Connect with us

Clujeni de 5 stele

Virusologul Molnar Geza: Vor fi două vârfuri ale epidemiei de coronavirus în România. Omul a şters graniţa dintre el şi natură

Publicat


Pandemia de COVID 19 zguduie lumea. Combaterea noului coronavirus a determinat adoptarea de măsuri fără precedent pe întreg globul. Dar omul trăieşte cu virusurile dintotdeauna. Şi aşa va fi în continuare, şi după acest hop al omenirii.

Unul dintre cei mai reputaţi virusologi din România, clujeanul Molnar Geza, ne explică această convieţuire a omului cu microorganismele şi cu natura în general. Dar şi de unde vine şi către ce se înderaptă această pandemie cu noul coronavirus.

Citește și Coronavirus: Evoluția COVID-19, pe zile, la persoanele infectate. Primele simptome și momentele critice până la vindecare

Este şi vina noastră, fiindcă barierele dintre umanitate şi lumea animală s-au restrâns

Reporter: Acest nou tip de coronavirus de unde a apărut? Exista şi înainte? De ce a apărut acum?

Molnar Geza: În relaţia umanităţii cu lumea din jur şi în primul rând cu lumea animală –în primul rând vertebrate- există tot timpul un schimb de microorganisme.

De vreo 20 de ani tot apar alte microorganisme. Fără nicio discuţie, este şi din vina noastră, pentru că barierele sau zona de contact între umanitate şi lumea animală a devenit tot mai restrânsă, mai apropiată.

Putem să discutăm de ecologie, putem să discutăm de defrişări cu care deranjăm lumea animală etc. Dacă ne referim la coronavirusuri, aşa cum m-aţi întrebat, a existat o epidemie care a dat peste 8.000 de cazuri, SARS, în 2002-2003.

La care, cu mare probabilitate, a fost identificată ca sursă animală liliecii. Pe urmă, în 2012  a apărut tot cu coronavirus, MERS, care a plecat din Arabia Saudită, deci nu din China.

La MERS, cu certitudine s-a dovedit că rezervorul animal natural al acestui tip de coronavirus sunt liliecii. Acuma, că de ce a apărut acum, în 2019, în China, şi tot cu bănuiala că de la liliecii…

Cercetările continuă, dar cu mare probabilitate tot liliecii sunt rezervorul natural. Că de ce? De aceea, pentru că acum s-a ajuns ca în cazul acestui virus al liliecilor –a anumitor populaţii de lilieci, pentru că sunt vreo 18 specii diferite de lilieci- există undeva o încercare de trecere, de tranzitare a unor microorganisme –nu numai virusuri, ci şi alte microorganisme- din lumea animală spre receptivitate la lumea umană.

De obicei, există şi o gazdă intermediară, care în cazul acesta este încă în discuţie; că e vorba de pangolin sau de alt mamifer, încă nu s-a lămurit.

Reporter: Deci, acest tip de virus, această tulpină, acest COVID 19 exista şi înainte sau este rezultatul vreunei mutaţii în familia coronavirusului?

Molnar Geza: Coronavirusurile sunt cunoscute în lumea animală din anii 1960-1965. În lumea umană nu a existat până în 2002, până la apariţia SARS. Atunci a început să se identifice ca patologie umană.

Sunt peste 20-30 de agenţi patogeni care se pregătesc să treacă la om

Reporter: Bun, şi SARS, şi MERS fac parte din familia mare a coronavirusurilor, dar acest nou tip de coronavirus, COVID 19, credeţi că exista sau e o combinaţie recentă între careva dintre familiile acestea de coronavirus?

Molnar Geza: Fără nicio discuţie, este o recombinare, o schimbare în structura virusului, pentru că virusul propriu-zis al liliacului nu poate infecta omul, fiindcă omul nu are receptori pentru a primi virusul. Deci, tocmai de aceea se caută şi specia animală intermediară. E exact ca în cazul virusului gripal H1N1, cu epidemia din Mexic. Şi acolo e vorba de virusul păsărilor, care face mutaţii şi recombinaţii, în primul rând la porcine, dar nu numai.

Reporter: Circulă mult şi ideea că acest COVID 19 ar putea să fi fost creat în laborator…

Molnar Geza: Domnule, acest lucru s-a discutat… Eu am 77 de ani şi n-o să mai apuc, peste 30 de ani, când se vor desecretiza anumite documente… Dar, cu multă probabilitate, nu a fost creat în laborator. Pentru că este vorba de aşa-zisele microorganisme şi boli emergente.

Nu e singura. Vedeţi că şi Ebola e cunoscută tot din anii 1960. Dar a fost cu nişte episoade epidemice localizate, în Africa Centrală în primul rând. Până atunci n-a deranjat pe nimeni sau i-a deranjat numai pe cei implicaţi, populaţia din zonă.

Acum, când şi Ebola s-a extins mai mult, toată lumea este îngrijorată. Şi aceasta este o patologie, o infecţie emergentă. Dar, sunt cel puţin 20-30 de agenţi patogeni –nu numai virusuri, ci şi bacterii- cares e pregătesc şi sunt atenţionări în acest sens.

