Vasile Dîncu, despre sfârșitul confortului european: „Europa obosită și România fără plasă de siguranță”

Într-un text excepțional prin luciditate și forță analitică, președintele PSD Cluj și eurodeputatul Vasile Dîncu avertizează că Europa a ajuns la limita propriului succes, iar România riscă să rămână corectă, dar irelevantă într-o lume dominată de forță, interese și competiție strategică.

În analiza publicată la începutul anului 2026, Vasile Dîncu descrie o Europă care nu se prăbușește spectaculos, dar care „obosește politic”, pierzându-și direcția strategică într-un context internațional marcat de multipolaritate, volatilitate și confruntare deschisă a intereselor. Potrivit eurodeputatului român, Uniunea Europeană continuă să funcționeze instituțional, însă nu mai reușește să ofere un proiect de viitor coerent nici pentru statele membre, nici pentru cetățenii săi.

Tăcerea Europei, simptomul unei lumi noi

Punctul de plecare al analizei îl reprezintă reacțiile întârziate ale liderilor europeni în fața acțiunilor imprevizibile ale administrației Trump. Pentru Vasile Dîncu, această tăcere nu a fost rezultatul prudenței diplomatice, ci semnul pierderii reperelor strategice.

„Nici politicienii României nu au știut ce să spună. Până mai ieri invocau valori, principii, linii roșii. Peste noapte, aceste repere au fost puse în balanță cu forța expusă frontal de Donald Trump. Fără ambiguități și fără decor moral.

Momentul a fost revelator. Nu prin ceea ce s-a spus, ci prin ceea ce nu s-a mai putut spune. Discursul valoric s-a blocat. Reflexele au întârziat. Când forța este afirmată direct, valorile cer curaj pentru a fi apărate, iar curajul lipsea.

Reacțiile au venit târziu. Incerte și ajustate din mers. Între timp, toți au înțeles același lucru: lumea se schimbă brusc, iar limbajul vechi nu mai produce protecție. Doar disconfort.

Acea zi a fost un semnal: Europa nu era pregătită să răspundă, România nici atât. Nu pentru că ar fi renunțat la valori. Ci pentru că nu știau cum să le apere într-o lume care vorbește tot mai des în termenii puterii”, a transmis Vasile Dîncu.

Europa între America imprevizibilă și China calculabilă

Analiza subliniază cele trei presiuni structurale care apasă simultan asupra Europei: presiunea militară din Est, presiunea ideologică din Vest și presiunea economică din Asia. În timp ce Statele Unite devin tot mai volatile și dependente de cicluri electorale, China este percepută de tot mai multe state drept un actor dur, dar coerent și previzibil.

„Această oboseală se vede în modul în care Europa vorbește despre sine. Limbajul este tehnic, moral, procedural. Rareori strategic. Europa continuă să se definească prin valori, în timp ce restul lumii se definește prin interese. Diferența nu este una de superioritate morală, ci una de decalaj istoric. Lumea intră într-o fază multipolară. Nu ca proiect ideologic, ci ca realitate practică. Statele nu mai aleg tabere. Aleg spațiu de manevră. Aleg ambiguitate, flexibilitate. Europa nu este pregătită pentru acest tip de joc, a fost construită pentru disciplină internă, nu pentru competiție externă”, avertizează Dîncu, observând că această diferență riscă să transforme Uniunea într-un actor respectat moral, dar marginal în jocul real al puterii globale.

„Coaliția de voință”, tot mai frecvent utilizată în discursul european

Un capitol central al textului vizează critica formulei „coaliția de voință”, tot mai frecvent utilizată în discursul european. În viziunea lui Vasile Dîncu, acest concept nu este o strategie, ci un reflex discursiv care maschează absența unor decizii reale.

„Coaliția de voință apare atunci când consensul real a dispărut, iar voința, în sine, nu este strategie. Este un limbaj de avarie, folosit pentru a masca absența deciziilor structurale. Europa vorbește tot mai mult despre voință pentru că vorbește tot mai puțin despre viitor. Această confuzie europeană are consecințe directe pentru statele din interiorul Uniunii. Mai ales pentru cele care au intrat mai târziu. Mai ales pentru România”, subliniază eurodeputatul.

România, elevul disciplinat al unei școli fără program

În ceea ce privește România, Dîncu afirmă că strategia de adaptare și aliniere europeană, eficientă timp de două decenii, și-a atins limitele

„România a jucat corect jocul european. A internalizat regulile, a învățat limbajul, a acceptat condiționalități. A mimat modele și a construit instituții după manual. Strategia națională a fost simplă și, timp de două decenii, eficientă. Adaptare la Europa, aliniere, convergență. Această strategie și-a atins însă limitele. Problema nu este România. Problema este Europa însăși. Adaptarea la un model aflat în stagnare nu mai oferă avantaj competitiv. Nu mai produce siguranță și nu mai garantează dezvoltare. România riscă să devină elevul exemplar al unei școli care și-a rătăcit programa.

Mai grav, România continuă să gândească strategic exclusiv în termenii Europei, într-o lume care nu mai funcționează exclusiv în termenii Europei. Politica externă rămâne reflexivă, iar cea economică rămâne dependentă. Politica demografică este absentă, iar cea de securitate pare delegată integral. Această combinație produce vulnerabilitate, nu stabilitate”, avertizează acesta.

„România a acceptat reguli”

Vasile Dîncu reamintește episoadele MCV și blocarea aderării la Schengen ca exemple de penitențe acceptate fără termen clar și fără o narațiune națională asumată, un vid care a fost exploatat ulterior de discursurile suveraniste și radicale.

„Important este un lucru: România a dus aceste penitențe până la capăt. Nu a blocat instituții europene, nu a șantajat politic, nu a ieșit din cadrul comun și nu a transformat frustrarea în politică oficială. A suportat costuri economice, costuri simbolice și costuri de imagine. A tăcut și a mers mai departe. Această tăcere a avut însă un preț intern: spațiul lăsat liber de discursul oficial a fost ocupat de alții. Suveraniștii au crescut exact pe această rană. Au exploatat sentimentul de nedreptate. au legat Bruxelles-ul de umilință, au transformat frustrarea legitimă în discurs anti-occidental. În acest vid, putinismul a fost prezentat de unii ca alternativă de demnitate.

Aceasta este marea eroare strategică. Nu faptul că România a acceptat reguli, ci faptul că nu a explicat costurile și a articulat public si discursiv măcar, nedreptățile. Nu a transformat experiența penalizării într-o lecție politică matură. România a demonstrat reziliență, a demonstrat loialitate. a demonstrat capacitate de adaptare, dar a rămas fără narațiune proprie. Fără discurs despre sine și fără o interpretare națională a parcursului european”, a adăugat Vasile Dîncu.

De la conformare la negociere

Fostul ministru al Apărării susține că România trebuie să treacă de la reflexul alinierii automate la logica negocierii mature.

Definirea clară a intereselor naționale, o politică demografică tratată ca problemă de securitate, o politică economică proprie și o prezență externă mai articulată sunt, în opinia sa, condiții minime pentru relevanță.

„Loialitatea declarativă ține loc de strategie. Nu ține, strategia cere dosare, priorități și asumare de costuri.

România are resursele pentru acest pas. Experiența penitențelor, lecția nedreptăților suportate și chiar o disciplina acumulată. Toate pot deveni capital strategic, doar dacă sunt articulate. Doar dacă sunt transformate în poziții, nu în tăceri.

Europa va continua să existe. Va continua să administreze trecutul și poate se va trezi în aceste zile să gândească strategic la un viitor construit. Viitorul nu va veni din inerție. Va veni din capacitatea statelor de a se mișca în lume fără a se ascunde după formule. Fără a invoca voința când lipsește direcția, fără a confunda moralitatea cu puterea”, avertizează Dîncu.

Politica începe când nostalgia se termină

Eurodeputatul avertizează că pericolul real pentru Europa nu este destrămarea, ci transformarea într-un spațiu al nostalgiei politice, „un muzeu funcțional, sigur și respectat, dar ocolit”.

Pentru România, mesajul este unul de maturizare strategică: nici idealizarea Europei, nici demonizarea ei, ci politizarea lucidă a apartenenței.

„Politica începe acolo unde nostalgia se termină. România este exact în acest punct. Ca și Europa. Sper să ne trezim!”, conchide Vasile Dîncu.