminescu au văzut Clujul. Dar în ani diferiţi. Ea, la 14 ani, în 1864, când s-a măritat la Cluj. Iar el, la 16 ani, în 1866, în drumul dintre Cernăuţi şi Blaj. Încă nu se cunoşteau…

Veronica a murit pe 3 august şi ironia sorţii face ca într-o zi de 4 august să fi murit şi fostul ei soţ, Ştefan Micle, cu care s-a căsătorit, într-o zi de 7 august, în Biserica Bob din Cluj.

În revista Familia din martie-aprilie 1937 (în imagini, arhiva Cluj24), Ion Al. Brătescu-Voineşti face o mărturisire pe care a ţinut-o secretă 42 de ani. În 1898, el avusese o discuţie cu Titu Maiorescu, în care acesta din urmă dezvăluia faptul că, din dragoste pentru Veronica, Eminescu voia să renunţe la scris. Şi că din durerea pricinuită de faptul că Veronica avusese o aventură cu IL Caragiale s-a născut “Luceafărul”.

Veronica, prietena multora

Titu Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti, despre Eminescu: “Dumneata, ca toţi cei din generaţia dumitale, nu-l cunoşti îndeajuns şi nu-ţi poţi da seama de genialitatea lui; dumneata nu-l cunoşti decât ca poet. (…) Mai târziu (…) aveţi să vă daţi seam ace vastă minte avea, constatând că nu există problemă a neamului nostrum care să nu-l fi preocupat ţi asupra căreia să nu se fi pronunţat cu desfăvârşită competenţă şi claritate. A! ce şubrezi suntem, dacă o astfel de minte… Luceafărul a răsărit din noaptea unei mari dureri. Am să-ţi fac o mărturisire, dar şi o rugăminte: păstreaz-o pentru mult mai târziu.

Între Eminescu şi mine exista o legătură ca aceasta care ne uneşte pe noi doi, ba poate şi mai strânsă. Cu timpul, ne ajunseseră ca o rudă apropiată şi dragă, căreia îi era uşa deschisă la orice oră. De câtăva vreme însă, vizitele lui se răreau şi în curând începu să să lipsească şi de la adunările noastre literare. Am aflat degrabă pricina acestei schimbări; era legătura cu Veronica Micle, legătură care pe zi ce trecea ameninţa să-l înstrăineze cu totul de cercul “Junimei”. (…)

Poţi deci înţelege cât mă îngrijora şi mă durea faptul că-l vedeam în fiecare zi mai învălui în mrejele unei femei ca Veronoca Micle. Cunoşteam bine reputaţia de care se bucura. Ştiam că fusese… prietena multora, între cari şi a lui Caragiale. Mi-o mărturisise chiar el”.

Replica lui Eminescu: “Canalia!”

Dialogul dintre Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu:

Maiorescu: În ce mreje ai fost prins, de n-ai dat atâta vreme semen de viaţă?

Eminescu: Domnule Maiorescu, situaţia e mult mai serioasă decât credeţi. Nu mai pot continua viaţa pe care am dus-o până acum… Vreau să-i pun capăt… Vreau să mă căsătoresc.

Maiorescu: Cu cine?

Eminescu: Cu Veronica Micle. (…) Voi munci pentru amândoi. Voi munci şi la nevoie vom munci amândoi.

Maiorescu: Şi atunci poezia?

Eminescu: Mă las de poezii. Poate ar fi fost mai bine pentru mine dacă n-aş fi scris nici un rând de poezie!

Maiorescu: Eminescule, iartă-mă, te rog, de sfâşierea pe care ştiu că o să ţi-o pricinuiesc, dar aceea pe care ţi-ai ales-o drept tovarăşă de viaţă nu merită această cinste… N-o merită. Înainte de dumneata a fost… prietena multora, a fost şi a lui Caragiale. Mi-a mărturisit-o chiar el…

Eminescu: Canalia!

