Statele Unite: va fi sau nu va fi perioada „rățoiului șchiop”?

Alegerile prezidențiale: cu și fără semne de întrebare

Statele Unite ale Americii au trecut printr-o nouă experiență electorală. Alegerile pentru funcția de Președinte, Camera Reprezentanților și parțial pentru Senat au (re)deschis competiția, pasiunea, presiunea și polarizarea electorală și socială americană. Ambii candidați, actualul președinte, republicanul Donald Trump, și democratul John Biden, vicepreședinte în timpul lui Barack Obama, s-au declarat victorioși.

Numai că nu pot exista doi președinți, iar departajarea trebuie să se facă în și prin sistemul constituțional, în conformitate cu Declarația de independență din 4 iulie 1776 și  Constituția din 1787, documente fundamentale care au asigurat și trebuie să asigure existența și funcționarea societății americane. Pentru noi, români și europeni, poate fi suspect și de neînțeles cum pot două documente din secolul al XVIII-lea să asigure și să reasigure echilibrele societale.

Noi am modificat, de la prima Constituție din 1866 până astăzi, de mai multe ori legea fundamentală, iar atunci când nu am făcut-o, am ignorat-o, am forțat-o sau ne-am dus la limita înțelegerii și aplicării ei. S-a  întâmplat și în vremea brătienilor, a lui Carol al II-le sau mai târziu, ca să nu mai vorbim de acțiunile din zilele noastre,  prin care s-a modificat majoritatea parlamentară sau atunci când s-a optat pentru „guvernul meu”.

Desigur, unele căutări și disjuncții au existat și în cazul Constituției americane. Convenția care a elaborat actul funadamental a durat trei luni şi jumătate (25 mai-17 septembrie 1787). Cei  29 de delegați, reprezentând cele treisprezece state, au dezbătut și argumentat în spiritul ideilor timpului, îndeosebi a drepturilor naturale și a contractului social (Jean Jacques Rousseau) principiile constituționalismului, care și-au păstrat valabilitatea peste veacuri.

A existat și un moment critic, generat de ratificarea numai de către nouă din cele treisprezece state, care formau atunci uniunea. Dar, această procedură era în concordanță cu hotărârile Convenției de la Philadelphia, aflată sub președenția lui George Washington.

Așa a demarat procesul constituțional american, care funcționează de atunci și până astăzi, cu unele modificări și corecții prin Amendamentele adoptate ulterior. Nu s-a încălcat și rămâne valabil, cel puțin teoretic și declarativ, principiul libertății, inserat în preambulul  Constituției: „Noi, Poporul Statelor Unite, în vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării dreptății, asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării Prosperității generale şi asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine şi pentru Urmașii noștri, decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii”.

S-au exprimat, nu de puține ori, idei de modificare a constituției americane. S-a ajuns la concluzia că „părinții fondatori” au dorit să asigure aplicabilitatea acestui principiu printr-un sistem echilibrat între puteri, iar orice modificare radicală  ar strica acest echilibru. În această cheie este văzută și relația dintre votul popular și votul electorilor, chiar dacă apare o disparitate (cel puțin din perspectiva unor constituționaliști europeni, și nu numai) între numărul voturilor exprimate de cetățenii americani și cel al electorilor.

S-au făcut corecții, față de textul constituțional inițial, datorită modificării structurii sociale, civice și de gen și a  creșterii numărului statelor din componența SUA. Prima modificare semnificativă a fost înfăptuită prin al 19 Amendament, din 26 august 1920, când s-a acordat dreptul de vot femeilor în toate statele federale.

Exista și o excepție în ce privește femeile de culoare, eliminată în 1965. Egalitatea femeilor în privința dreptului la vot cu cea a bărbaților s-a putut înfăptui datorită mișcării sufragetelor din Europa și din țările anglo-saxone din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX.

În perioada Primului Război Mondial opțiunea egalității electorale s-a activat datorită modificărilor de gen impuse de operațiunile militare, economice și sociale.

Transpunerea în fapte a  acestor opțiuni s-a realizat, mai târziu, în secolul XX. De reținut că în SUA femeile albe cu vârsta peste 21 de ani li s-a permis să voteze în teritoriile vestice a statului Wyoming din 1869, iar în Utah, din 1870.

Un alt moment important în democratizarea sistemului electoral american a fost reglementarea din 1965, Voting Rights Act, prin care s-a eliminat discriminarea cetățenilor americani de culoare în dreptul de-a alege și de a fi ales.

Războiul civil (1861-1865) și desființarea sclaviei nu rezolvase, automat, aceste deziderate. Oare cum ar fi fost istoria SUA, dacă se persista în sistemul discriminatoriu din acele vremuri? Răspunsul este dificil de dat, pentru simplul fapt că istoria nu a fost și nu este sub incidența lui „dacă”, însă Barack Obama, Condoleeaza Rice, Collin Powell și alții nu ar fi făcut parte din mare istorie americană.

Sistemul elctoral american a păstrat și modul de alegere a președintelui prin votul popular și votul electorilor. Începând cu anul 1964, Colegiul electoral este de 538 de electori. Aceștia trebuie să-și exprime și să-i departajeze și pe cei doi protagoniști de astăzi la președenția SUA. Reglementarea a fost prevăzută prin Amendamentul al 12-lea și  Amendamentul al 23-lea din Constituție.

În istoria Statele Unite au fost președinți care au obținut votul unanim al electorilor, cum au George Washington sau Thomas Jeferson, dar au exista și situații când electorii au invalidat votul popular, cum a fost acum patru ani, când Hillary Clinton a pierdut în fața lui  Donald Trump.

Ce se va întâmpla în viitorul apropiat?

După o campanie electorală „gripată” de Coronavirus, după numeroase probleme și provocări din societatea americană și mondială, după convulsii rasiale și acțiuni pentru atenuarea acestora, după terorism și antiterorism, după creșteri și descreșteri economice, după un mandat trumpian contestat, acceptat și aplaudat,  americanii și-au exprimat opțiunile pro și contra față de candidații la președenția SUA.

Deocamdată nu se știe cine este învigător. Ambii candidații sunt încrezători și au transmis mesaje optimiste. Și-au luat și măsuri de contracarare/contestare juridică a scrutinului electoral. În anul 2000, când s-au aflat în cursa prezidențială, republicanul George W. Bush (fiul fostului președinte Bush din anii 1989-1993), pe atunci guvernator al statului Texas, și democratul Al. Gore, vicepreședinte al SUA, situația s-a tranșat cu dificultate după renumărarea voturilor în Florida și verdictul Curții Supreme de Justiția a Statelor Unite ale Americii.

Mesaje în această optică sunt prezente și acum în multimedia americană. Ele sunt susținute de ambii candidați, îndeobște de Donald Trump. Acesta a făcut și un gest nemaiîntâlnit în practica electorală americană. Și-a anunțat victoria de la Casa Albă, nu de la sediul staff-ului de campanie. Nu se știe dacă până acum alți președinți au făcut așișderea.

Gestul său face parte din specificitatea specifică trumpistă!!! Însă noncomformismul, dezinvoltura, poate și aroganța sunt de avut în vedere.  Un act acceptat și lăudat de susținătorii lui Trump și dezavuat de ceilalți. John Biden, într-un discurs mult mai echilibrat, și-a anunțat și el victoria. Contestatarii săi nu au trecut cu vederea „încurcarea” timpului și a membrilor familiei sale atunci când  l-a invocat pe fiul său, dispărut în urmă cu patru sau cinci ani, și numele nepoatelor sale.

Comentatorii își pun întrebare: acesta va fi omul de la Casa Albă, care are mâna pe butonul nuclear, sau care trebuie să răspundă provocărilor presante și multiple ale prezentului și viitorului? Oare americanii nu și-au pus această întrebare. Nimeni nu poate da un răspuns tranșant, dar se poate spune că președintele Donald Trump a generat una dintre cele mai contorsionate campanii electorale americane.

În istoria SUA au mai fost astfel de fenomene și personaje prezidențiale. Poate o să revin într-un alt text. Este aproape sigur că în America și în Lume a funcționat ideea: cu sau împotriva lui Trump, iar John Biden a fost „actorul” (putea fi oricine)  din acest scenariu!!!

„Rățoiul șchiop”: da sau nu

America și întreaga Planetă așteaptă cu „sufletul la gură” deznodământul marii aventuri electorale americane. Dacă Donald Trump este reconfirmat în funcția de președinte își continuă politica prin noul mandat.

Răspunsul final va fi în 14 decembrie 2020, când se pronunță electorii și, oficial, se încheie activitatea electorală. Dacă victoria va fi a lui John Biden, până la investirea sa oficială (ianuarie 2021), în SUA vor fi doi președinți, unul în funcție (în exercițiu) și unul ales. Această perioadă este numită „perioada rățoiului șchiop”, perioada când se face transferul de la o administrație la alta. O să vedem dacă America și lumea întreagă va (re)trece prin această experiență și, mai ales, ce va fi DUPĂ!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean