Pierderea mirosului nu este doar un simptom al COVID-19. Poate anunța boli precum Alzheimer și Parkinson

Anosmia nu este doar un simptom al coronavirusului. Aceasta poate prevesti afecţiuni de tip neurodegenerativ. Specialiştii spun că pierderea mirosului poate reprezenta un avertisment timpuriu pentru o serie de boli precum scleroza multiplă, Parkinson sau Alzheimer.

Cazul unui bărbat de 50 de ani

Barrie Smith a fost diagnosticat cu boala Parkinson la 50 de ani, dar cu 18 ani înainte de a primi diagnosticul a dezvoltat un simptom ciudat, care s-a dovedit a fi permanent. Într-o zi, acesta a detectat „un miros puternic de fum, ca de fire arse”, iar de atunci nu a mai simţit niciodată mirosurile. La vremea respectivă, medicul lui Smith a atribuit pierderea acestui simţ sesiunilor de scuba diving la care lua parte pacientul său. Motivul, însă, era mai complex de atât.

Ce arată studiile?

Potrivit studiilor realizate până acum, până la 38% din cei care suferă de scleroză multiplă şi aproape jumătate din adulţii vârstnici diagnosticaţi cu demenţă au prezentat semne de pierdere a mirosului cu aproximativ cinci ani mai devreme de diagnoză. În ceea ce priveşte persoanele cu Parkinson, între 45% şi 96% din pacienţi prezintă semne de afectare a mirosului.

Patologie detectată mai repede

Patologia bolilor precum Parkinson este prezentă în zona olfactivă a creierului cu mult înainte ca alte arii cerebrale să fie afectate. Astfel, se crede că în cazul lui Smith un test precis al mirosului ar fi putut identifica boala cu aproape două decenii înainte de primul tremur, având un potenţial benefic pentru a încetini progresia bolii.

Legături cu psihicul uman

Desigur, pierderea mirosului nu are legătură numai cu bolile neurodegenerative. Aproximativ 19% din populaţie prezintă o formă de disfuncţie olfactivă, 0,3% din oameni îşi pierd în totalitate simţul mirosului (anosmie) şi 19,1% suferă de capacitatea redusă de a detecta mirosurile (hiposomia). Studii recente au descoperit că pierderea mirosului poate fi legată de sănătatea mintală (în cazuri de depresie, schizofrenie) şi distonie – o tulburare motorie în care muşchii unei persoane se contractă necontrolat).

Miros și starea de sănătate

Carl Philpott, profesor de rinologie şi olfactologie la Universitatea East Anglia, consideră că ar putea exista o legătură cu alimentaţia. Potrivit cercetărilor sale, „o treime din pacienţii care se confruntă cu pierderea mirosului mănâncă excesiv şi o altă treime consumă deficitar”, spune el. Întrucât o dietă sănătoasă este unul dintre pilonii stării de sănătate, e deductibilă şi legătura cu creşterea mortalităţii.

Afirmaţiile lui Philpott sunt confirmate şi de experienţa de lucru a Clarei O’Brien, neuropsihiatru clinic independent care ajută persoanele diagnosticate cu boli neurologice şi leziuni cerebrale.

„Mirosul joacă un rol important în viaţa unui pacient, iar mulţi îşi pierd plăcerea de a întreprinde activităţi care sunt o parte esenţială a rutinei lor zilnice”, spune ea, explicând că deseori pacienţii care rămân fără miros îşi schimbă comportamentul şi devin mult mai retraşi.

Studii și terapii pentru reabilitare

La nivel neurologic, afectarea simţului mirosului poate duce la modificări de lungă durată în componenţa creierului. Vestea bună este că au fost înregistrate rezultate promiţătoare ale terapiilor de reabilitare a mirosului, iar noi tehnici sunt în curs de dezvoltare.

Karla Fanea

Sursa: Mediafax