EXCLUSIV. La 16 ani, căpitan și arbitru de rugby. Povestea Dianei Socaci, tânăra din Cluj, exemplu de perseverență și curaj

La doar 16 ani, Diana Socaci, o tânără din Cluj a reușit să cucerească terenul de rugby și să câștige respectul colegelor și al antrenorilor. Ea este jucătoare la Leii Câmpia Turzii.

Nu doar că a devenit căpitanul echipei sale, dar este deja arbitru și a fost convocată la lotul național, deși nu a putut participa din cauza vârstei. Povestea ei este despre pasiune, perseverență și curaj.

Primii pași în rugby

Totul a început la școală, cu rugby tag, o formă mai ușoară a jocului.

„Am vrut să fac ceva diferit. Nu am vrut să fie ceva ce face toată lumea”, a declarat Diana Socaci pentru Cluj24.

Curiozitatea și dorința de a încerca un sport de contact au fost susținute de profesoara de sport, dar și de familie.

„Familia mea nu e sportivă, dar m-a susținut mereu, atât emoțional, cât și financiar. Dacă îți faci un program bine structurat, poți să le faci pe toate: școală, antrenamente, teme”, explică ea, subliniind disciplina care o ajută să împace toate responsabilitățile unei adolescente pasionate de sport.

Accidentarea care a pus totul la încercare

În 2022, tânăra a suferit o accidentare serioasă: clavicula ruptă, urmată de o operație.

„Operația nu a fost grea, mai mult recuperarea a fost provocatoare. Ce m-a ținut în priză a fost susținerea colegelor de echipă, care mă sunau mereu”, își amintește ea.

Deși nu a putut participa la lotul național din cauza vârstei, experiența nu a fost un eșec.

„Asta m-a motivat să muncesc și mai mult. Sunt hotărâtă că anul viitor, 2026, o să merg 100% la lot”, a adăugat sportiva.

Din jucătoare în căpitan

La doar câțiva ani după accidentare, tânăra a fost aleasă căpitanul echipei.

„Am fost foarte fericită să văd că fetele m-au ales pe mine. M-am simțit mândră și recunoscătoare”, spune ea.

Ceea ce a atras atenția antrenorilor și a coechipierelor nu a fost forța fizică.

„Nu sunt cea mai bună jucătoare, dar cred că au văzut că sunt prietenoasă și responsabilă. Îmi asum responsabilități și încurajez și pe celelalte să facă la fel”, explică ea, arătând că adevăratul leadership vine din atitudine și comunicare.

Arbitru și ambasador al jocului

Pe lângă rolul de jucătoare, tânăra este deja arbitru, participând la trei turnee.

„Am vrut să rămân legată de rugby și după ce nu voi mai fi jucătoare. Mi-a plăcut ideea de a fi arbitru și am urmat cursurile la Cluj”, povestește Diana.

Diferența între a juca și a arbitra este clară pentru ea: „Ca arbitru, trebuie să ai grijă de siguranța ambelor echipe. Deciziile tale pot schimba rezultatul unui meci și trebuie să le asumi, chiar dacă toată tribuna te privește critic”

Cel mai memorabil moment ca arbitru a fost la un turneu pentru copii mici: „Ei au fost foarte fericiți să mă vadă arbitru și asta m-a făcut să mă simt mândră și apreciată”

Disciplina zilnică și echilibrul

Tânăra jonglează între școală, antrenamente și arbitraj, cu o disciplină exemplară. „Ieșind de la școală, merg la antrenament, apoi acasă să mănânc, fac temele și treabă pe acasă. Practic, îmi petrec aproape întreaga zi concentrată pe lucruri productive”, spune ea.

Această organizare i-a permis să se dezvolte rapid ca jucătoare și lider, arătând că pasiunea și munca constantă aduc rezultate.

Planuri și obiective

Sportiva are planuri clare pentru viitor.

„Ca jucătoare, vreau să fiu convocată la lotul național și să cresc tehnic, să devin mai rapidă și mai precisă. Ca arbitru, îmi doresc să particip la cât mai multe turnee și să văd rezultate din ambele perspective”, a adăugat Diana Socaci.

Pentru ea, rugby-ul nu e doar un sport.

„Aici am găsit o echipă care este familia mea. M-au ajutat să mă dezvolt și o să rămân recunoscătoare pentru asta”, a transmis jucătoarea de rugby.

Un mesaj pentru alte fete

La final, tânăra transmite un mesaj clar: „Să nu le fie teamă. Rugby-ul nu e doar pentru băieți. Fetele pot fi la fel de bune, pentru că nu au nimic de pierdut. Sportul acesta îți oferă valori pe care alte sporturi poate nu le dau și o să te ajute să te dezvolți.”

Povestea ei este un exemplu că perseverența, curajul și disciplina pot transforma orice obstacol într-o oportunitate, iar sportul adevărat nu cunoaște limite de gen.