De aceea, de exemplu, izolările la lumea păsărilor a virusului gripal H5N8 este din ce în ce mai frecventă şi în Europa şi în Asia de Sud-Est, motiv pentru care este supus unei atenţii mari, fiindcă oricând ar putea să dobândească caractere patogene contra omului.

Şi atunci va apărea un nou virus gripal H5N8, care până acum n-a existat la om. Deci, astea sunt mecanismele biologice ale convieţuirii şi coexistenţei umanităţii cu lumea înconjurătoare, în primul rând cu lumea animală. De aceea se şi numesc zoonoze, adică provenind de la animale şi care se adaptează pentru infectarea omului. De ce spun acest lucru, că se adaptează?!

Adică, virusurile originale animale, 90%, nu pot infecta omul, decât foarte rar sau în circumstanţe absolut de coexistenţă. Să zicem, de exemplu, muncitorii de la crescătorii mari de porcine sau cabaline etc, care toată ziua sunt împreună cu acele microorganisme.

Acest lucru poate genera focare locale, cu îmbolnăviri locale, dar nu cu transmitere aşa cum se întâmplă cu acest nou coronavirus, care o transmisibilitate crescută, adaptată pentru om. Deci, nu cred în teoria conspiraţiei etc, dar, repet, unii discută, însă eu nu am date în sensul unor argumente ştiinţifice că aşa ar fi. În schimb, am argumente ştiinţifice bine fundamentate că este vorba de evoluţia naturală a relaţiei umanitate cu lumea înconjurătoare.

Citește și: ORDONANȚĂ MILITARĂ de restrangere a circulației. Se închid mall-urile, cabinetele stomatologice, se interzic grupurile mai mari de trei persoane în afara locuinței, iar noaptea se poate ieși din casă numai cu motiv

Aceste microorganisme încearcă să se adapteze şi trec la om

Reporter: Până la urmă, ce rol au aceste microorganiseme în lume? Virusurile, în particular.

Molnar Geza: Virusurile sunt întotdeauna patogene. Bacteriile, 90%, ne sunt folositoare. Dacă nu am avea bacterii în intestin, stomac etc, nu am putea utiliza alimentele pe are le consumăm.

Dacă nu am avea bacterii care sunt prezente în procesul de nutrificare şi nitrificare a suprafeţei pământului, n-am avea agricultură, culturi etc. Deci, 90% din microorganismele care ne înconjoară ne sunt în sprijin.

Dar rămâne 10% din multitudinea aceasta a lor, care sunt patogene şi produc îmbolnăviri. Dacă discutăm de bacterii, de exemplu meningita meningococică sau antraxul etc. Virusurile, dacă se adaptează omului, întotdeauna sunt patogene. Deci, îmbolnăvesc, dau infecţie.

Reporter: Dar mă gândesc că natura are legile, mecanismele ei, că orice din natură are un rol în acest circuit foarte complex. Virusurile ce rol au, de ce au apărut, de ce există?

Molnar Geza: În lumea animală aceste coronavirusuri, la lilieci, de exemplu, nu produc nimic.

Reporter: Sunt un accident al naturii? Nu au şi virusurile vreun rol pe care nu-l cunoaştem noi, poate?

Molnar Geza: Acuma, sigur, că virusurile care produc îmbolnăviri în lumea animală îşi au rolul lor de selectare a animalelor îmbătrânite, bolnave etc.

Dar nu sunt enorm de multe situaţii. În lumea animală e vorba mai mult de convieţuire, fără a afecta organismul animal. Dar mă reîntorc la ce v-am spus în primele fraze: o dată ce noi, umanitatea, sub toate aspectele, mergem şi ştergem din ce în ce mai mult acea graniţă între om şi lumea animală sau, mai extensiv, faţă de natură, atunci… Vă daţi seama…

Cu ocazia îmbolnăvirii cu MERS din Arabia Saudită, în grotele unui munte mic -nişte dealuri calcaroase, de fapt- au numărat 4.000 de lilieci/metru cub.

Acuma, această populaţie de lilieci, deranjată de noi, a trebuit să găsească alte locaţii, începând de la hambare şi până la podurile locuinţelor.

Liliecii pot migra până la 200 km în cazul în care sunt dislocaţi din grotele lor, din locaţiile lor naturale.

Ori, noi asta facem de multe ori, nu numai cu liliecii, ci şi cu alte animale. Dacă toate zonele de habitat natural ale animalelor sunt distruse, sigur că devin mai domestice, dar vin cu toate microorganismele lor, care pe ele nu le afectează.

Însă, aceste microorganisme, încercând să se adapteze, fac anumite schimbări, pentru că şi microorganismele, ca şi umanitatea, doreşte să supravieţuiască.

E un fenomen absolut biologic, absolut natural. Dar în care avem o mare vină şi noi sub astectul ştergerii acestor graniţe între habitatul uman şi habitatul natural din jurul habitatului natural.