Scene de gelozie, rupturi

Maiorescu către Ion Al. Brătescu Voineşti despre continuarea dialogului cu Eminescu: S-a sculat şi a plecat. Multă vreme nu l-am mai văzut. Luceafărul n-a apărut în Convorbiri, ci într-o publicaţie din Viena, de unde apoi a fost reprodus în Convorbiri. S-a jenat să mi-o trimeată mie? Căci, oricât de splendidă era haina în care îmbrăcase prozaicele mele cuvinte prin care încercasem să-l conving, ştia c-o să le recunosc. (…) Ce s-a întâmplat în urma plecării lui atunci de la mine, nu ştiu. Probabil scene, ruptură. Încercări de recucerire din partea ei: “Cobori în jos luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază…”.

Revoltă, indignare, rezistenţă din partea lui: “El tremura ca alte dăţi/ În codri şi pe dealuri/ Călăuzind singurătăţi/ De mişcătoare valuri/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări, din tot înaltul:/ -Ce-ţi pasă ţie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?”…  Da, ai dreptate, dintr-o mare durere a răsărit Luceafărul… Şi totuşi Eminescu, mai târziu, a recăzut “ca-n trecut în mări, din tot înaltul”: s-a împăcat cu Veronica Micle.

Veronica s-a măritat la 14 ani cu Ştefan Micle din Feleacu

Se pare că prima vizită –poate şi ultima- în Cluj a Veronicăi Micle, pe atunci Ana Câmpeanu, a fost când s-a măritat. La 14 ani, în 1864. Soţul ei devenea Ştefan Micle, profesor universitar, din Feleacu, care avea 47 de ani.

“Veronica Micle se pare că n-a stat în Cluj, dar se pare că a stat în Feleacu. Atunci când s-a măritat, câteva zile. Ştefan Micle era din Feleacu şi Biserica Bob din Cluj era singura biserică catolică din zonă. În Feleacu era o biserică, dar nu era de confesiune greco-catolică. Deşi Veronica Micle nu era greco-catolică, din câte ştiu. Dar în Feleacu n-au stat mult, doar pentru nuntă, pentru că el era deja profesor la Iaşi, chiar primul rector, parcă, al universităţii de acolo. Ea s-a măritat la 14 ani, dar atunci erai femeie de măritat la 14 ani.

Se pare că şi Mihai Eminescu a fost în tranzit prin Cluj, în drumul spre Blaj. La Cluj, la Liceul Piarist a studiat şi profesorul său Aron Pumnul”, spune istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Se pare că, într-adevăr, în 1866, după moartea profesorului său Aron Pumnul, Mihai Eminescu renunţă la şcoală şi pleacă din Cernăuţi spre Blaj. Cu acea ocazie, în drumul său, se presupune că el ar fi trecut prin Cluj. Şi că ar fi şi înoptat la Cluj, într-o casă de pe actuala stradă a Bisericii Ortodoxe. Dar alte surse susţin că din Cernăuţi, el ar fi ajuns doar în localităţile clujene Dej şi Gherla. După care ar fi mers la Târgu Mureş şi de acolo la Blaj.

Despre ei

*Mihai Eminescu (Mihail Eminovici, 15 ianuarie 1850, 15 iunie 1889), poet, prozator și jurnalist, socotit cea mai importantă voce poetică din literatura română.

*Veronica Micle (Ana Câmpeanu, 22 aprilie 1850, 3 august 1889), poetă, a publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

*Ștefan Micle (25 septembrie 1817, 4 august 1879), pedagog și fizician, profesor şi rector universitar la Iași. Pe 7 august 1864 s-a căsătorit în Biserica Bob din Cluj cu Veronica Micle, care atunci avea 14 ani.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Platforma digitală pentru programare la vaccinare în etapa a doua este disponibilă

Publicat

Platforma digitală https://programare.vaccinare-covid.gov.ro/ este disponibilă și poate fi accesată la nivel național, în vederea programării pentru vaccinare.

Procedura de transferare și sincronizare a datelor și serviciilor din aplicația utilizată pentru etapa 1 în aplicația dezvoltată pentru etapa 2 s-a încheiat.

Precizăm faptul că noua versiune a platformei a fost optimizată pentru a facilita înscrierea persoanelor vulnerabile – adulți peste 65 de ani și bolnavi de afecțiuni cronice.

Aplicația are o interfață îmbunătățită, care să vină în sprijinul populației vulnerabile, a medicilor de familie, a angajatorilor și tuturor celor care doresc să se vaccineze.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate