Ovidiu Blag: Un minut numit dorință

Echipa națională de rugby a României ne-a făcut o zi frumoasă. O zi care ne-a trimis cu gândul înapoi, în timp, la vremurile când românii erau într-adevăr niște stejari în acest sport dar și cu gândul spre viitor, privind la determinarea cu care această tânără echipă înțelege să se comporte așa, exact ca o echipă.

Sigur, era o vreme când rugby-ul românesc voia să forțeze ușa și să intre în Turneul celor Cinci Națiuni iar acum joacă în Rugby Europe Championship 2021, un fel de criteriu pentru calificarea la Cupa Mondială din 2023. Dar asta e o altă poveste.

S-au schimbat vremurile, generațiile și chiar și felul în care noi românii ne raportăm la fenomenul sportiv.

Acum ne-au plăcut ambiția și modul nebunesc în care cei din teren au crezut în forțele lor de a remonta o diferență de 13 puncte în favoarea Portugaliei cu exact cinci minute înainte de final.

Două eseuri și transformări

De acolo, de la 14-27, pe teren străin fiind, românii s-au adunat umăr lângă umăr, respirând unul pentru celălalt, dându-și curaj, strângând din dinți, reușind astfel să întoarcă scorul și să câștige în ultima secundă, 28-27.

Două eseuri, două transformări, exact de ceea ce era nevoie pentru acest punct în plus. Asta au reușit bărbații aceștia adevărați. În exact cinci minute. Și nu oricare cinci minute, ci acelea din finalul unui meci care ne-a ținut cu sufletul la gură.

Portugalia nu e Franța, știm. Cum știm și că nu o să mai batem Franța degrabă, așa cum generația unui Petrică Motrescu reușea în 1974 (15-10), în 1976 (15-12) sau în 1980 (15-0).

Dar în același timp știm să privim cu admirație spre această ispravă ce are o simbolistică mai profundă decât scorul de la final: ea ne dă dimensiunea reală a unor sportivi care joacă până la capăt, până la ultima respirație, până la capătul lumii, dacă e cazul, cu un singur gând: să nu cedeze.

Or să nu cedezi poate fi una dintre condițiile ca să câștigi.

Ce a spus antrenorul României

Și ne-a mai plăcut ceva. O declarație:

„Am câștigat astfel de jocuri și am pierdut astfel de jocuri, așa că știu cât de grea va fi digerarea unei astfel de înfrângeri pentru antrenorul naționalei Portugaliei și pentru jucătorii săi”.

Asta a spus antrenorul principal al României, Andy Robinson, după terminarea partidei.

Și gândul ne-a zburat din nou. Greșit, am spune, înspre fotbal. Acolo unde astfel de declarații care să reflecte respectul pentru adversar sunt mult mai rare.