Reporter: Deci, noi, oamenii suntem vinovaţi pentru că intervenim în ordinea, în legile naturii?

Molnar Geza: Pe de o parte, da. Şi, pe de altă parte, vedeţi, de exemplu, cum antibioticoterapiile exagerate şi de foarte multe ori inutile au dus la apariţia unor microorganiseme rezistente, care până atunci nu făceau nimic, dar, căutând persoana susceptibilă, persoanele bolnave, a apărut rezistenţa la antibiotice, încât mâine-poimâine n-o să mai ştii cu ce să-i tratezi.

Numărul de infectaţi va fi acelaşi, indiferent de strategie

Reporter: Ce credeţi, britanicii procedează corect, cel puţin declarativ, lăsând coronavirusul să se răspândească, pentru a dobândi acea imunitate colectivă?

Molnar Geza: Sunt două strategii posibile de aplicat. Una, aşa ca olandezii şi britanicii –dar şi acolo doar declarativ, fiindcă nu procedează chiar aşa, că şi ei au introdus o mulţime de îngrădiri.

Dar ei zic aşa: lasă ca să se infecteze, să am vârful epidemic cât mai apropiat la mine în ţară, ca să treacă cât mai repede epidemia. Dar la mine în teritoriu.

Această abordare are două riscuri majore. Unul din punct de vedere economic şi al sistemelor, alta din punct de vedere umanitar şi deontologic. Bun, zic ei: din moment ce 80% din cazuri sunt viroze banale, uşoare, pe care le poţi trata şi la domiciliu şi trec în 5-7 zile….

Dar poate supraîncărca la un moment dat sistemul sanitar, cum s-a întâmplat în Italia de Nord. Nu s-au mai putut trata toate cazurile existente. Din punct de vedere deontologic: bine-bine, eu las să sară vârful şi să treacă cât mai repede, dar trebuie să ştiu că dintre cei bolnavi vor şi muri.

Atunci, din punct de vedere deontologic nu este adecvat să spun că, domnule, ca să-mi treacă epidemia în trei săptămâni nu mă interesează că vor muri 300 sau 500 de oameni.

A doua strategie e să încerci să temperezi numărul în timp, pe zile, dar, în schimb, acest lucru prezintă riscul ca, în loc de două-trei săptămâni, să ţină mai mult şi, până la urmă, tot atâtea cazuri voi avea şi cu tot atâtea cazuri grave şi posibile decese.

Dar, în schimb, întind pe o perioadă mult mai lungă, când tot timpul am cazuri. Repet, numărul infectaţilor va fi acelaşi în final.

Oricare dintre strategii poate fi aplicată, dar cert este că la noi, în România, legislativ au fost organizate toate sistemele şi e bine să respectăm, chiar dacă este neplăcută pentru oameni această distanţare socială, care, în lipsa unui vaccin, a unui medicament specific, este singura modalitate de a mai tempera răspândirea virusului.

Vor fi două vârfuri ale epidemiei în România; virusul va ajunge la sate

Reporter: Estimaţi un vârf al epidemiei?

Molnar Geza: În Europa ne pregătim spre vârf. În schimb, în America de Sud, în America Centrală a intrat cu două-trei săptămâni mai târziu  şi încă n-au cazuri multe. În zone din Africa subsahariană nu au niciun caz, cel puţin raportat. Virusul se va plimba, inclusiv cu posibilitatea de reîntoarcere în iarna următoare.

Reporter: Nu se dobândeşte imunitatea după infectare şi vindecare?

Molnar Geza: Ba da, dobândeşti imunitate. De aceea următoarele -dacă prognoza unor cercetători se va confirma că se va întoarce şi că va fi un fel de virus sezonier- nu vor avea aceeaşi intensitate a răspândirii, a numărului de cazuri.

Va fi tot mai mică incidenţa, deoarece o bună parte din populaţie se imunizează prin boală sau dacă se va descoperi un vaccin eficient.

Reporter: Când estimaţi că va fi vârful epidemiei în România?

Molnar Geza: Dacă rămânem în România tot aşa ca acum ca depistare şi ca aplicare a strategiilor reglementate –şi-s bine reglementate, după părerea mea-, atunci primul vârf va fi undeva în maximum două săptămâni.

Dar…, dar, cunoscând obiceiurile şi disciplina populaţiei României, după Paşti, la 7-14 zile vom mai avea un vârf, fără nicio discuţie. Pentru că de sărbători mulţi vom năvăli în mediul rural, vom avea întâlniri, reuniuni familiale, rude etc.

Sub acest aspect, din păcate ne aşteptăm şi la ruralizarea acestor cazuri, la apariţia lor şi la sate, pentru că acum marea majoritate sunt în urban. Însă, în mediul rural nu va fi de proporţii mari, dar vor fi izbucniri familiale sau de comunitate, izolate.

Dar să nu uităm că populaţia rurală din România este îmbătrânită. Deci, aici trebuie să te aştepţi inclusiv la apariţia cazurilor cu indice de gravitate mare şi, din păcate, inclusiv la decese. Şi nu numai în rural, ci în general vorbesc.

