Connect with us

Clujeni de 5 stele

Virusologul Molnar Geza: Vor fi două vârfuri ale epidemiei de coronavirus în România. Omul a şters graniţa dintre el şi natură

Publicat


Pandemia de COVID 19 zguduie lumea. Combaterea noului coronavirus a determinat adoptarea de măsuri fără precedent pe întreg globul. Dar omul trăieşte cu virusurile dintotdeauna. Şi aşa va fi în continuare, şi după acest hop al omenirii.

Unul dintre cei mai reputaţi virusologi din România, clujeanul Molnar Geza, ne explică această convieţuire a omului cu microorganismele şi cu natura în general. Dar şi de unde vine şi către ce se înderaptă această pandemie cu noul coronavirus.

Citește și Coronavirus: Evoluția COVID-19, pe zile, la persoanele infectate. Primele simptome și momentele critice până la vindecare

Este şi vina noastră, fiindcă barierele dintre umanitate şi lumea animală s-au restrâns

Reporter: Acest nou tip de coronavirus de unde a apărut? Exista şi înainte? De ce a apărut acum?

Molnar Geza: În relaţia umanităţii cu lumea din jur şi în primul rând cu lumea animală –în primul rând vertebrate- există tot timpul un schimb de microorganisme.

De vreo 20 de ani tot apar alte microorganisme. Fără nicio discuţie, este şi din vina noastră, pentru că barierele sau zona de contact între umanitate şi lumea animală a devenit tot mai restrânsă, mai apropiată.

Putem să discutăm de ecologie, putem să discutăm de defrişări cu care deranjăm lumea animală etc. Dacă ne referim la coronavirusuri, aşa cum m-aţi întrebat, a existat o epidemie care a dat peste 8.000 de cazuri, SARS, în 2002-2003.

La care, cu mare probabilitate, a fost identificată ca sursă animală liliecii. Pe urmă, în 2012  a apărut tot cu coronavirus, MERS, care a plecat din Arabia Saudită, deci nu din China.

La MERS, cu certitudine s-a dovedit că rezervorul animal natural al acestui tip de coronavirus sunt liliecii. Acuma, că de ce a apărut acum, în 2019, în China, şi tot cu bănuiala că de la liliecii…

Cercetările continuă, dar cu mare probabilitate tot liliecii sunt rezervorul natural. Că de ce? De aceea, pentru că acum s-a ajuns ca în cazul acestui virus al liliecilor –a anumitor populaţii de lilieci, pentru că sunt vreo 18 specii diferite de lilieci- există undeva o încercare de trecere, de tranzitare a unor microorganisme –nu numai virusuri, ci şi alte microorganisme- din lumea animală spre receptivitate la lumea umană.

De obicei, există şi o gazdă intermediară, care în cazul acesta este încă în discuţie; că e vorba de pangolin sau de alt mamifer, încă nu s-a lămurit.

Reporter: Deci, acest tip de virus, această tulpină, acest COVID 19 exista şi înainte sau este rezultatul vreunei mutaţii în familia coronavirusului?

Molnar Geza: Coronavirusurile sunt cunoscute în lumea animală din anii 1960-1965. În lumea umană nu a existat până în 2002, până la apariţia SARS. Atunci a început să se identifice ca patologie umană.

Sunt peste 20-30 de agenţi patogeni care se pregătesc să treacă la om

Reporter: Bun, şi SARS, şi MERS fac parte din familia mare a coronavirusurilor, dar acest nou tip de coronavirus, COVID 19, credeţi că exista sau e o combinaţie recentă între careva dintre familiile acestea de coronavirus?

Molnar Geza: Fără nicio discuţie, este o recombinare, o schimbare în structura virusului, pentru că virusul propriu-zis al liliacului nu poate infecta omul, fiindcă omul nu are receptori pentru a primi virusul. Deci, tocmai de aceea se caută şi specia animală intermediară. E exact ca în cazul virusului gripal H1N1, cu epidemia din Mexic. Şi acolo e vorba de virusul păsărilor, care face mutaţii şi recombinaţii, în primul rând la porcine, dar nu numai.

Reporter: Circulă mult şi ideea că acest COVID 19 ar putea să fi fost creat în laborator…

Molnar Geza: Domnule, acest lucru s-a discutat… Eu am 77 de ani şi n-o să mai apuc, peste 30 de ani, când se vor desecretiza anumite documente… Dar, cu multă probabilitate, nu a fost creat în laborator. Pentru că este vorba de aşa-zisele microorganisme şi boli emergente.

Nu e singura. Vedeţi că şi Ebola e cunoscută tot din anii 1960. Dar a fost cu nişte episoade epidemice localizate, în Africa Centrală în primul rând. Până atunci n-a deranjat pe nimeni sau i-a deranjat numai pe cei implicaţi, populaţia din zonă.

Acum, când şi Ebola s-a extins mai mult, toată lumea este îngrijorată. Şi aceasta este o patologie, o infecţie emergentă. Dar, sunt cel puţin 20-30 de agenţi patogeni –nu numai virusuri, ci şi bacterii- cares e pregătesc şi sunt atenţionări în acest sens.

De aceea, de exemplu, izolările la lumea păsărilor a virusului gripal H5N8 este din ce în ce mai frecventă şi în Europa şi în Asia de Sud-Est, motiv pentru care este supus unei atenţii mari, fiindcă oricând ar putea să dobândească caractere patogene contra omului.

Şi atunci va apărea un nou virus gripal H5N8, care până acum n-a existat la om. Deci, astea sunt mecanismele biologice ale convieţuirii şi coexistenţei umanităţii cu lumea înconjurătoare, în primul rând cu lumea animală. De aceea se şi numesc zoonoze, adică provenind de la animale şi care se adaptează pentru infectarea omului. De ce spun acest lucru, că se adaptează?!

Adică, virusurile originale animale, 90%, nu pot infecta omul, decât foarte rar sau în circumstanţe absolut de coexistenţă. Să zicem, de exemplu, muncitorii de la crescătorii mari de porcine sau cabaline etc, care toată ziua sunt împreună cu acele microorganisme.

Acest lucru poate genera focare locale, cu îmbolnăviri locale, dar nu cu transmitere aşa cum se întâmplă cu acest nou coronavirus, care o transmisibilitate crescută, adaptată pentru om. Deci, nu cred în teoria conspiraţiei etc, dar, repet, unii discută, însă eu nu am date în sensul unor argumente ştiinţifice că aşa ar fi. În schimb, am argumente ştiinţifice bine fundamentate că este vorba de evoluţia naturală a relaţiei umanitate cu lumea înconjurătoare.

Citește și: ORDONANȚĂ MILITARĂ de restrangere a circulației. Se închid mall-urile, cabinetele stomatologice, se interzic grupurile mai mari de trei persoane în afara locuinței, iar noaptea se poate ieși din casă numai cu motiv

Aceste microorganisme încearcă să se adapteze şi trec la om

Reporter: Până la urmă, ce rol au aceste microorganiseme în lume? Virusurile, în particular.

Molnar Geza: Virusurile sunt întotdeauna patogene. Bacteriile, 90%, ne sunt folositoare. Dacă nu am avea bacterii în intestin, stomac etc, nu am putea utiliza alimentele pe are le consumăm.

Dacă nu am avea bacterii care sunt prezente în procesul de nutrificare şi nitrificare a suprafeţei pământului, n-am avea agricultură, culturi etc. Deci, 90% din microorganismele care ne înconjoară ne sunt în sprijin.

Dar rămâne 10% din multitudinea aceasta a lor, care sunt patogene şi produc îmbolnăviri. Dacă discutăm de bacterii, de exemplu meningita meningococică sau antraxul etc. Virusurile, dacă se adaptează omului, întotdeauna sunt patogene. Deci, îmbolnăvesc, dau infecţie.

Reporter: Dar mă gândesc că natura are legile, mecanismele ei, că orice din natură are un rol în acest circuit foarte complex. Virusurile ce rol au, de ce au apărut, de ce există?

Molnar Geza: În lumea animală aceste coronavirusuri, la lilieci, de exemplu, nu produc nimic.

Reporter: Sunt un accident al naturii? Nu au şi virusurile vreun rol pe care nu-l cunoaştem noi, poate?

Molnar Geza: Acuma, sigur, că virusurile care produc îmbolnăviri în lumea animală îşi au rolul lor de selectare a animalelor îmbătrânite, bolnave etc.

Dar nu sunt enorm de multe situaţii. În lumea animală e vorba mai mult de convieţuire, fără a afecta organismul animal. Dar mă reîntorc la ce v-am spus în primele fraze: o dată ce noi, umanitatea, sub toate aspectele, mergem şi ştergem din ce în ce mai mult acea graniţă între om şi lumea animală sau, mai extensiv, faţă de natură, atunci… Vă daţi seama…

Cu ocazia îmbolnăvirii cu MERS din Arabia Saudită, în grotele unui munte mic -nişte dealuri calcaroase, de fapt- au numărat 4.000 de lilieci/metru cub.

Acuma, această populaţie de lilieci, deranjată de noi, a trebuit să găsească alte locaţii, începând de la hambare şi până la podurile locuinţelor.

Liliecii pot migra până la 200 km în cazul în care sunt dislocaţi din grotele lor, din locaţiile lor naturale.

Ori, noi asta facem de multe ori, nu numai cu liliecii, ci şi cu alte animale. Dacă toate zonele de habitat natural ale animalelor sunt distruse, sigur că devin mai domestice, dar vin cu toate microorganismele lor, care pe ele nu le afectează.

Însă, aceste microorganisme, încercând să se adapteze, fac anumite schimbări, pentru că şi microorganismele, ca şi umanitatea, doreşte să supravieţuiască.

E un fenomen absolut biologic, absolut natural. Dar în care avem o mare vină şi noi sub astectul ştergerii acestor graniţe între habitatul uman şi habitatul natural din jurul habitatului natural.

Reporter: Deci, noi, oamenii suntem vinovaţi pentru că intervenim în ordinea, în legile naturii?

Molnar Geza: Pe de o parte, da. Şi, pe de altă parte, vedeţi, de exemplu, cum antibioticoterapiile exagerate şi de foarte multe ori inutile au dus la apariţia unor microorganiseme rezistente, care până atunci nu făceau nimic, dar, căutând persoana susceptibilă, persoanele bolnave, a apărut rezistenţa la antibiotice, încât mâine-poimâine n-o să mai ştii cu ce să-i tratezi.

Numărul de infectaţi va fi acelaşi, indiferent de strategie

Reporter: Ce credeţi, britanicii procedează corect, cel puţin declarativ, lăsând coronavirusul să se răspândească, pentru a dobândi acea imunitate colectivă?

Molnar Geza: Sunt două strategii posibile de aplicat. Una, aşa ca olandezii şi britanicii –dar şi acolo doar declarativ, fiindcă nu procedează chiar aşa, că şi ei au introdus o mulţime de îngrădiri.

Dar ei zic aşa: lasă ca să se infecteze, să am vârful epidemic cât mai apropiat la mine în ţară, ca să treacă cât mai repede epidemia. Dar la mine în teritoriu.

Această abordare are două riscuri majore. Unul din punct de vedere economic şi al sistemelor, alta din punct de vedere umanitar şi deontologic. Bun, zic ei: din moment ce 80% din cazuri sunt viroze banale, uşoare, pe care le poţi trata şi la domiciliu şi trec în 5-7 zile….

Dar poate supraîncărca la un moment dat sistemul sanitar, cum s-a întâmplat în Italia de Nord. Nu s-au mai putut trata toate cazurile existente. Din punct de vedere deontologic: bine-bine, eu las să sară vârful şi să treacă cât mai repede, dar trebuie să ştiu că dintre cei bolnavi vor şi muri.

Atunci, din punct de vedere deontologic nu este adecvat să spun că, domnule, ca să-mi treacă epidemia în trei săptămâni nu mă interesează că vor muri 300 sau 500 de oameni.

A doua strategie e să încerci să temperezi numărul în timp, pe zile, dar, în schimb, acest lucru prezintă riscul ca, în loc de două-trei săptămâni, să ţină mai mult şi, până la urmă, tot atâtea cazuri voi avea şi cu tot atâtea cazuri grave şi posibile decese.

Dar, în schimb, întind pe o perioadă mult mai lungă, când tot timpul am cazuri. Repet, numărul infectaţilor va fi acelaşi în final.

Oricare dintre strategii poate fi aplicată, dar cert este că la noi, în România, legislativ au fost organizate toate sistemele şi e bine să respectăm, chiar dacă este neplăcută pentru oameni această distanţare socială, care, în lipsa unui vaccin, a unui medicament specific, este singura modalitate de a mai tempera răspândirea virusului.

Vor fi două vârfuri ale epidemiei în România; virusul va ajunge la sate

Reporter: Estimaţi un vârf al epidemiei?

Molnar Geza: În Europa ne pregătim spre vârf. În schimb, în America de Sud, în America Centrală a intrat cu două-trei săptămâni mai târziu  şi încă n-au cazuri multe. În zone din Africa subsahariană nu au niciun caz, cel puţin raportat. Virusul se va plimba, inclusiv cu posibilitatea de reîntoarcere în iarna următoare.

Reporter: Nu se dobândeşte imunitatea după infectare şi vindecare?

Molnar Geza: Ba da, dobândeşti imunitate. De aceea următoarele -dacă prognoza unor cercetători se va confirma că se va întoarce şi că va fi un fel de virus sezonier- nu vor avea aceeaşi intensitate a răspândirii, a numărului de cazuri.

Va fi tot mai mică incidenţa, deoarece o bună parte din populaţie se imunizează prin boală sau dacă se va descoperi un vaccin eficient.

Reporter: Când estimaţi că va fi vârful epidemiei în România?

Molnar Geza: Dacă rămânem în România tot aşa ca acum ca depistare şi ca aplicare a strategiilor reglementate –şi-s bine reglementate, după părerea mea-, atunci primul vârf va fi undeva în maximum două săptămâni.

Dar…, dar, cunoscând obiceiurile şi disciplina populaţiei României, după Paşti, la 7-14 zile vom mai avea un vârf, fără nicio discuţie. Pentru că de sărbători mulţi vom năvăli în mediul rural, vom avea întâlniri, reuniuni familiale, rude etc.

Sub acest aspect, din păcate ne aşteptăm şi la ruralizarea acestor cazuri, la apariţia lor şi la sate, pentru că acum marea majoritate sunt în urban. Însă, în mediul rural nu va fi de proporţii mari, dar vor fi izbucniri familiale sau de comunitate, izolate.

Dar să nu uităm că populaţia rurală din România este îmbătrânită. Deci, aici trebuie să te aştepţi inclusiv la apariţia cazurilor cu indice de gravitate mare şi, din păcate, inclusiv la decese. Şi nu numai în rural, ci în general vorbesc.

Din clipa asta, esenţa va fi pe asistenţa medicală. Adică, să am capacitatea ca să încerc să salvez fiecare viaţă. Mortalitatea în Europa, exceptând Italia, nu depăşeşte nicăieri 3%, care nu este o mortalitate nici înspăimântătoare, nici dătătoare de panică etc.

Reporter: Credeţi că această pandemie va schimba lumea în general? Medicina în particular?

Molnar Geza: Lumea va suferi, pentru că din cauza absenteismului şi a incapacităţii de muncă, a închiderilor de unităţi de producţie etc… Acestea vor genera inclusiv o problemă economică, financiară.

Lumea va fi din nou la fel ca până acum

Reporter: Dar relaţiile dintre oameni, pe termen mai lung, vor fi altfel? Lumea va reveni la cum a fost înainte de panedmie sau se va schimba ceva mai substanţial în relaţiile interumane, în modul nostru de a fi şi a ne comporta unii cu alţii şi cu natura?

Molnar Geza: Nu, nu vom fi altfel. Va trece şi această epidemie. Şi nu există epidemie care să omoare pe toată lumea sau ca, din cauza unei epidemii, să fie sfârşitul lumii umane.

Sigur că va fi o învăţătută, o experienţă pentru alte aspecte ale posibilelor pandemii pe viitor.

Care, nu ştiu, vor veni peste un an sau peste 10; dar cert este, repet, în legătură cu relaţia animal-uman, că sunt candidate încă multe microorganisme pentru a trece din lumea animală la om.

Reporter: Circulă tot felul de informaţii privind existenţa unor medicamente experimentale în China sau a unor medicamente eficiente în Rusia…

Molnar Geza: Medicamente experimentale sunt multe, dar care au din ce în ce mai mult şi un iz comercial. Dar nu există până la ora actuală niciun medicament testat care să fie ţintit eficient pentru coronavirus.

Că sunt candidaţi, că x a anunţat până şi numele medicamentului, că altul a zis că face cocktailuri şi combinaţii… Până acum, singurul lucru care a ajutat realmente la tratarea cazurilor grave, de salvat viaţa, este hiperimunglobulina, adică anticorpii care apără organismul la cei care s-au vindecat.

Şi s-a făcut un apel la donare de sânge, din care au preparat produse de gamaglobulină, deci hiperimunglobulină specifică. Este un fel de gamaglobulină în care sunt deja anticoprii de la bolnavii vindecaţi şi care dă imunitate.

În concluzie, nu există până la ora actuală niciun medicament autorizat care poate fi produs şi distribuit pentru tratamentul coronavirusului. Nu se poate da întregii lumi un medicament care a fost încercat pe 100 de pacienţi. Iar vaccin pentru uz curent nu vom avea mai repede de un an.

*Conf. Dr. Molnar Geza, născut în 1943 la Turda, este unul dintre cei mai reputaţi virusologi şi specialişti în epidemiologie şi sănătate publică din România. El a imunizat primele persoane din România împotriva hepatitei B, a participat la eradicarea tifosului exantematic şi febrei tifoide şi a fost unul dintre cei care au făcut legea asigurărilor de sănătate şi programele naţionale de sănătate. În anii 1990 a fost secretar de stat pentru şapte miniştri ai Sănătăţii.

Interviu realizat de Marius Avram

sursa foto: evz


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



ACTUALITATE

Primul FOTOGRAF de RĂZBOI din lume s-a NĂSCUT la Cluj. CASA natală. Carol Pop de Szathmari, 210 ani de la naştere

Publicat

carol popp szathmari portret horz

Una dintre cele mai mari personalităţi ale fotografiei mondiale s-a născut la Cluj. Carol Pop de Szathmari s-a născut în urmă cu 210 ani, în casa din imagine, de pe strada Iuliu Maniu nr. 17 din Cluj-Napoca. El a fost primul fotograf de război din lume şi primul fotograf documentarist din România. De asemenea, a fost printre primii 10 fotografi din Europa.

Casa de pe Iuliu Maniu 17

Cel mai probabil, Carol Pop de Szatmari s-a născut în imobilul de pe actuala stradă Iuliu Maniu 17 din Cluj-Napoca. Există şi păreri cum că nu s-ar fi născut acolo, însă dovezi într-o direcţie sau alta se pare că nu există.

casa carol pop szathmari iuliu maniu 17

Casa de pe str. Iuliu Maniu 17

„Există două păreri, ipoteze, una că s-ar fi născut în actula casă de pe Iuliu Maniu 17, dar alţii zic că nu acolo s-ar fi născut, că ar fi vorba de o coincidenţă de nume. Dar, oricum în Cluj s-a născut. E, totuşi, plauzibilă ipoteza că s-a născut în casa respectivă şi pentru faptul că atunci când venea la Cluj poposea în acea casă de la nr 17. Eu înclin să cred că acolo s-a născut. Strada respectivă a apărut mai târziu, ca stradă abia la începutul sec. al XX-lea. Iniţial, în zonă erau şi grajdurile”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Potrivit acestuia, Carol Pop de Szatmari a fost de mai multe ori la Cluj, după ce s-a mutat în Bucureşti.

„A fost de mai multe ori la Cluj, a făcut expoziţii fotografice la Cluj. În casa aceea, o casă barocă, a poposit şi soţia lui Petofi Sandor, scriitoarea. Iar propietarul clădirii era un orădean, Varadi”, mai spune istoricul clujean.

Pictor, grafician, fotograf, fotoreporter de război

Carol Pop de Szathmari (uneori scris Carol Popp de Szathmary, dar numele de botez este Szathmári Pap Károly, conform unei copii legalizate a Certificatului de botez, eliberată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Cluj Napoca) – pictor, grafician, fotograf şi fotoreporter de război – s-a născut la 11 ianuarie 1812, în Kolozsvár, Transilvania (actualul oraş Cluj Napoca), pe atunci în Imperiul Austriac.

carol popp de szathmari portret 2. jpeg

Carol Popp de Szathmari

După ce a studiat dreptul la Viena, a profesat o perioadă ca funcţionar la Sibiu. El a publicat, încă de pe băncile şcolii, poezii care, susţin istoricii, se află şi la originea dezvoltării sale ulterioare. A început să realizeze lucrări grafice în urma călătoriilor prin ţară şi străinătate, iar din anul 1843 datează primele sale dagherotipii.

După unele cercetări, el a realizat şi talbotipii. Calotipia Cupidon cu braţele frânte a fost realizată de Carol Pop după o călătorie la Viena şi Budapesta, în timpul căreia a asistat la desfăşurarea revoluţiei. Această fotografie, pe spatele căreia autorul a menţionat în limba germană că este prima fotografie pe care a făcut-o, se află în patrimoniul Academiei Române.

Unul dintre cele mai moderne ateliere foto din Europa

Spre mijlocul secolului al XIX-lea, el a început să facă mai des vizite la Bucureşti, iar în 1843 şi-a deschis aici un atelier foto, acesta fiind unul dintre cele mai moderne din Europa, la vremea respectivă. Pasiunea sa pentru fotografie îl face ca, la începutul Războiului Crimeii, să încarce camera obscură şi materialele specifice într-un furgon şi să plece pe front. Multe surse spun doar că, în aprilie 1854, Carol Pop de Szathmari îşi începe munca de fotograf în Războiul Crimeii, fără a se menţiona că acestea au fost realizate pe cursul fluviului Dunărea, la Olteniţa şi Silistra.

carol pop szatmari fotograf bucuresti

În timpul luptelor, furgonul său, care adăpostea băile, camera obscură, obiectivul de fotografiat, a fost luată drept ţintă de artileria turcească, de pe celălalt mal. Imprecizia tunarilor a fost de ajutor pentru fotograful român, care a scăpat nevătămat.

Războiul Crimeii, primul conflict armat reflectat în presă

Războiul Crimeii, desfăşurat între 1853 şi 1856, între Imperiul Rus, pe de o parte, respectiv Imperiul Otoman, aliat cu puterile occidentale (Anglia şi Franţa), a început prin ocuparea Principatelor Române de ruşi. Linia frontului a fost stabilită în preajma cursului danubian, Carol Pop de Szathmari având posibilitatea de a se deplasa cu uşurinţă, iar lumea întreagă a avut informaţii proaspete de la evenimente, notează site-ul http://presamil.ro/.

carol popp de szathmari crimeea 9 800x459

Astfel, Războiul Crimeii a rămas în istorie ca fiind primul conflict armat care a fost amplu reflectat în presa epocii. Ca urmare a fotografiilor executate între 1853 şi 1856, Carol Pop de Szathmari este menţionat drept primul fotograf român documentarist şi primul fotograf de război din lume. El a realizat un album cu fotografiile din Războiul Crimeii, peste 200 la număr, pentru care a primit premii din partea unor personalităţi ale vremii, cum ar fi împăratul austriac Franz Joseph, regina Victoria, împăratul Franţei Napoleon al III-lea, regina Spaniei Isabela a II-a.

Premiat la Paris

La Cabinetul de stampe al Academiei Române există clişee pe sticlă şi fotografii cu ofiţeri superiori din toate armele şi din toate taberele. Carol Pop de Szathmari a fost premiat în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprindea imagini din Războiul Crimeii.

carol popp de szathmary carul societatilor germane din bucuresti

Carol Popp de Szathmari, „Carul societăţilor germane din Bucureşti”

Pe lângă acest album, Szathmari a oferit câte un exemplar împăraţilor Napoleon al III-lea şi Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtemberg-ului şi marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.
A deschis expoziţii la Bucureşti (1864, 1868). La Viena (1873), a expus, cu ocazia Expoziţiei Universale, costume naţionale şi peisaje româneşti şi a obţinut premiul al II-lea.

În Războiul de Independenţă

După experienţa din Războiul Crimeii, Carol Pop de Szathmari a plecat din nou pe front, în Războiul de Independenţă (1877-1878), alături de Nicolae Grigorescu, Sava Henţia şi G.D. Mirea, într-un veritabil divizion al pictorilor.

Astfel, Carol Pop de Szathmari a putut fi martor implicat la două mari momente istorice ale secolului al XIX-lea, menţionează site-ul http://presamil.ro/.

L-a găzduit pe Eminescu în casa sa

Într-o prezentare făcută fotografului de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) în mai 2010, se arăta că în casa lui din Bucureşti, Carol Pop de Szathmari l-a găzduit, un timp, pe poetul Mihai Eminescu.

carol pop szatmari costume

Carol Pop de Szatmari, costume populare

„A călătorit pe nenumărate meleaguri, printre care Turcia, China şi Siberia. De-a lungul activităţii sale de artist fotograf şi pictor a lucrat pentru patru domnitori români. În decembrie 1859, ministrul Ion Ghica i-a propus să realizeze prima stemă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A realizat imagini-document la ceremonia de încoronare a primului rege al României, Carol I. Câţiva ani mai târziu, lucrările lui au fost expuse la Salonul de artă de la Budapesta. Multe dintre fotografiile şi picturile sale sunt piese de valoare în colecţiile de artă din România.

În prodigioasa sa carieră a lucrat pentru ţarul Rusiei şi pentru sultan. Pentru activitatea sa fotografică a primit distincţii din partea Reginei Angliei, a Împăratului Austriei, de la Napoleon al III-lea al Franţei şi de la Regele Spaniei”, precizează un comunicat de presă al MCPN din 5 mai 2010.

Imagini publicate în cele mai importante reviste europene

Ilustraţiile făcute în perioada Războiului de Independenţă au fost publicate în reviste precum „L’Illustration” (Paris), „Illustrated London News” (Londra), „Zeitung Illustrirte” (Germania). Carol Pop de Szathmari a murit la Bucureşti, la 3 iunie 1887. Din păcate, albumul de război care l-a făcut celebru nu s-a păstrat până în zilele noastre.

„În reprezentarea imaginii de război, a fost unul dintre precursorii acestui gen. El a reuşit să iasă din graniţele înguste ale atelierului de fotografiat pentru a fi prezent la faţa locului, acolo de unde informaţia va fi ilustrată direct, fără să depindă de plăsmuirea subiectivă a gravorilor. (…). Contribuţia sa are însă un loc însemnat în istoria fotografiei universale”, susţine dr. Lucian Ciupei, în teza sa de doctorat „Carol Pop de Szathmáry: repere monografice şi fotojurnalism”, susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, mai scrie site-ul http://presamil.ro/.

Monedă de argint emisă de BNR

În scop numismatic, în onoarea lui Carol Pop de Szathmari, Banca Naţională a României a pus în circulaţie o monedă de argint dedicată marcării a 200 de ani de la naşterea sa. Aversul redă un instantaneu bucureştean care prezintă Universitatea şi Palatul Suţu, fotografiate de Carol Pop de Szathmari, suprapus peste elementele diafragmei unei camere foto, stema României, valoarea nominală 10 lei, anul de emisiune 2012 şi inscripţia în arc de cerc România.

Reversul prezintă portretul lui Carol Pop de Szathmari şi semnătura acestuia, profilul artistului, trei pensule suprapuse peste o paletă de pictură şi anii între care a trăit acesta: 1812-1887. Studioul Cinematografic al Armatei i-a dedicat un film documentar, intitulat „Martorul”. AGERPRES

(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

LOCUL din Cluj în care s-au NĂSCUT aproape doi REGI ai Ungariei. MOISE al maghiarilor, Ştefan Bocskai, 415 ani de la MOARTE

Publicat

matia corvin horz

Într-un loc din Cluj-Napoca, cel din imagine, s-au născut aproape doi regi ai Ungariei, la 10-20 de metri nul de altul. Matia Corvin, cel mai mare rege al Ungariei, s-a născut în actualul imobil de pe strada Matei Corvin nr. 6. Vizavi, la numărul 4, s-a născut Ştefan Bocskai, principe al Transilvaniei şi aproape rege al Ungariei. I s-a propus tronul, dar a refuzat.

Ștefan Bocskai (în maghiară Bocskai Istvan) (1 ianuarie 1557, Cluj – 29 decembrie 1606, Cașovia) a fost un principe al Transilvaniei. De la moartea sa se împlinesc 415 ani. Se pare că a fost otrăvit doar cu trei zile înainte de a împlini 50 de ani.

VEZI ŞI:

Singurul REGE născut în CLUJ şi în Transilvania. Tată ROMÂN, mamă UNGUROAICĂ. Matia CORVIN, 578 de ani de la naştere

Moise al maghiarilor

bocskay istvan

„Familia Bocskai e o familie veche, cam din secolul al XIII-lea e menţionată de documente. Ştefan sau Istvan s-a născut la Cluj, la 1 ianuarie 1557, şi, dacă nu mă înşel a fost al şaselea dintre cei opt copii cunoscuţi ai lui Gheorghe Bocskai, Gyorgy.

Cum de s-a născut în casa asta, casa Bocskai-Heltai, unde este acum Universitatea maghiară Sapientia?! Principele Ioan, Janos Sigismund, l-a ţinut la domiciliu forţat pe tată său, unde a stat cu soţia, ca urmare a simpatiilor sale pro-habsburgice. Se pare că Heltai, tipograf, a închiriat o parte din casa sa şi acolo ar fi stat şi părinţii lui Ştefan, în domiciliu forţat”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

casa matia corvin si bocskai

 În faţă şi în dreapta, casele în care s-au născut Matia Corvin şi Ştefan Bocskai

El aminteşte şi despre un aspect mai puţin cunoscut, anume că era supra-numit Moise al maghiarilor şi că se considera trimisul lui Dumnezeu.

„Ştefan Bocskai a fost supra-numit şi Moise al maghiarilor, deoarece, urmând învăţăturile calviniste, se considera trimisul lui Dumnezeu care se revoltă împotriva tiranului ce desconsidera legile Domnului, aici se referă la catolici”, explică istoricul clujean,

Născătorul hoştezenilor

Un lucru inedit îl reprezintă şi faptul că el ar fi „născătorul” hoştezenilor, grădinarii Clujului.

„A fost un principe luminat, calvin. El îi aduce pe aşa-numiţii haiduci din pusta maghiară, din zona Hajdu, pe care îi şi înnobilează, iar tradiţia clujeană spune că din amestecul acestor haiduci cu populaţia germană de la marginea oraşului a apărut populaţia hoştezenilor, foştii grădinari ai Clujului. Sora sa cea mare, Elisabeta, a fost căsătorită cu Cristofor Bathory, adică tatăl lui Sigismund Bathory. Bocskai era unchiul lui Sigismund Bathory.

N-a fost rege al Ungariei. Nici nu avea cum să fie, pentru că Ioan sau Janos Sigismund a renunţat la această calitate în 1570, dându-i acest titlu habsburgilor. Turcii, într-adevăr, i-au făcut o coroană şi au dorit să-l încoroneze, dar el n-a acceptat. Sigur, nu era coroana regilor maghiari. Nu, n-a vrut să fie rege, şi nici nu avea cum să fie”, precizează Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

Ziua sa norocoasă, vinerea, i-a adus naşterea şi moartea

matia corvin horz

Matia Corvin şi casa în care s-a născut (stânga) şi Ştefan Bocskai şi casa în care s-a născut (dreapta) 

Se pare că Ştefan Bocskai era şi un tip superstiţios. S-a născut vinerea şi considera că e ziua sa norocoasă. Într-adevăr, marile evenimente din viaţa sa au avut loc vinerea. Dar tot vinerea i-a adus şi moartea, otrăvit, se pare, la Kosice.

„La Cluj s-a născut, a mai stat după ce a venit din Ungaria şi fost numit principe, în drumul său spre Dieta care la un monent dat s-a ţinut la Mediaş.

Ziua sa norocoasă o considera vinerea. Într-o zi de vineri s-a născut. Dar n-a ştiut că tot într-o zi de vineri va muri. Evenimentele majore din viaţa sa s-au petrecut în zi de vineri. Corpul neînsufleţit al principelui Bocskai a fost pus pe un catafalc în mai multe oraşe, printre care şi Clujul, oraşul său natal. Catafalcul stătea în biserica mare din piaţă, Biserica Sf. Mihail, care atunci era biserică unitariană. Şi cortegiul a ajuns la Alba Iulia, unde a fost înmormântat”, a mai spus istoricul clujean.
(MaAv)

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News

Citește mai departe

ACTUALITATE

DOMINIC STANCA Toate femeile voiau să nască cu el. Nepoata marelui doctor: A fost dat afară de comuniști. A suferit groaznic!

Publicat

1

Dominic Stanca, unul dintre cei mai importanți și mai iubiți medici pe care i-a dat Clujul, care a fondat clinica ce-i poartă numele, a descoperit și organizat Băile Someșeni, a fondat Spitalul de femei din Orăștie și a condus numeroase campanii sanitare în Ardeal, a fost pensionat forțat la 62 de ani de către comuniștii aflați la putere.

„A fost înlăturat și desconsiderat, iar el a suferit groaznic tot restul vieții”, a spus, pentru Cluj24, nepoata marelui doctor.

Născut la Petroșani, tatăl său fiind preot

Dominic Stanca s-a născut în 4 octombrie 1892 în Petroșani, ca fiul mai mic al protopopului Avram Stanca și al Ioanei Chirca, fondatoarea Reuniunii femeilor române greco-ortodoxe din Petroșani.

Este fratele preotului dr. Sebastian Stanca (1878-1947) și al medicului Constantin Stanca, tatăl poetului și actorului Dominic Stanca (1926-1976), unchiul dramaturgului Radu Stanca și al cronicarului dramatic Horia Stanca (1909-2002).

De asemenea, este fratele Elenei Stanca, căsătorită cu protopopul Ioan Duma, acesta din urmă fiind una din victimele persecuției comuniste. A fost căsătorit cu dr. Nella Stanca.

