Stadionul Cluj Arena va găzdui în perioada 14-15 mai a.c. conferința „Insights in Hematology”. Organizat sub egida Departamentului de Hematologie, evenimentul se află la cea de-a X-a ediție.

Printre speakerii invitați se numără profesor Shruti Chaturvedi (Johns Hopkins University, SUA), profesor Adrian Gottschlich (University of München, München, Germany),profesor Gabriel Ghiaur (Johns Hopkins University, SUA),  profesor Robert P. Hasserjian (Harvard Medical School, SUA) și profesor Patricia Rantshabeng (University of Botswana-School of Medicine, Gaborone, Botswana).

Invitat special al conferinței este laureatul Premiului Nobel pentru Chimie în anul 2004, profesor Aaron Chiechanover, de la Institutul de Tehnologie Technion, Haifa, Israel.

Manifestări de nivel internațional

Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj: „Așa după cum l-am gândit încă de la început, Stadionul Cluj Arena nu este doar un spațiu destinat sportului, ci unul multifuncțional care oferă infrastructura necesară organizării unor evenimente de înaltă clasă din diverse domenii.

Arena noastră continuă să fie destinația perfectă pentru desfășurarea unor manifestări de nivel internațional, la care participă personalități de renume și care reunesc numeroși participanți. Reiterăm deschiderea noastră față de diversele propuneri de colaborare și susținem cu tărie toate inițiativele benefice comunității clujene.”

Viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Dan Tarcea, a anunțat, luni, că toți cei 94 de piloți forați au fost introduși în pământ pentru a stabiliza dealul din zona stației 2 de metrou Teilor, unde exista riscul unor alunecări de teren.

”Cei 94 de piloți forați sunt introduși în totalitate în pământ. Acum se pregătește turnarea zidului care susține piloții forați și pregătirea puțului pentru lansarea celor două TMB-uri (<<cârtițele>> aduse din China – n.a.).

În plus, se continuă cu componenta de proiectare la stațiile de metrou care sunt pe traseu”, a spus Tarcea în ședința Consiliului Local Cluj-Napoca.

Luni în jurul orei 11.00, în comuna Ceanu Mare a avut loc un accident rutier soldat cu decesul a două persoane, anunță Poliția Cluj.

Potrivit primelor verificări efectuate la fața locului, o femeie de 33 de ani și un minor de 3 ani ar fi căzut dintr-un vehicul cu tracțiune animală, în condiții ce urmează a fi stabilite în cadrul cercetărilor, în timp ce se deplasau pe o stradă din localitatea Boian, fiind ulterior accidentați de un autocamion.

La fața locului a intervenit de urgență un echipaj medical, însă, din nefericire, a fost constatat decesul celor două persoane.

Conducătorul autocamionului, un bărbat de 42 de ani, precum și bărbatul de 39 de ani care conducea atelajul hipo, au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatele fiind negative.

Afirmă cu luciditate că este un tânăr privilegiat, un om norocos, dar că tenisul de performanță, pe care l-a practicat aproape un deceniu, l-a ferit de tentațiile care îl puteau pierde. De lucrurile alea negre, cum spune chiar el în podcast. Acum organizează două evenimente majore, Sports Festival și Transylvania Open, care, spune el, i-au dat sens propriei vieți. Asta ar putea suna paradoxal din gura fiului președintelui celei mai mari bănci din România, Horia Ciorcilă. Dar el și-a căutat un (alt) drum, iar familia lui, pentru care pare că are un cult, l-a sprijinit. Când ești lipsit de bunăstare materială pare să aibă un sens să faci totul pentru a o obține, ba chiar pentru a deveni bogat. Dar când te naști și deja aceste lucruri sunt rezolvate, care e calea de urmat? Cam despre asta e vorba în podcastul cu Patrick Ciorcilă. Mai jos câteva fragmente din dialogul nostru. (Florin Danciu)

„Alături de antrenorul meu, începând de la 11-12 ani până la 18, când m-am oprit, asta am făcut non-stop, am jucat tenis. Vorbim despre 7-8 ore dedicate, pe zi, pentru tenis. Vorbim de antrenament, pregătire fizică, recuperare, somn, adică, până la urmă, toate chestiile astea care trebuiau făcute. Și cred că am făcut lucrurile foarte profesionist și corect încă de la o vârstă fragedă.”

„Am avut maturitatea necesară să le zic la ai mei foarte deschis și direct că nu mai pot să dau tot ce pot. Hai să ne oprim, că nu mai simt nevoia. Și le-am zis în continuu că nu vreau să investească în mine în continuare degeaba. Și eu să nu mă duc să dau totul. Mi se părea că îi mințeam pe ai mei sau că îmi furam singurul căciula.”

Privilegiu că am jucat tenis

„Totdeauna am fost un tânăr norocos și ar fi o ipocrizie să zic că nu am o viață foarte bună, ușoară și așa mai departe. Am avut norocul să nu am greutăți și de asta sunt perfect conștient.”

„Cred că a fost cel mai mare privilegiu și binecuvântare că am jucat tenis, ținând cont de ce știu că se putea întâmpla!”

„Le spun părinților care vin cu copiii la tenis: ok, dacă dumneavoastră vă asumați investiția, nu vă raportați doar la faptul că ajunge în top 50-60, ci la faptul că o să crească într-un anumit mod. Și asta am văzut-o pe propria piele. Tenisul creează o disciplină, o rutină, îți dă un scop, te protejează de toate lucrurile alea negre. Adică nu stai în noaptea, nu ieși în oraș să bei pentru că știi că a doua zi ai antrenament. Deci asta mi se pare că este investiția în tine ca om, tenisul, sportul în general.”

Banii nu îți rezolvă toată viața

„Trebuie să fii super obișnuit să pierzi. Asta te învață foarte mult. Asta  te învață în momentele grele, tenisul. Ai mult mai multe înfrângeri decât victorii într-o carieră. Și atunci asta m-a protejat pe mine foarte mult și m-a format. Sunt foarte recunoscător că am jucat tenis.”

„După ce m-am lăsat de tenisul de performanță m-am întrebat: oare o să știu ce să fac ceva în viața asta? Oare cu unde o să ajung? Oare ce o să-mi placă să fac? Trebuie să mă duc la firmă, la ai mei, toți anii ăștia. Nu o să fie plictisitor?”

„Pentru că oamenii asociază, știi cum e, dacă te uiți din exterior, mai ales la viața mea, zici ce probleme poate să aibă omul ăsta că le are pe toate. De multe ori nu știi ce e în sufletul unui om, și indiferent de nivelul la care au ajuns oamenii au diverse, nu știu, trăiri, provocări, gânduri, spaime… Adică nu îți rezolvă banii toată viața.”

Turneu pe viață

„Dacă Sports Festival nu era, nu s-ar fi întâmplat nici turneul Transylvania Open. Pentru că nu aveam credibilitatea necesară să facem asta.”

„Sincer vorbind, când am cumpărat această licență și când am început să fac turneele astea (Winners Cup și Transylvania Open, n.a.), nu m-am bazat niciodată pe Simona pentru că ea era într-un moment în care ea nu mai juca turnee de 250. Și eu știam asta, iar Simona dacă vine e un bonus! Dacă vrea să vină, dacă poate să vină, ar fi incredibil. Transylvania Open nu știu dacă se întâmpla dacă nu era Simona Halep!”

„Practic, ce înseamnă această licență? Îți dă dreptul pentru o săptămână pe an să organizezi turneul. Pe viață. Deci, practic, pe viață, doar o săptămână pe an, într-o anumită locație. Eu, spre exemplu, dacă vreau, pot să mut turneul din Cluj în altă parte. Dar, de exemplu, nu pot să mut în fiecare an în altă parte pentru că sunt niște penalizări foarte mari. Ei vor continuitate. Vrei să-l faci la Cluj? Ține-l la Cluj.”

Halep și-a anunțat retragerea la Cluj

„Și a fost momentul incredibil când Simona Halep și-a organizat retragerea la turneul nostru! Nivelul de audiență a fost incredibil. Adică toată lumea, toată planeta s-a uitat la turneul de la Cluj pentru asta. Chiar audiențele au fost la TV undeva de 15 ori mai mari decât în orice alt an, audiențe pe care le-am avut datorită Simonei. Nu are rost să estimăm ce impact a avut ea pentru tenis în general, pentru sport și pentru tenisul feminin!”

„A fost și un agreement pe care îl avem, să zicem gentleman’s agreement cu domnul Țiriac, care ne-a spus că noi o să mergem cu tenisul feminin la Cluj, iar dânsul o să meargă cu tenisul de băieți la București.”

„Publicul la Cluj e foarte pretențios. Ne adresăm unui public care deja a fost obișnuit să vadă cei mai mari artiști la muzică, cei mai mari tenismeni și sportivi, la film, cei mai mari actori. Și atunci tot timpul trebuie să ridicăm ștacheta toți. Și asta deja devine un challenge, cred că în toate industriile.”

Ronaldinho la Sports Festival

„Am muncit zi de zi să cunosc oameni, să merg acolo, să intru în diverse cercuri și am întâlnit oameni potriviți care m-au putut ajuta cu chestia asta, cu aducerea lui Ronaldinho la Sports Festival. E ca un joc de șah, mi se pare. Mai muți o piesă, mai cunoști un om care îl știe pe alt om. Deci, am cunoscut oameni potriviți care să ajungă la el într-un context mai prietenesc. Nu neapărat să scriu eu un mail la o agenție, că astea nu funcționează. De aici nu te bagă nimeni în seama. Trebuie să mergi la oameni potriviți.”

„Ronaldinho are cerere să meargă  în fiecare zi în altă țară! Adică nu cred că duce vreodată lipsă. Dar trebuie să fie selectiv unde merge. Am explicat foarte mult. Fiecărui sportiv pe care îl aducem la Sports Festival îi explicăm extrem de mult despre festival. Să înțeleagă. Uite, e un proiect social. Aducem copii să încerce sporturile gratuit. Aducem federații. Vrem să creștem asta. Deci cumva să înțeleagă de fapt unde vin, la ce fel de eveniment vin!”

Am votat în locul lui tata

„În 2000 aveam 4 ani și tata trebuia să meargă la vot și, bineînțeles, toată lumea vota cu Iliescu că era răul mai mic pe vremea respectivă. Și am mers la vot cu tata și tata mi-a zis ulterior, după aia am început să am niște flash-uri cu momentul acela, că nu putea să pună ștampila pe niciunul dintre cei doi. A zis: nu aveam cum să votez cu nimeni, cu niciunul. Nu pot, nu mă lasă sufletul. Și am mers în cabina de vot împreună, m-a ridicat pe mine și am pus eu ștampila pe Iliescu la momentul respectiv. Și glumeam cu tata că, parcă și tata și eu aș face la fel, dacă azi aș avea copii, cred că aș face exact același lucru în 18 mai!”

„Mi se pare, din păcate, o alegere grea. Nu grea, pentru mine nu e grea, dar nu neapărat ideală în nici o situaţie. Cred că foarte mulți oameni simt chestia asta. Că, la fel, alegem răul mai mic. Asta cred eu pentru 18 mai, că niciuna din situații nu e ideală, dar, până la urmă, trebuie să ieșim la vot.”