Din clipa asta, esenţa va fi pe asistenţa medicală. Adică, să am capacitatea ca să încerc să salvez fiecare viaţă. Mortalitatea în Europa, exceptând Italia, nu depăşeşte nicăieri 3%, care nu este o mortalitate nici înspăimântătoare, nici dătătoare de panică etc.

Reporter: Credeţi că această pandemie va schimba lumea în general? Medicina în particular?

Molnar Geza: Lumea va suferi, pentru că din cauza absenteismului şi a incapacităţii de muncă, a închiderilor de unităţi de producţie etc… Acestea vor genera inclusiv o problemă economică, financiară.

Lumea va fi din nou la fel ca până acum

Reporter: Dar relaţiile dintre oameni, pe termen mai lung, vor fi altfel? Lumea va reveni la cum a fost înainte de panedmie sau se va schimba ceva mai substanţial în relaţiile interumane, în modul nostru de a fi şi a ne comporta unii cu alţii şi cu natura?

Molnar Geza: Nu, nu vom fi altfel. Va trece şi această epidemie. Şi nu există epidemie care să omoare pe toată lumea sau ca, din cauza unei epidemii, să fie sfârşitul lumii umane.

Sigur că va fi o învăţătută, o experienţă pentru alte aspecte ale posibilelor pandemii pe viitor.

Care, nu ştiu, vor veni peste un an sau peste 10; dar cert este, repet, în legătură cu relaţia animal-uman, că sunt candidate încă multe microorganisme pentru a trece din lumea animală la om.

Reporter: Circulă tot felul de informaţii privind existenţa unor medicamente experimentale în China sau a unor medicamente eficiente în Rusia…

Molnar Geza: Medicamente experimentale sunt multe, dar care au din ce în ce mai mult şi un iz comercial. Dar nu există până la ora actuală niciun medicament testat care să fie ţintit eficient pentru coronavirus.

Că sunt candidaţi, că x a anunţat până şi numele medicamentului, că altul a zis că face cocktailuri şi combinaţii… Până acum, singurul lucru care a ajutat realmente la tratarea cazurilor grave, de salvat viaţa, este hiperimunglobulina, adică anticorpii care apără organismul la cei care s-au vindecat.

Şi s-a făcut un apel la donare de sânge, din care au preparat produse de gamaglobulină, deci hiperimunglobulină specifică. Este un fel de gamaglobulină în care sunt deja anticoprii de la bolnavii vindecaţi şi care dă imunitate.

În concluzie, nu există până la ora actuală niciun medicament autorizat care poate fi produs şi distribuit pentru tratamentul coronavirusului. Nu se poate da întregii lumi un medicament care a fost încercat pe 100 de pacienţi. Iar vaccin pentru uz curent nu vom avea mai repede de un an.

*Conf. Dr. Molnar Geza, născut în 1943 la Turda, este unul dintre cei mai reputaţi virusologi şi specialişti în epidemiologie şi sănătate publică din România. El a imunizat primele persoane din România împotriva hepatitei B, a participat la eradicarea tifosului exantematic şi febrei tifoide şi a fost unul dintre cei care au făcut legea asigurărilor de sănătate şi programele naţionale de sănătate. În anii 1990 a fost secretar de stat pentru şapte miniştri ai Sănătăţii.

Interviu realizat de Marius Avram

sursa foto: evz


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

SFAT pentru MEDICII de azi: MEDICINA este ştiinţă, conştiinţă, IUBIRE de OAMENI. Iuliu HAŢIEGANU, 136 de ani de la naştere

Publicat

Ceea ce înseamnă azi Clujul medical i se datorează în bună măsură! Şi, fără el, azi nu ne-am fi simţit aşa de protejaţi în oraşul nostru. El a formulat şi celebra definiţie: “Medicina este ştiinţă şi conştiinţă încălzite de iubire faţă de oameni”. Se împlinesc 136 de ani de la naşterea lui Iuliu Haţieganu.

Şcoala de medicină de la Cluj

Iuliu Haţieganu (14 aprilie 1885, 4 septembrie 1959), medic internist, recunoscut în mod special pentru cercetările din domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă şcoală de medicină internă şi UMF Cluj îi poartă numele.

 

*în imagine, farfurie aniversară din porţelan a Institutului Medico-Farmaceutic Cluj, azi UMF, realizată de IRIS Cluj (colecţia Cluj24)

A fost unul dintre organizatorii educaţiei fizice de masă în mediul rural şi universitar. A pus bazele sportului clujean prin înființarea Clubului Sportiv Universitatea Cluj în 1919 şi a pus bazele medicinei transilvănene.

De asemenea, a fost unul din delegații tineretului universitar la Adunarea Națională de la Alba Iulia și a susținut în fața Consiliul Dirigent al Transilvaniei înființarea Universității din Cluj.

Un parc înfiinţat după moartea unicului fiu

Alături de Ioan Goia, Iuliu Hațieganu a adunat la catedre specialiști deosebiţi, precum Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor Babeș, Constantin Levaditi sau Emil Racoviță.

Din fonduri proprii, colectă publică și bani de la ASTRA, Hațieganu a înființat între 1930-1932 la Cluj un parc destinat mișcării sportive a tinerilor. Parcul sportiv Iuliu Hațieganu a fost dedicat memoriei unicului său copil, mort la 8 ani.

A tratat-o pe ascuns pe Smaranda Brăescu

Umanitatea lui Iuliu Haţieganu reiese şi dintr-o întâmplare. Pentru că trebuia să se ascundă de comunişti, care au condamnat-o, o româncă celebră, care a făcut să se audă de România în toată lumea, Smaranda Brăescu, a fost nevoită să se ascundă sub un nume fals, Maria Popescu. Aşa a fost tratată în ultimii ani de viaţă, la Cluj, pe ascuns, de marele Iuliu Haţieganu.

“Smaranda Brăescu s-a alăturat rezistenţei anti-comuniste şi a semnat un memoriu de protest împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946. De aceea a fost condamnată în contumacie de autorităţile comuniste şi a fost obligată să se ascundă. Fiind bolnavă, a sosit la Cluj sub o identitate falsă, Maria Popescu, şi a fost adăpostită la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Jucu. A fost tratată în secret la clinicile universitare de celebrul Iuliu Haţieganu. Se pare că a murit la 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată cu numele conspirativ de Maria Popescu. În urmă cu doi ani a fost reînhumată în Hajongard şi i s-a pus numele adevărat pe mormânt. A stat la Cluj circa doi ani înainte de a muri. Şi a mai avut tangenţe cu Clujul”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Smaranda Brăescu (21 mai 1897, Hănţeşti, Tecuci, 2 februarie 1948, Cluj), prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA). A absolvit Academia de Belle Arte Bucureşti, secţia Artă decorative şi ceramică.

A demisionat din guvern pentru că nu s-a înfiinţat Ministerul Educaţiei Fizice

Printre altele, Iuliu Haţieganu a fost coleg de clasă cu viitorul cardinal Iuliu Hossu, la Gimnaziul Superior din Blaj. Şi a fost ministru al sănătății în Guvernul Iorga, de unde a demisionat după ce i-a fost respinsă propunerea de înființare a unui portofoliu al Educației Fizice.

 

Universitatea trebuie să se ocupe şi de fizic

“Universitatea nu se poate mulţumi cu un rol pur ştiinţific şi de instrucţie. Nu poate să-şi reducă rolul la cercetări, cursuri, examene, ci trebuie să-şi întregească rolul acesta cu cel educativ – de formare de caractere. (…) Universitatea de azi nu se poate ocupa numai cu spiritual – ea trebue să se adreseze omului şi astfel trebue să se ocupe şi cu fizicul”, spunea Iuliu Haţieganu în “Îndrumări universitare” (în imagini, 1936, arhiva Cluj24).

“Îndrumări universitare” (1936, arhiva Cluj24)

“Sportul universitar românesc suferă însă de aceleaşi boale, de care este cuprins întreg sportul românesc. Pseudoamatorismul, politicianismul, comercialismul, darea în spectacol au intrat şi în vieaţa sportului universitar”, adăuga el.

(MaAv)

 

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

EDITORIAL/ Ovidiu BLAG – Tot Clujul plînge după Remus Cîmpeanu

Publicat

A plecat în Ceruri domnul Remus Cîmpeanu. Ce pierdere pentru U, ce pierdere pentru comunitatea Clujului, ce pierdere pentru fotbalul românesc…

Prestanța, caracterul său șlefuit precum un diamant au atras atenția încă dintr-un începuturi, de pe vremea cînd juca acolo, pe partea stîngă a apărării lui U.

În cartea „Confesiunile unui veteran al gazonului” bunul gazetar Ion Cupen scria: „L-am ales pe Remus Cîmpeanu fiindcă el deţine un atu obiectiv care îi conferă trăsăturile unui adevărat şef de trib în fotbalul românesc. Este un fel de lider al jucătorilor noştri, un port-drapel, dacă vreţi un simbol: numără cele mai multe prezenţe, 329, în meciurile primei divizii, toate sub culorile aceleaşi echipe, Universitatea Cluj.

E uşor să găseşti sorgintea acestei calităţi: moral forte, caracter bătut în metal nobil, disciplină interioară. Este un reprezentant autorizat al plutonului, nu atât o medie a sa, cât o simbioză perfectă, fotbaliştii de excepţie, cei plasaţi la un pol sau altul nedeţinând niciodată aureola longevităţii într-un regim constant. Numele de mare sonoritate au ars pe gazon mai intens şi mai repede, într-o singură vâlvătaie sau în cicluri imprevizibile.

„Un factor de echilibru, un tip cerebral dar autoritar, maleabil dar cu idei clare”

Traiectoria lor cu viraje sucombă la cifre pe lângă care un Cîmpeanu sau un Adam, alt fotbalist fără sceptru, dar în fruntea clasamentului, foarte aproape de numărul obţinut de Cîmpeanu, calcă în pas cadenţat. Tocmai de aceea, din confesiunile unui Remus Cîmpeanu poţi croi o haină în care să încapă orice fotbalist, căci gândurile şi trăirile lui ating orizonturi caracteristice, au putere de generalizare.”

Aceste calități, să le spunem de jucător, s-au desăvîrșit mai apoi, după încheierea carierei, ajutîndu-l pe domnul Remus Cîmpeanu să devină un adevărat stîlp al societății clujene.

Un factor de echilibru, un tip cerebral dar autoritar, maleabil dar cu idei clare. Îmi amintesc cum îmi spunea, prin anul 2000, sintetizînd situația de atunci de la U Cluj: „Trebuie renunţat la aceste şedinţe care au loc la Universitatea, care ţin ore în şir, unde se dezbat teme generoase de altfel, dar cu o componenţă atât de stufoasă, încât decizia este foarte greu de luat. Vorbesc acolo vrute şi nevrute, după care fiecare merge la casa lui, iar a doua zi nu se întâmplă nimic din ceea ce s-a preconizat. Fotbalul este un domeniu în care trebuie să ai profesionişti, de la vârf şi până la magazioner”.

„Oare am dat vreodată vreo pasă perfectă?”

Domnul Remus Cîmpeanu a știut să se comporte mereu ca un gentleman. Nu a fost cu nasul pe sus cînd era unul dintre cei mai importanți oameni din fotbalul clujean și manager al celebrului ACR așa cum nu a stat cu capul plecat nici cînd unii l-au nedreptățit sau l-au plasat într-un con al uitării.

Cu spatele drept, cu figura semeață și cu pași hotărîți străbătea orașul care-l chema mereu și pe care îl înnobila cu figura sa emblematică. Se lumina strada cînd pășea Remus Cîmpeanu pe acolo, se luminau chipurile celor care îl salutau cu respect.

Omul care a jucat 15 ani fundaș stînga deși era dreptaci a avut mereu, așa cum îmi mărturisea, o dilemă: „oare am dat vreodată vreo pasă perfectă”?

Ați dat multe pase perfecte, domnule Remus Cîmpeanu. Noi însă nu am știut să le preluăm…

Foto: Mircea Roșca

Citește mai departe

ACTUALITATE

GLASURI ardelene care au VRĂJIT lumea. PRIVIGHETORILE clujene Lya Hubic şi Ana Rozsa Vasiliu

Publicat

Încă suntem în luna martie, dedicată femeii. Iar două dintre femeile celebre care au făcut cinste Clujului, Transilvaniei şi României sunt solistele de operă Lya Hubic şi Ana Rozsa Vasiliu.

Peste 2.000 de spectacole în lume

Lya Hubic (9 ianuarie 1911, 16 februarie 2006), interpretă de operă și operetă română.

„A fost soprană, solistă a Operei Române din Cluj. A făcut Academia de muzică şi artă dramatică la Cluj. Era supranumită privighetoarea Transilvaniei şi a debutat în rolul Musetta, de Puccini. Se zice că a avut peste 2.000 de spectacole şi a fost invitată pe marile scene ale Europei.

Un lucru foarte important e că a renunţat la marile scene ale lumii, să fie angajată de ele, pentru a rămâne acasă la Cluj şi a contribuit cu talentul său la prestigiul Operei Române. În semn de apreciere, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca a instituit în onoarea sa Trofeul Lya Hubic, care este decernat unor personalităţi de marcă ale scenei lirice”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

A urmat cursurile liceale la Liceul de Fete de la Beiuș și la Liceul din Satu Mare, apoi, între 1931-1936, cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la canto și pedagogie.

A fost angajată la Opera Naţională Română din Cluj, unde a debutat pe 3 octombrie 1936 în rolul Musetta din Boema lui Giacomo Puccini. A cântat, printre alţii, alături de Ana Rozsa Vasiliu.

Printre altele, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural şi cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler. În 2003 a fost instituit, în onoarea sa, Trofeul „Lya Hubic”, care este  decernat unor personalități în domeniul artei lirice.

De la Cluj, la Scala din Milano

O altă mare voce a Clujului şi a lumii a fost Ana Rozsa Vasiliu.

„S-a născut la Buziaş în 1899 şi a murit la Cluj în 1987. Era mezosoprană şi apoi soprană. Era foarte frumoasă. A debutat la Opera Română din Cluj, în 1921. În 1931 debutează la Scala Milano, unde activează până în 1932.

A fost una dintre femeile cuceritoare ale Clujului interbelic. S-a căsătorit cu celebrul medic Titus Vasiliu. A trăit la Cluj până la sfârşitul vieţii”, spune, pentru Cluj24, istoricul Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Ana Rozsa Vasiliu (10 februarie 1899, 9 aprilie 1987) a absolvit „Școala Superioară de Fete din Timișoara“ şi Milwaukee Conservatory (USA). În 1931 a debutat La Scala Theater Milan, cu „Freja“.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Omul care A FĂCUT Clujul FRUMOS. Marele arhitect al ARDEALULUI. A dat VIENA pe Cluj. 100 de ani de la MOARTEA lui Pakey Lajos

Publicat

E aproape anonim. Dar a făcut din Cluj un oraş frumos. Cel puţin zona centrală. Nu numai că a proiectat o serie de obiective clujene, dar a condus arhitectura oraşului vreme bună. Din 1880 până către sfârşitul vieţii. Vreo 40 de ani. Şi a contribuit semnificativ la aspectul multor obiective din Transilvania. De la moartea lui se împlinesc 100 de ani. Dar, deşi Pakey Lajos a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şef ai Clujului, se ştiu foarte puţine lucruri despre el. Abia de puţin timp, un chiştoc de stradă din Bună Ziua, Cluj, îi poartă numele. Iar pe casa în care a locuit şi pe care a proiectat-o nu e niciun semn despre el…

Casa Pakey Lajos din Cluj-Napoca

Clujul, în schimbul Vienei

Încă de tânăr a fost foarte bine cotat. A fost unul dintre preferaţii lui Theophil Hansen. A participat şi proiectarea şi finalizarea clădirii Parlamentului din Viena. Putea să facă o carieră internaţională. Dar până la urmă a ales Clujul.

„N-ar fi vrut să se întoarcă de la Viena. Însă era singur la părinţi şi, ca să poată să aibă grijă de ei, a trebuit să se întoarcă la Cluj. Era unul dintre elevii ai lui Theophil Hansen. Şi lucra în echipa lui la Viena. El a proiectat nu numai la Cluj, ci şi în alte părţi din Transilvania. A fost prolific la acest capitol. A proiectat în zona centrală a Clujului clădiri semnificative. A făcut planul de arhitectură pentru Hotel New York, de exemplu. Dar nu poţi să vorbeşti de activitatea lui şi să faci abstracţie de Loja Unio, fiindcă multe dintre idei se cristalizează acolo”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Varga Attila, care se ocupă de viaţa marelui arhitect clujean.

Attila Varga aminteşte şi de clădirile Universităţii Tehnice de pe Bariţiu, Muzeul de Industrie, Vila Pakey, pe care arhitectul clujean le-a proiectat.

Mason cu perspectivă

Pakey Lajos (1 martie 1853, Cluj – 22 martie 1921, Cluj) a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi şef ai Clujului. A proiectat clădiri importante ale oraşului. Şi lui i se datorează în bună măsură faţa pe care o are acum Clujul.

„Trebuie să mărturisim faptul că preocuparea intensă pe care o avem faţă de personalitatea şi, totodată, contribuţia arhitecturală remarcabilă în beneficiul acestei urbe din partea celui care a fost Pakey Lajos, membru marcant al Lojii „Unio” din Cluj, şi, totodată, unul din cei mai competenţi arhitecţi ai acestui oraş din a doua jumătate a veacului al XIX-lea nu este întâmplătoare. A fost un om de geniu. Care şi-a lăsat amprenta asupra arhitecturii Clujului modern”, mai spune istoricul clujean.

Schimbarea la faţă a Clujului

Pakey Lajos a contribuit fundamental la schimbarea Clujului natal, în care s-a întors după ce a studiat arhitectura la Budapesta, Munchen şi Viena. Era foarte apreciat la Viena. Şi probabil că ar fi devenit unul dintre arhitecţii renumiţi ai Europei.


Întors la Cluj preia funcţia de aritect şef al oraşului. Şi era la acea vreme singurul arhitect cu studii în domeniu. În vremea sa, oraşul îşi schimbă aspectul. Şi în Piaţa Unirii de astăzi începea mare demolare a zidului şi a tarabelor din jurul Bisericii Sfântul Mihail. Pakey a supravegheat personal demolările. Şi a recuperat o mulţime de pietre valoroase din perioada antică sau medievală. O parte dintre ele chiar le include în construcţia casei sale de pe actuala stradă Republicii.

Câteva opere

Printre clădirile pe care le-a proiectat se numără hotelul Continental, clădirea Politehnicii de pe Bariţiu, clădirea Chios şi Cazinoul, fântâna arteziană din parc, clădirea Liceului Brassai.

Macheta statuii lui Matia Corvin, premiată la Paris (arhiva Cluj24)

De asemenea, a proiectat soclul Grupului statuar Matei Corvin, pentru care a fost distins cu Ordinul Franz Josef în grad de cavaler. Se spune că ar fi împrumutat chiar chipul său unuia dintre străjerii regelui. Tot el a proiectat atelierul construit la Budapesta unde a fost realizată statuia lui Matei Corvin şi Pakey Lajos a proiectat şi casa autorului statuii, Fadrusz Janos. A mai proiectat o serie de biserici unitariene, spitalele din Huedin şi Mociu.

Un stil arhitectural ardelean

Pakey Lajos a avut o cultură vastă. A călătorit mult. Şi chiar cânta la pian şi violoncel. Puţin ştiu că a fost şi francmason.

„Pakey Lajos a fost francmason. Renumitul arhitect a fost iniţiat în cadrul Lojii „Unio” din Cluj în ziua de 24 aprilie 1887, pentru ca, după numai şase zile, să primească deja şi gradul de Maestru. Această ascensiune rapidă a sa în cadrul masoneriei ardelene nu trebuie să surprindă pe nimeni. După cum s-a mai pomenit şi cu alte ocazii, cunoscutul atelier a reunit în structurile sale elita acestui oraş, iar Pakey Lajos a fost, cu siguranţă, una din figurile sale cele mai reprezentative.

A călătorit mult, străbătând Europa de la un capăt la celălalt. S-a pregătit alături de nume de marcă ale arhitecturii continentale, convins fiind de faptul că armonia, ordinea şi frumuseţea trebuie să se regăsească în fiecare aspect al muncii pe care o depune zilnic cu pasiune şi entuziasm. Poate fi considerat un veritabil vizionar al vocaţiei sale tocmai pentru că a fost printre puţinii care, în plin dualism austro-ungar, a pledat cu convingere pentru un stil arhitectural autonom, tipic ardelean, care să reflecte, din plin, farmecul şi tradiţia locală. A constatat cu regret că, din păcate, contemporanii săi nu beneficiau de o educaţie pe măsură pentru a înţelege importanţa acestui aspect.

Nu o dată s-a exprimat în mod deschis, subliniind că planurile pentru construcţiile mari din această urbe erau pregătite şi finanţate la centru, motiv pentru care şi caracteristicile lor aduceau mult din specificul clădirilor pestane. Şi atunci de ce un stil independent care să conţină generos motivele artistice tradiţionale?”, povesteşte Varga Attila.

Ţara celor 100 de orgi şi oraşul comoară

„Dincolo de erudiţia sa incontestabilă, Pakey Lajos a fost un romantic şi un visător incurabil, parcă veşnic îndrăgostit de splendoarea locurilor unde el a crescut şi s-a format ca om. Viaţa, la un moment dat, l-a pus să aleagă între capitala Imperiului Dunărean şi oraşul de pe Someş.

A revenit pe meleaguri natale, cu inima deschisă, convins fiind de aceea că Lumina sa interioară e suficientă pentru ca şi aici să contribuie la edificarea unor minunăţii arhitecturale după modelul marii metropole vieneze. El a dorit să zidească în „Ţara celor 1000 de Orgi” o altă metropolă regală în miniatură. Dar, dincolo de toate, visul său a fost ca frumuseţea oamenilor şi minunăţiile locurilor să nu se piardă niciodată, iar cei care vin după el să se poată bucura de tot ceea ce a constituit cândva magia inegalabilă a „Oraşului Comoară””, mai spune istoricul Varga Attila.

Proiectele sale împânzesc Transilvania şi Europa

Pakey Lajos (1 martie 1853, Cluj – 22 martie 1921, Cluj), arhitect şef al Clujului. Și-a început studiile la Liceul Unitarian din Cluj, apoi la Budapesta şi Munchen. A practicat arhitectura la Viena.

Printre operele sale: bisericile unitariene din Belin, Delenii, Firtănuş, Odorheiu Secuiesc, biserica catolică Târnăveni. Apoi, Liceul Unitarian din Cluj, Liceul Unitarian din Odorheiu Secuiesc, Muzeul Industriei din Cluj, Academia de Comerț din Cluj, Hotelul New York (azi Continental), Chios și Casino din parcul mare clujean, spitalele din Huedin şi Mociu.

Iar: casa lui Janos Fadrusz din Budapesta, castelul contelui István Teleki din Dumbrăvioara, castelul lui Tivadar Béldy din Budila, castelul lui István Ugron din Zau de Câmpie, castelele Teleki din Chinari. De asemenea, a restaurat Casa Matia Corvin din Cluj.

A făcut soclul statuii lui Matia Corvin din Cluj, soclul statuii Reginei Elisabeta din Cluj, soclul statuii Maria Terezia din Bratislava, soclul statuii Wesselényi din Jibou.Tot el a proiectat, printre altele, mai multe plăci funerare, dar şi placa memorială cu 100 de ani ai teatrului maghiar din Cluj (Palatul Rhedey) şi gardul de fier al Bisericii Sfântul Mihail din Cluj.

Casa Pakey Lajos din Cluj

În imagini, unde a locuit Pakey Lajos, conține elemente arhitecturale din piatră cioplita din sec. XVI, cu valoare istorica deosebita.

Ancadramentele de ușă sau fereastra provin din casele construite în centrul istoric al Clujului în sec XVI. Casa Wolphard-Kakas, Henczel, Hensler sau Casa Bogner au fost demolate sau modificate odată cu marea transformarea urbana a Clujului de la sfârșitul sec. XIX, mai multe ancadramente din piatră cioplită fiind salvate de către arhitectul Pakey Lajos, din care câteva au fost puse în casa sa (amănunte în imagini).
(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate