Palatul Telefoanelor, scos la vânzare. Emil Boc le răspunde arhitecților: Noi nu intrăm „la bet” ca la piață. Sunt bani publici

După ce aproape 50 de arhitecți, urbaniști și activiști au cerut Primăriei Cluj-Napoca, printr-o scrisoare deschisă, să cumpere Palatul Telefoanelor, primarul Emil Boc a reacționat, explicând de ce administrația locală nu poate interveni în acest moment.

Fosta clădire a Telekom, situată pe strada Octavian Petrovici nr. 2, a fost scoasă recent la licitație, cu un preț de pornire de peste 2,1 milioane de euro. Primarul Emil Boc arată că, în lipsa statutului de monument istoric, autoritățile nu pot aplica dreptul de preempțiune și, implicit, nu pot justifica legal achiziția clădirii din bani publici.

„Noi putem fi invitați dacă acea clădire este monument istoric și dacă acea clădire intră în procedură de vânzare, ni se cere nouă, consiliului județean, guvernului drept de preempțiune, dacă vrem să cumpărăm la prețul pe care are deja o ofertă. Atunci noi putem intra în discuție pentru a ne exercita dreptul de preempțiune. Deocamdată, nu am primit nicio solicitare, nicio chestiune în acest sens”, a explicat edilul, la Ziua Live.

„Noi nu intrăm la «bet» din-ăsta, ca la piață”

Emil Boc susține că Primăria nu poate interveni într-o eventuală achiziție a clădirii din strada Octavian Petrovici nr. 2 decât dacă aceasta este clasată ca monument istoric și dacă vânzarea se face prin exercitarea dreptului de preempțiune.

„Noi nu intrăm la «bet» din-ăsta, ca la piață, noi nu putem intra în așa ceva. Noi putem intra la exercitarea dreptului de preempțiune, pentru că altfel intrăm în scandal cu Curtea de Conturi și în altă logică. Acea clădire nu e monument istoric? Aceasta este prima întrebare, pentru că dacă este monument istoric, ei nu pot să o vândă decât după ce ne întreabă pe noi. Dacă nu e monument istoric, ok, piața liberă. Acolo nu vom putea intra”, a explicat edilul.

„Ce, am banii lui mama în buget? Acolo sunt bani publici”

Boc a spus că Primăria nu poate participa „la mezat” fără să știe prețul final sau fără o alocare bugetară clară.

„Există interes, dar dacă există drept de preempțiune. Așa am și spus, am declarat public, știu și colegii mei. Altfel, eu nu pot să știu la ce preț ajunge clădirea aia, dacă merge cineva la o licitație. Ce, eu am banii lui mama în buget? Acolo sunt bani publici, eu nu pot să mă duc așa, la mezat, fără să știu cât costă. Deci, dacă există însă preemțiunea, asta înseamnă că vine proprietarul și spune: «am acest preț, ori îl cumpărați voi, ori îl vând la privat». Așa se face la preemțiune, el vine deja cu un preț. Eu nu am prevedere bugetară să mă pot duce la o licitație de acest fel și nu am cadru legal să fac așa ceva, acoperit de buget. Când am o sumă fixă, pot merge”, a mai spus Emil Boc.

„Aș vrea să știu de ce nu este clasată ca monument istoric!”

Primarul Emil Boc a ridicat și problema neclasării Palatului Telefoanelor ca monument istoric, deși clădirea este emblematică pentru arhitectura brutalistă din România:  „Aș vrea să știu de ce nu este clasată ca monument istoric o clădire din centrul Clujului care reprezintă o epocă, e adevărat, stalinistă, o arhitectură specifică vremurilor în care a trăit acest oraș. Cum să nu fie monument istoric? Aș vrea să se verifice acest lucru, sincer”, a spus el.

Zeci de arhitecții cer clasarea și deschiderea către public

Într-o scrisoare deschisă adresată Primăriei Cluj-Napoca, peste 50 de arhitecți, urbaniști și activiști clujeni cer municipalității achiziționarea Palatului Telefoanelor și transformarea sa într-un spațiu public, cultural sau comunitar. Clădirea, proiectată în anii ’60 de reputatul arhitect Vasile Mitrea, este considerată de semnatari reprezentativă pentru stilul brutalist și pentru arhitectura românească a perioadei socialiste.

Alternativ, semnatarii propun o achiziție în parteneriat între Primărie și universitățile clujene, în special UTCN, care deține deja imobile în zonă.

Clădirea a funcționat inițial ca centrală de telefonie, cu spații deschise publicului (ghișee și cabine) la parter. Deși nu este înregistrată în prezent ca monument istoric, arhitecții cer clasarea acesteia și păstrarea elementelor sale arhitecturale originale.

În prezent, procesul de vânzare prin licitație rămâne deschis pe piața liberă.