INTERVIU Takacs Csaba: Am rezistat provocărilor care ar fi putut face din UDMR o formaţiune care destabiliza România

A fost unul dintre cei importanţi în peisajul României politice de după 1989. Takacs Csaba a deţinut timp de aproape 15 ani, între 1993 şi 2007, funcţia de preşedinte executiv al UDMR, numărul doi din organizaţie. A fost şi fondator al formaţiuni şi a fost şi deputat în primul Parlament de după alegerile din 1990.

Takacs Csaba a ajuns la 70 de ani (n. 30 martie 1955) dar încă este foarte activ în cadrul UDMR şi-şi aminteşte cu nostalgie de vremurile când era la butoanele formaţiunii sale, alături de Marko Bela.

Într-o limbă română foarte bună, pentru care a şi luat un premiu, odinioară, în Parlamentul României, Takacs Csaba a vorbit pentru Cluj24, în câteva cuvinte, despre începuturile sale şi ale UDMR în politica românească.

Uniunea Democrată Maghiară, nu Uniunea Democrată a Maghiarilor, avem şi români

Cluj24: Domnule Takacs Csaba, cum vedeţi acum UDMR faţă de vremurile în care dumneavoastră eraţi la conducere?

Takacs Csaba: Nu cum spunem noi despre noi, ci aşa cum spun alţii despre noi -că aşa e mai aproape de adevăr- un lucru este cert: în 35 de ani, UDMR, Uniunea Democrată Maghiară din România (accentuez!), nu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, pentru că Uniunea nostră este deschisă, singura condiţie ca cineva să facă parte din această organizaţie este să accepte statutul şi programul şi să plătească cotizaţia. Noi avem membri şi de naţionalitate română sau alte etnii, care sunt la fel de bine văzuţi ca oricare membru.

Din punctul acesta de vedere, din 1990, UDMR nu s-a schimbat deloc. Dar nu s-a schimbat deloc nici din punctul de vedere al criteriilor de valori, indiferent dacă a condus-o Domokos Geza sau eu ca preşedinte executiv împreună cu Marko Bela sau acum dl Kelemen Hunor cu alţi colegi.

Această organizaţie are practic acele trei priorităţi pe care noi le-am depus şi la Strasbourg, când în Parlament aproape că eram linşaţi. Dar acele valori au dus România în NATO, au dus România în UE. Acele valori pe care le-am scris noi în Memorandumul UDMR au stat la baza schimbării Constituţiei, ca un prim pas spre integrarea europeană sau amendamentele noastre la prima Constituţie privind drepturile omului, dreptul la proprietate, dreptul la religie, fără discriminare, libertatea presei sau importanţa organizaţiilor civice, care erau foarte puţin băgate în seamă după 1989, chiar vânate.

Încet-încet, şi cu contribuţia noastră au făcut ca în această lume atât de bine caracterizată de unii oratori, este o perioadă a instabilităţii, o perioadă a slabelor conduceri, atât la nivel global, cât şi în general.

Atunci aveam un Khol, un Mitterand, un Tony Blair, un Jimmy Carter, acum…

Cluj24: Cum a fost atunci şi cum e acum în politica mondială?

Takacs Csaba: Şi eu, când am fost în mijlocul carierei mele active, dacă mă duceam în Europa, poate ascultam un domn Khol, un Mitterand, un Tony Blair, cu toate că a făcut o greşeală. În SUA noi am fost invitaţi, şi români, şi maghiari, de Jimmy Carter. Acum, dacă asculţi, aproape că nu poţi să compari conţinutul şi perspectiva de viitor în discursul multor politiciei din SUA sau din Europa. Şi ce să mai vorbim de cuiul lui Pepelea, de acest Putin?! Care a răsturnat întreaga stabilitate europeană şi mondială, prin acest gest în care astăzi poate este corect să se simtă bine numai acel cetăţean care ştie că statul lui are mai multe tancuri, mai multe focoase nucleare?

Noi, acum 30 de ani, numai libertatea ne-a scos în stradă, atât pe maghiaru, cât şi pe români, şi pentru asta am luptat. Iar acum am ajuns acolo să luptăm pentru o altă libertate, care se numeşte şi suveranitate, şi egalitate, şi democraţie.

Asta nu este numai România românilor sau a maghiarilor -că a fost cândva şi nu mai este- ci este a nostră

Cluj24: Vă este dor de perioada în care aţi fost preşedinte executiv?

TC: Dor… Cum să vă spun… Omul, când este încă foarte activ şi poate să-şi aducă contribuţia atât în Parlament sau chiar şi în societate în general, ca să pună cărămidă pe cărămidă… Bineînţeles că eu am istoria acestor 35 de ani, am stat la masă cu toţi liderii importanţi ai României. Şi să nu vorbesc doar de şefi de stat, prim-miniştri, doar să amintesc de un domn Coposu, cu care am fost la şedinţele Convenţiei Democrate, cu discursurile domnului Emil Constantinescu, cu domnul Tăriceanu, cu liderii politici care în România niciodată n-au primit, după criteriile mele de valoare, adevărata recunoştinţă pentru activitatea lor.

Sau dl Adrian Năstase, care a fost poate primul om politic, după Coposu şi după Constantinescu, care a înţeles că ultimul tren pe care se mai poate urca România ca astăzi să nu dârdie în aşa-numita zonă neutră sau să nu aibe nici siguranţa unei dezvoltări cât de cât de perspectivă, să urcăm pe acel tren al democraţiei, care ne duce în UE. Asta a spus şi el pe vremea aceea; fără UDMR, acest tren nu poate ajunge în gările în care se fac controale despre democraţie, dezvoltare, perspectiva europeană a României.

Şi ne-a invitat să muncim împreună pentru acest parcurs, iar pentru asta, atât elita politică românească din vremea respectivă a trebuit să fie suficient de onestă şi suficient de fermă faţă de propriii susţinători ca să înţeleagă că asta nu este numai România românilor sau a maghiarilor -că a fost cândva şi nu mai este- ci este a nostră. Cuvântul „al nostru” este cel care duce spre viitor.

Am rezistat provocărilor care ar fi putut face din UDMR o formaţiune care destabiliza România

Cluj24: Care este cea mai plăcută experienţă politică pe care aţi avut-o? Sau cea mai importantă.

TC: Să ştiţi că au fost multe momente. Bine, la dimensiunea care să aibă influenţă asupra întregii ţări, poate că faptul că am rezistat întotdeauna acelor provocări care ar fi putut face din UDMR o formaţiune politică care destabiliza România, cu toate că scopurile pentru care ar fi luptat -de exemplu, învăţământ, autonomie locală etc- sunt drepturi legitime pentru orice comunitate, în toată Europa.

Dar, având în vedere că în România este un mare apetit de a se folosi de discurs populist-naţionalist din care se poate crea atât imperii politice, cât şi foarte mulţi bani se pot face pe seama asta. Se poate privatiza enorm de mult în buzunare proprii, se poate fura enorm de mult. Că vin ungurii şi să ne apărăm de unguri… Să nu descentralizăm, să ţinem tot într-un loc şi de acolo noi să distribuim jetoanele…

Toate acestea, UDMR, încet-încet, prin politicile sale, prin comportamentul său în societatea românească şi în viaţa politică romînească a început să diminueze acest risc. Cred că pentru mine, gestul unor lideri politici români -de exemplu în parlament am primit odată o distincţie de cel mai bun bilingvist, şi am învăţat numai în şcoală, dar am avut profesori care m-au învăţat să pot vorbi limba română. Dar eu am învăţat ca limbă străină limba română, ca engleza, franceza. În ultmii 20 de ani, pe noi nu ne-au lăsat să vorbim, pentru că orgoliile nu îţi permiteau ca tu să înveţi limba statului ca limbă străină. O aberaţie. Acum, după ce doi an de zile am reuşit să trecem această situaţie, ca limba română să fie învăţată, cum învăţam noi acum 35 de ani engleza, franceza sau româna.

Am mers la Bacalaureat cu nota 9 la limba română. Şi noi, în familie, în afară de anumite situaţii, n-aveam comunicare, şcoala ne-a putut învăţa. Aveam şi profesori de etnie maghiară care erau de limba română, şi aveam şi profesori români care predau limba română. Niciodată n-am văzut o diferenţă între un profesor de limba română pe baza etniei. Noi, elevii, ţineam la profesori, indiferent de etnia din care erau, la cine ne învăţa mai bine materia respectivă.

Deci, cred că pentru mine, cel mai mult adaos ca mulţumire, e că am reuşit prin comunicare, mai ales că atunci erau aşa de aprinse aceste relaţii-, să avem un dialog. Şi asta am învăţat de la parteneri ca Ana Blandiana, doamna Zoe Petre, am avut în echipa dlui Adrian Năstase, apoi în zona PNL, unii din PD, dar niciodată Băsescu.