Sute de virusuri vin de la animale domestice şi sălbatice. Virusologul Molnar Geza, confirmat de cercetări legate de coronavirus

Potrivit unor cercetări recente, exploatarea animalelor sălbatice de către oameni prin vânătoare, comerţ, distrugerea habitatului şi urbanizare facilitează contactul dintre cele două părţi şi creşte riscul de propagare a virusurilor.

Un studiu publicat în Proceedings of the Royal Society B oferă noi dovezi pentru evaluarea riscului de răspândire la diverse specii de animale. Totodată, evidenţiază modul în care procesele care stau la baza declinului populaţiilor de animale sălbatice permit de asemenea transmiterea virusurilor de la animale la oameni.

Omul este de vină

Autoarea principală a studiului este Christine Kreuder Johnson, directorul proiectului USAID Predict al Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională şi director la EpiCenter for Disease Dynamics din cadrul One Health Institute, un program al Facultăţii de Medicină Veterinară al Universităţii din California, Davis.

„Răspândirea virusurilor de la animale este un rezultat direct al acţiunilor noastre care implică animalele sălbatice şi habitatul lor. Consecinţa este că ele ne transmit virusuri. Aceste acţiuni ameninţă simultan supravieţuirea speciilor şi cresc riscul de răspândire. În urma unei convergenţe nefericite a mai multor factori, acest lucru duce la genul de situaţie nefericită în care ne aflăm acum”, a declarat ea.

Oamenii de ştiinţă au pus cap la cap un set considerabil de date referitoare la cele 142 de virusuri cunoscute, care se se propagă de la animale la oameni şi la speciile care au fost implicate drept gazde potenţiale.

Animalele domestice transmit mai multe virusuri

Utilizând „Lista roşie” cu specii ameninţate a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), cercetătorii au analizat tiparele privind abundenţa acelor specii, riscurile de extincţie şi cauzele care stau la baza declinului speciilor.

Specialiştii au identificat tendinţe clare în ceea ce priveşte riscul de propagare, care evidenţiază modul în care oamenii au interacţionat cu animalele de-a lungul istoriei.

Animalele domestice au transmis cel mai mare număr de virusuri la oameni – de opt ori mai multe virusuri zoonotice în comparaţie cu speciile de mamifere sălbatice – potrivit studiului. Acesta este probabil rezultatul interacţiunilor noastre apropiate frecvente cu aceste specii timp de secole, au explicat cercetătorii.

Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că animale sălbatice al căror efectiv a crescut şi care s-au adaptat bine mediilor dominate de oameni transmit de asemenea mai multe virusuri la oameni. Printre acestea se numără unele specii de rozătoare, lilieci şi primate care trăiesc printre oameni, în apropierea locuinţelor, a fermelor şi a culturilor, ceea ce creşte riscul de transmitere a virusurilor la oameni.

Potrivit cercetătorilor, speciile în pericol şi cele pe cale de dispariţie sunt mai frecvent gestionate şi monitorizate direct de oameni în încercarea de redresare a populaţiilor acestora, sporind astfel contactul între cele două părţi.

Oamenii de ştiinţă au notat de asemenea că liliecii au fost implicaţi în mod repetat ca sursă de agenţi patogeni „cu consecinţe ridicate”, inclusiv în cazul SARS, al virusului Nipah, virusului Marburg şi ebolavirusurilor.

„Trebuie să fim cu foarte atenţi la modul în care interacţionăm cu vieţuitoarele sălbatice şi la activităţile care aduc laolaltă oamenii şi fauna sălbatică. Evident că nu dorim pandemii de acest nivel. Trebuie să găsim modalităţi de a coexista în siguranţă cu vieţuitoarele sălbatice, deoarece acestea nu duc lipsă de virusuri pe care ni le pot transmite”, a precizat Johnson.

Ce a spus Molnar Geza

Epidemiologul clujean Molnar Geza a spus acelaşi lucru, în urmă cu două săptămâni.

“Dar mă reîntorc la ce v-am spus în primele fraze: o dată ce noi, umanitatea, sub toate aspectele, mergem şi ştergem din ce în ce mai mult acea graniţă între om şi lumea animală sau, mai extensiv, faţă de natură, atunci… Vă daţi seama…

Cu ocazia îmbolnăvirii cu MERS din Arabia Saudită, în grotele unui munte mic -nişte dealuri calcaroase, de fapt- au numărat 4.000 de lilieci/metru cub. Acuma, această populaţie de lilieci, deranjată de noi, a trebuit să găsească alte locaţii, începând de la hambare şi până la podurile locuinţelor. Liliecii pot migra până la 200 km în cazul în care sunt dislocaţi din grotele lor, din locaţiile lor naturale. Ori, noi asta facem de multe ori, nu numai cu liliecii, ci şi cu alte animale.

Dacă toate zonele de habitat natural ale animalelor sunt distruse, sigur că devin mai domestice, dar vin cu toate microorganismele lor, care pe ele nu le afectează. Însă, aceste microorganisme, încercând să se adapteze, fac anumite schimbări, pentru că şi microorganismele, ca şi umanitatea, doreşte să supravieţuiască. E un fenomen absolut biologic, absolut natural. Dar în care avem o mare vină şi noi sub astectul ştergerii acestor graniţe între habitatul uman şi habitatul natural din jurul habitatului natural”, afirma Molnar Geza.

aici interviul complet cu Molnar Geza:

Virusologul Molnar Geza: Vor fi două vârfuri ale epidemiei de coronavirus în România. Omul a şters graniţa dintre el şi natură