OPINIE/ Mircea Bertea -Lecția despre poezie

15 ianuarie, Ziua Nașterii lui EMINESCU, este cea mai importantă sărbătoare a Poeziei românești. Și, deopotrivă, Ziua Poetului și a Omului Deplin al Culturii Românesti.

Parlamentul României, prin Legea 238 din 7 decembrie 2010, a declarant această zi sărbătoare: Ziua Culturii Naționale. Cu scopul de a promova cultura, arta și efortul academic.

Și aceasta, nu pentru că Eminescu ”Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru, un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană” (Ion Luca Caragiale). Și nici pentru că „El crescuse în Moldova, în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bucureşti, şi în multele lui cutreerări, mereu în mijlocul poporului român, citise cronicarii şi multe cărţi bisericeşti, cunoştea literatura română în toate fazele ei (Ioan Slavici). Sau pentru că „Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură aşa de vastă şi de o originalitate atât de marcantă (Al. Vlahuță).

Dar, cu siguranță, pentru că prin Eminescu şi prin moştenirea miraculos rămasă de la el ”ni s-a făcut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie şi cele mari. La scara culturii noastre, funcţia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lu Goethe în Germania, căci el nu e un simplu poet, ci o conştiinţă de cultură completă…” (Constantin Noica). ”Simţi îndată că ai de-a face c-un reformator…, e o necunoscută vibrare de gândire şi de sentiment: Altă limbă, altă viaţă, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară şi ce frumuseţi ritmice, neatinse încă până la el! (Alexandru Vlahuţă).

Poezia…

Ce e Poezia?

Înger palid cu priviri curate,

Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.

Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

(Mihai Eminescu, Epigonii)

Și Poetul…

Lumea toată-i trecătoare,

Oamenii se trec și mor

Ca și miile de unde,

Ce un suflet le pătrunde ,

Treierând necontenit

Sânul mării infinit.

Numai poetul,

Ca pasări ce zboară

Deasupra valurilor,

Trece peste nemărginirea timpului:

In ramurile gândului,

În sfintele lunci,

Unde pasări ca el

Se-ntrec în cântări

(Mihai Eminescu, Numai poetul)

Mai e nevoie de Poezie și de Mihai Eminescu, azi când se citește puțină și se trăiește și mai puțină Poezie ca niciodată?

Cu certitudine, da. Chiar mai multă nevoie decât odinioară.

În eseul Funcția socială a poeziei, T.S. Eliot afirmă convingător că poezia este foarte importantă și pentru cei care nu citesc poezie, căci poezia este arta cea mai profund umană. E calea regală a omului spre el însuși. Căci cine crede că toți oamenii ajung la ei înșiși se înșală amarnic. Multe suflete au nimerit întâmplător în trupuri. Dorm în trup ca într-un motel, cum ar spune trubadurul nostru poet clujean Ion Mureșan. Poezia le trezește cu multă tandrețe. Poezia te face prieten cu tine însuți. Poezia te poate ajuta să-ți trăiești propria-ți viață.

Nu e carte să înveți

Ca viața s-aibă preț –

Ci trăiește, chinuiește

Ș-ai s-auzi cum iarba crește.

(M. Eminescu, În zadar în colbul școlii…)

Dacă aș fi eu șeful acestei lumi, afirma cândva același I. Mureșan, nu aș elibera acte de identitate, de cetățenie, de maturitate, de căsătorie, de deces, nici unui om care nu face dovada că a scris cel puțin o poezie…Poeții sunt anticorpii societății. O societate bolnavă secretă poeți. La câte boli are lumea de azi sunt prea puțini poeți. (Mircea Bertea)

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Gh. Lazăr” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură.