Primul rector al UBB şi făcătorul Dicţionarului limbii române. Primul institut de lingvistică din ţară. 75 de ani de la moarte

Filologul, istoricul literar şi memorialistul, Sextil Puşcariu, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 4 ianuarie 1877, la Braşov. A făcut studii liceale la Braşov şi universitare la Leipzig (1895-1899, unde a devenit şi colaborator al Institutului de Limbă Română), Viena (1899-1901) şi Paris (1902-1904). În 1899 şi-a susţinut, la Leipzig, teza de doctorat, iar în 1904 – docenţa, la Viena, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003), scrie Agerpres.

Stabilit, în 1919, la Cluj, a avut un rol hotărâtor în organizarea Universităţii române, fiind primul ei rector. A pus bazele Muzeului Limbii Române – cel dintâi institut de lingvistică din ţara noastră (1919). A înfiinţat şi a condus buletinul acestui muzeu, „Dacoromania”, în paginile căruia a publicat dezbateri privitoare la principalele probleme de lingvistică şi filologie.

S-a numărat printre întemeietorii Societăţii Etnografice Române din Cluj (1923) şi printre susţinătorii creării în acest oraş a „Arhivei de folclor” (1930). A colaborat la „Anuarul Institutului de Istorie Naţională” din Cluj şi la revistele: „Cele trei Crişuri”, „Cuget românesc”, „Gazeta Transilvaniei”, „Luceafărul”, „Revista Fundaţiilor Regale” ş.a.

În 1906, Academia Română i-a încredinţat sarcina întocmirii „Dicţionarului limbii române”, din care a reuşit să publice, în timpul vieţii, trei volume masive. A iniţiat şi a conceput „Atlasul lingvistic român”. S-a impus prin multitudinea aspectelor abordate în cele peste 400 de lucrări ale sale: istoria limbii, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie critică şi literară. Unele dintre scrierile sale au constituit, prin ideile avansate şi concluziile lor, lucrări de referinţă în domeniu.

S-a remarcat şi ca scriitor („Schiţe”, „Călare pe două veacuri”). A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin, al Comitetului permanent internaţional de lingvistică, al Asociaţiei Saxone din Leipzig ş.a.; membru corespondent (din 11 apr. 1905) şi apoi titular (din 19 mai 1914) al Academiei Române.

A murit la Bran, la 5 mai 1948.