A absolvit Medicina la Cluj

Dominic Stanca și-a făcut studiile primare și secundare la Petroșani, orașul natal. Studiile superioare, de medicină, le-a urmat la Cluj (1910-1915).

Ulterior și-a efectuat stagiul militar la Sibiu, unde se afla în momentul izbucnirii Primului Război Mondial. Ulterior, a fost trimis la Orăștie, unde i-a fost încredințată organizarea unei unități medicale militare. De aici, Dominic Stanca a fost trimis pe frontul din Polonia, în calitate de doctorand, de unde primește concediu pentru terminarea studiilor.

2

După finalizarea studiilor, în anul 1916, a activat în calitate de medic-sublocotenent la unul dintre spitalele garnizoanei din Viena. De aici este transferat la Spitalul Militar din Budapesta, ulterior pe frontul din răsărit, în Volohia și Bucovina.

Marea Ofensivă din Italia

Ulterior este trimis în Italia, unde ia parte la „marea ofensivă” (15-16 iunie 1918), unde așa cum subliniază Florea Marin în lucrarea „Medicii și Marea Unire”: „Doctorul Stanca se afla tot timpul printre răniți și intoxicații cu gaze de luptă”.

Activitatea și dificultățile din timpul războiului au fost consemnate chiar de către Dominic Stanca. Acesta „a întocmit sitematic, cu talent și cu meticulozitate, însemnări zilnice privind desfășurarea epidemiilor, precum și liste nominale ale ostașilor și ofițerilor căzuți victimă acestor calamități, notând și cimitirul în care aceștia au fost înhumați”.

5

De asemenea, Dominic Stanca a realizat însemnări legate de participarea sa la Marea Adunare Națională, ca delegat oficial din partea ,,Reuniunii Femeilor Române Greco-Ortodoxe din Petroșani”.

A deschis la Cluj prima clinică obstetrică-ginecologie din Transilvania 

După război, Dominic Stanca a devenit profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj, secția Ginecologie. După Marea Unire, a participat împreună cu alți medici la organizarea serviciului militar din Cluj.

În aprilie 1919, a organizat și inaugurat prima clinică obstetrică-ginecologie din Transilvania, sub numele de „Spitalul de femei și ambulatoriul policlinic”. Înființarea acestei clinici s-a desfășurat sub noua administrație sanitară românească, având secții de medicală și chirurgie, unde se lucra la un nivel tehnic similar cu cel al clinicilor de profil.

3

Dominic Stanca (cel din dreapta sus) alături de familie și prieteni. Foto: Arhiva Stanca Ioana Gidro

Avându-l alături pe fratele său, medicul Constantin Stanca, Dominic Stanca a reușit să pună bazele unui important centru de asistență al femeilor bolnave și însărcinate, unde s-au format nenumărați specialiști în domeniu. Astăzi, clinica din Cluj îi poartă numele: Clinica Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”.

Campania igienico-sanitară la sate, școli, armată și în întreprinderi

Dominic Stanca a pus în aplicare bazele unei vaste campanii sanitare antisifilitice în perioada 1920-1921. El a fost în prima linie a acestei acțiuni de combatere a bolii și l-a avut colaborator în campanie pe medicul Constantin Levatidi, care i-a oferit posibilitatea de a pleca în străinătate pe baza unei burse.

Conștientizând nevoia implicării sale la Cluj, Dominic Stanca a refuzat. Campania igienico-sanitară s-a desfășurat prin anchete sanitare la sate, școli, armată și întreprinderi, în care medicul Stanca analiza riscurile la care erau supuși muncitorii.

Între anii 1925-1940, Dominic Stanca a activat ca profesor de igienă la Academia Teologică din Cluj, unde i-a învățat pe viitorii preoți măsurile de igienă, spre a fi utili în cadrul comunităților pe care aveau să le păstorească.

4

Dominic Stanca, alături de șeful său. Foto: Arhiva personală Stanca Gidro

Descoperirea și organizarea Băilor Minerale Someșeni

În 1928, reorganizează Băile Someșeni cu sprijinul Ministerului Sănătății și cu colaborarea unor colegi medici. Dominic Stanca descoperise efectele terapeutice ale acestor băi, ale căror proprietar era. Băile au fost naționalizate în 1949, iar el n-a mai avut voie să intre acolo timp de 10 ani.

Refugiul și activitatea medicală la Orăștie

Din cauza dictatului fascist, medicul Dominic Stanca a fost silit să părăsească Clujul și să se refugieze la Orăștie. Acolo a pus de asemenea, bazele unor sisteme medicale: a înființat Spitalul de femei și a organizat cu succes un sistem sanitar eficient de combatere a epidemiei de meningită cerebrospinală. A organizat, de asemenea, Spitalul de stat din Orăștie, iar în 1943 un spital cu 300 de paturi pentru Crucea Roșie la Suceava.

Revenirea la Cluj

După 23 august 1944, medicul Dominic Stanca s-a întors la Cluj, unde și-a reluat activitatea ca medic ginecolog la spitalul pe care îl fondase. A reorganizat și modernizat Spitalul de femei, îmbunătățindu-l prin crearea unei noi secții de oncologie, în cadrul căreia a activat și soția sa, Nella Stanca din anul 1951.

Tot în 1951, spitalul a fost transformat într-o bază de învățământ, sub denumirea de „Clinica ginecologică și obstetrică II din Cluj”. Acesta a fost locul în care până la pensionarea din 31 decembrie 1958, Dominic Stanca a activat ca medic primar ginecolog-oncolog.

Înmormântat în Cimitirul Central din Cluj

Dominic Stanca a decedat pe 1 aprilie 1979, la 87 de ani, fiind înhumat în Cimitirul Central alături de alți corifei ai primei școli românești clujene. A rămas în memoria colectivă ca „omul și medicul pentru care cea mai mare satisfacție a fost fericirea altora, pentru omenia de care a dat dovadă o viață întreagă”.

Bibliografie: Florea Marin – „Medicii și Marea Unire” / Wikipedia.org

Nepoata doctorului Stanca: „Toată viața lui a muncit și a gândit pentru alții. A fost un mic geniu”

stanca

Nepoata marelui medic ginecolog-oncolog a primit prenumele Stanca. A fost dorința bunicului său. Foto: Tudor Știrbu

„Noi, eu și fratele meu, îi spuneam bunicului <Moșu>. Nu ne-a cerut el, nu știu de unde i-a venit numele ăsta, cred că așa era tradiția în familie, bunicul meu fiind copil de preot din Petroșani. Noi, la Cluj, am trăit în aceeași casă: mama, tata, bunicul și bunica, eu și fratele meu.

Îmi amintesc că era extraordinar de supărat! Păi, după ce a murit, bunica i-a pus pe mormânt un epitaf: <Un om dedicat oamenilor>. Efectiv el a făcut foarte multe lucruri în viață pentru alții, dar într-un final toate au început să se degradeze: Băile Someșeni, la spital avea probleme …

Mai marii vremii, comuniștii care erau atunci la putere, l-au obligat să se pensioneze la 62 de ani! După câte a făcut, l-au dat afară! Păi toate femeile care veneau să nască la clinică voiau cu el. Să vă mai zic cât era de căutat: ne trezeam dimineața și în curte erau femei care au dormit pe bancă. Îl așteptau pe bunicul să meargă la clinică să nască”, rememorează Stanca Ioana Gidro, nepoata doctorului Dominic Stanca.

A suferit groaznic că a fost înlăturat

Stanca Gidro mai spune că bunicul său a suferit groaznic pentru că a fost înlăturat, mai ales că el era în putere. „L-au înlăturat și desconsiderat. I-au aprobat, în bătaie de joc, să funcționeze într-un cabinet cu un alt medic, dar numai o oră pe zi.

Era așa de dedicat față de clinică, de oameni, că și instrumentarul său particular, primise o trusă din inox cumpărată de bunica de la Viena, l-a dus la spital, că de acolo tot dispăreau ustensile … Cu Băile Someșeni, unde era proprietar pe 2/3 din suprafață, tot așa!

Nu l-au lăsat să calce acolo 10 ani, din 1949 până în 1959, iar el a suferit groaznic! Oameni care nu se pricepeau au ajuns să administreze Băile Someșeni. Au distrus locul ăla, au turnat pietriș și balast în nămol”, își amintește Stanca Gidro.

„Toată viața lui a muncit și a gândit pentru alții. A fost un mic geniu”, a mai spus nepoata marelui doctor.

 

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

EXCLUSIV Dă numele STADIONULUI din Gruia. Dr. Constantin „Jumate” Rădulescu a venit din REGAT pentru a se afirma la Cluj

Publicat

ctin

Oare câți clujeni știu cine a fost Dr. Constantin Rădulescu? Or fi mulți? Or fi puțini? Nu știm. Dar ce a făcut omul acesta ca un stadion, cel din Gruia, al CFR – ului, să-i poarte numele? Trebuie să fi făcut ceva important, demn de Cluj, dacă o arenă sportivă are numele său, vă veți gândi. Și, da, ați avea dreptate dacă ați presupune asta. 

Pentru că doctorul Constantin Rădulescu a fost un medic specialist foarte bun, conducând Secția ORL a Spitalului CFR din Cluj, un talentat fotbalist și un antrenor de excepție.

Constantin „Jumate” Rădulescu: între „U” Cluj și CFR Cluj

Însă destinul lui s-a încadrat în două mari coordonate: Universitate și CFR Cluj. „A iubit cu patimă pe U Cluj, dar n-a încăput de unii de acolo. Erau prea mulți deștepți la Universitatea, așa cum, din păcate, sunt și acum. Asta l-a adus în Gruia”, dezvăluie, pentru Cluj24.ro, Stanca Ioana Gidro, fosta șefă a Baroului Cluj, care este și fiica dr. Rădulescu.

Constantin Rădulescu s-a născut pe 30 mai 1924, în București, într-o familie cu încă trei frați. Tatăl său a fost muncitor la Fabrica de Țigări, până în 1942, când s-a pensionat ca maistru principal special după 40 de ani de serviciu, iar mama sa era casnică, având grija casei și a celor patru copii.

Miuțele din cartierul Regie

Lui Constantin Rădulescu i-a plăcut fotbalul de când era mic și-l juca, alături de prietenii săi, în cartierul Regie, unde s-a și născut.

„Miuțele de 7 contra 7 erau interminabile, jucam cu mingi adevărate de piele cu șiret cum erau la vremea aceea, jucam de la amiază până seara, uneori cu felia de pâine cu brânză luată în fugă de acasă, între două reprize sau două meciuri.

Seara, provocările în scris nu conteneau. Jucam campionate inter-străzi, între cartierele vecine – CFR, Grand și Giulești. Ce mai meciuri!”, descrie acesta în cartea biografică „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului”.

Licean și junior la Olimpia București

În 1935, a intrat la Liceul „Gheorghe Șincai” din Capitală, „un liceu de o severitate recunoscută cu uniforme cazone încheiate până la gât, cu raport la ora 13”, avea să recunoască cel care căpătase porecla de „Jumate” de la prietenii săi. În 1938, la 14 ani, a fost legitimat la clubul Olimpia București, unde a evoluat până în 1942.

Debutează în fotbalul mare la Sportul Studenţesc în sezonul ’42-43, echipă cu care ajunge până în finala Cupei României. După finala pierdută cu 4-0, Constantin Rădulescu s-a hotărât să se lase de fotbal. N-avea decât 18 ani, dar tinerețea învinge ușor hotărârile oricât de ferme ar fi ele, așa că, după două săptămâni de vacanță, și-a revizuit decizia.

În 1943, în plin război, este transferat imediat după ce-şi ia Bacalaureatul, de „U” Cluj-Sibiu, unde rectorul Iuliu Haţieganu îi oferă o bursă specială pentru a putea urma Medicina. „M-am trezit aproape luat pe sus și trimis la Sibiu la examen”, mărturisea Constantin Rădulescu în cartea sa.

Ca jucător a făcut parte din „Generația de Aur” a Universității, cea din exilul autoimpus de la Sibiu, în urma Dictatului de la Viena din al Doilea Război Mondial.

Anii petrecuți la Sibiu

„Cei doi ani petrecuți la Sibiu în refugiu au fost foarte frumoși lăsându-mi amintiri de neuitat cu toate lipsurile pe care tinerețea le uită foarte ușor. Tot la Sibiu am cunoscut-o pe viitoarea mea soție (fiica eminentului medic Dominic Stanca – n.r.) cu care, după cinci ani, în 1950, mi-am legat viața pentru 42 de ani.

Soție frumoasă, caldă, sensibilă, de o modestie greu de întâlnit, care mi-a fost alături cu fata și băiatul pe care mi i-a dăruit, cu toate numeroasele mele absențe de acasă”, dezvăluie fostul mijlocaș al Universității Cluj de la jumătatea secolului trecut.

„La Cluj, toți voiau să ne cunoască, să ne vorbească”

La „U” Cluj a jucat din 1943 până în 1949. Echipa revenise în 1945 la Cluj din refugiul impus la Sibiu. „În Cluj, prezența noastră în magazine, instituții publice, parcuri stârnea admirație, vâlvă, toți voind să ne cunoască, să ne vorbească, să ne laude și să ne încurajeze.

Dovadă a dragostei cu care ne înconjurau clujenii era și faptul că majoritatea dintre noi mâncam la restaurantele mari ale Clujului, bineînțeles ca invitați ai patronilor, mari simpatizanți ai lui „U”. Îmi amintesc cu plăcere de momentele astea”, povestește Constantin Rădulescu în același volum.

De trei ori a părăsit Constantin Rădulescu Universitatea. O dată din postura de jucător, în 1949, anul când absolvise Facultatea de Medicină, și de două ori din postura de tehnician. „Sincer, m-am despărțit greu și cu mult regret de această minunată echipă, care merită orice superlativ”, a spus el.

Epoca CFR Cluj și revenirea la „U” Cluj

În 1949, după terminarea facultăţii, se transferă la CFR Cluj, club care îi asigură încadrarea ca medic la Spitalul cu acelaşi nume din Cluj. Joacă la CFR Cluj până în 1955, când, la 31 de ani, se retrage din fotbal în urma unei accidentări grave.

Imediat după retragerea din activitate, primeşte oferta de a antrena grupe de juniori la CFR, în paralel cu practicarea meseriei de doctor la spitalul CFR. Din 1957, după plecarea lui Ștefan Dobay, preia echipa de seniori a feroviarilor, aflată în Divizia B.

cartea

Fotografii din cartea „O viață închinată fotbalului”

În ’60, după fuziunea dintre CFR şi Dermata (CSMC), cu Ștefan Kovacs la timonă, doctorul Constantin Rădulescu acceptă oferta lui „U” Cluj, unde îi are ca elevi, pentru doi ani, pe Remus Câmpeanu, Viorel Mateianu sau Zoltan Ivansuc.

Din 1962 devine antrenor la CSMC, în locul lui Ștefan Kovacs, iar din 1967 preia CFR-ul după fuziunea cu Clujeana. Promovează în Divizia A în sezonul 1968-1969, cu o echipă din care făceau parte Soos, Marius Bretan, Petru Emil, Alexandru Vasile, Ioannis Mazurakis, Romică Petrescu sau Alexa Uifăleanu.

Din 1967 până în 1976 conduce echipa CFR Cluj în cel mai lung interval de Divizia A. În sezonul 1972-1973, obţine alături de CFR Cluj locul 5 în prima ligă. A lucrat cu fraţii Bretan, cu Ţegean, cu Boca, Vişan, Soos, Ionescu, Petrescu, Mihai Adam, Liviu Mihai, János Román, Viorel Dragomir etc.

După un an ca antrenor la „U” Cluj în sezonul 1976 – 1977, revine în 1979 la CFR Cluj pentru încă trei ani, până în 1982. Între 1992 şi 1995 antrenează pentru ultima oară pe CFR Cluj, unde îi are ca elevi pe Pâglişan, Minteuan, Dulca, Olariu, Miszti, Piroszka, Bănceu sau Dan Matei.

Cum era doctorul Rădulescu: „Un pic cam dur cu bolnavii, dar mare meseriaș”

În această perioadă, a fost șeful Secției ORL din cadrul Spitalului CFR Cluj, fiind cunoscut ca un foarte bun specialist.

„Am fost internat cu otită în copilărie la el. Un doctor profesionist. Adevărat, un pic dur cu bolnavii, dar mare meseriaș.

A fost singurul medic din Cluj care a reușit să-mi vindece o otita cruntă în urma căreia era să-mi pierd auzul. Noroc cu doctorul Rădulescu care deja atunci avea medicamente și tot felul de soluții din Germania. N-am să-l uit niciodată”, a povestit Karoly Nagy pe contul de Facebook al CFR Cluj Fans. 

ctin

Dr. Constantin Rădulescu. Foto: Arhivă Stanca Ioana Gidro

Dr. Constantin Rădulescu, figură insolită a fotbalului românesc

„Figură insolită a fotbalului românesc, venit din Regat și formându-se ca om, medic și fotbalist în climatul auster și chibzuit al Ardealului, doctorul Constantin Rădulescu, „Jumate” cum îi spuneau prietenii, s-a afirmat și a impus echipei mici, modeste și asta cât a fost lăsat.

Prin truda și talentul său de a clădi în inimi și în spirit înainte de toate și de a fi modern în concepție și metode, el a fost un jucător de echipă util și artist și un antrenor de excepție.

Cele două mari neșanse în viață

A avut însă două mari neșanse în viață: n-a putut crea și afirma la „U” Cluj o echipă, așa cum atât de mult și-a dorit și apoi nici n-a avut norocul să lucreze la o echipă de valoare, cu forță materială și umană de excepție.

jumate

Constantin „Jumate” Rădulescu, pe banca tehnică a CFR Cluj. Fotografie din cartea „O viață închinată fotbalului”

Ar fi demonstrat, abia atunci, imensele resurse de creator, luptător, care se știe ridica din durere și cenușă în biruitor de stirpe aleasă.

Doctorul Constantin Rădulescu a oferit Clujului și fotbalului românesc o echipă frumoasă și cuceritoare, CFR Cluj, care s-a format din trudă, sacrificiu și sărăcie, uimind lumea noastră fotbalistică. (…) Medic conștiincios și credincios profesiei, antrenor cu har, degustător rafinat de teatru, carte, muzică, de vinuri de soi și coniacuri fine, doctorul Rădulescu a trăit cu și pentru fotbal toată viața”.

Textul de mai sus face parte din primele pagini ale cărții „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului”, scrisă de Viorel Cacoveanu.

Stanca Ioana Gidro, fiica dr. Rădulescu: El a plecat de la „U” cumva împins

Fiica doctorului Constantin Rădulescu povestește, pentru Cluj24.ro, că era și este în continuare o mare fană a Universității Cluj și că a mers la meciurile formației favorite începând din clasa a VII-a.

„N-am petrecut foarte mult timp cu tata, fiindcă el era un om foarte ocupat. Dimineața era la spital, iar după-masa, la fotbal. Câteodată se mai întorcea seara la spital, că el era medic chirurg și se interesa de cazuri. M-ați întrebat ce a iubit mai mult, fotbalul sau medicina? N-aș putea să vă spun, bănuiesc că fotbalul. Dar și medicina, că el se ocupa serios de ambele.

stanca gidro

Pe cine a iubit mai mult: pe „U” sau pe CFR? Pe „U”, clar! El a plecat de la „U” cumva împins, nu se putea înțelege cu cei din conducere. Se amestecau toți din conducerea administrativă în problemele tehnice. Era un mare povestitor, iar prietenii îl așteptau să li se alăture, că le plăcea tare mult să-l asculte.

Se întâlneau la Continental și la Casa Armatei. Practic, acasă venea seara. Revenind la fotbal, eu nu înțeleg rivalitatea asta exacerbată dintre fanii celor două echipe ale Clujului, care a provocat multe violențe de-a lungul vremii.

E departe de sportivitate, iar eu n-o înțeleg. Fiecare echipă își are traseul ei și ar trebui să te bucuri pentru echipa din orașul tău, chiar dacă tu ții cu cealaltă. E păcat că s-a ajuns aici”, a povestit Stanca Ioana Gidro momente din viața tatălui său.

Reporterul Cluj24.ro a rugat-o, la finalul discuțiilor, pe Stanca Gidro să enumere principalele cuvinte care l-ar fi caracterizat pe tatăl său: omenie, profesionalism, foarte sensibil și foarte ferm.

Constantin Rădulescu s-a stins din viață în octombrie 2001 la Cluj-Napoca.

Stadionul echipei CFR 1907 Cluj poartă numele ”Dr. Constantin Rădulescu” din anul 2008, după renovarea arenei.

 

Bibliografie: „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului” / CFR Cluj Fans

 

 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate