Connect with us

CULTURA

OPINIE. I. Lumperdean: Cât a fost de monstruoasă Monstruoasa Coaliție? Femei şi copii din flori. Abdicarea lui Cuza, 155 de ani

Publicat


O sintagmă care a făcut carieră

Aproape nu există lucrare despre viața și activitatea lui Alexandru Ioan Cuza și/sau despre unirea din 1859 care să nu amintească de monstruoasa coaliție din 11/23 februarie 1866 și  abdicarea domnitorului. De unde și când  a apărut sintagma?

Se știe că opoziția față de Cuza a generat atitudini divergenţe față de domn și politicile sale. Potrivit cutumei, în fiecare an, domnitorul adresa Adunării elective Mesajul tronului.

La 22 ianuarie 1863 la răspunsul corpului legiuitor (oarecum firesc și chiar formal), 31 de deputați, conservatori și liberali au adăugat o notă sau un amendament. Textul, destul de acuzator a avut ecou în presa timpului, iar compromisul dintre conservatori și liberali a fost imediat sesizat.

Ca de foarte multe ori în istoria comunicării, a fost receptat mesajul secundar (nota) și nu cel principal  (răspunsul).  În peste 30 de numere din ziarul Românul s-a vorbit, insistent, de coalizarea liberalilor cu conservatorii împotriva  domnitorului. Nefirească din punct de vedere doctrinar, atitudinal politic și economic, „înțelegerea” conjuncturală din 22 ianuarie 1863 a fost numită în numărul 26 din 1863 coaliția monstruoasă.

A fost și confirmată, câteva zile mai târziu, paradoxal, în 11 februarie 1863, într-o intervenție a lui I.C. Brătianu din Adunarea electivă: „Noi, Dreapta și Stânga, care am fost cei mai mari dușmani… când am văzut pericolul la ușa noastră, la porțile României, am uitat toate suferințele noastre, toate certurile noastre…  și am zis că cel puțin în chestiunile cele mai de viață să ne dăm o mână fraternă”.  Astfel s-a născut și a început să fie, la început mai timid, apoi mai activ coaliția monstruoasă.

Sintagma a făcut carieră prin rostogolirea în spațiul public, precum bulgărele de zăpadă, și s-a ajuns, printr-o inversarea a termenilor la…  monstruoasa coaliție!!!

Peste timp, ori de câte ori au apărut astfel de situații, unii oameni politici și-au justificat sau au dezavuat așa-zisele alianțe prin sintagma monstruoasa coaliție. În proximitatea noastră: căderea unor guverne, încercarea de demitere a președintelui Traian Băsescu, schimbarea/demiterea unor demnitari, alianțe politice vremelnice, deschiderea și desfășurarea unor procese etc.

„Mă cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie”

Izvoarele istorice (documente, scrisori, declarații politice,  memorialistică, presă, fotografii, picturi, desene, gravuri) sunt numeroase și variate despre domnia lui Cuza și abdicarea sa. Pe baza lor s-a „ridicat” o bogată literatură istorică, masonică, beletristică și teatrală, acceptată, corijată și/sau respinsă  „după vremuri și oameni”.

Momentul a rămas în mentalul colectiv. Rămâne emblematică celebra replică a cetățeanului turmentat din O scrisoare pierdută: „Mă cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie”!!! Nu știm dacă era o laudă sau o scuză, prin care personajul lui Caragiale dorea să se legitimeze în ochii coanei Joițica. După „cum erau vremurile” se poate spune că a primat lauda/mândria, mai ales că Tipătescu și ai lui erau…conservatori.

Cum s-a ajuns la monstruoasa coaliție?

Istoria s-a desfășurat între 1859-1866, în anii domniei lui Cuza cu multe căutări, (ne)acceptări și cu multe, poate prea multe porniri și opriri, „pentru un stat constituțional, tânăr ca al nostru”, cum se exprima un alt personaj caragelian, celebrul Nae Cațavencu.

În acest „amestec” de liberalism și conservatorism, de occidentalism și orientalism, societatea românească și-a găsit cu dificultate reperele și opțiunile. Este limpede că la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, românii au sperat și au dorit o altă istorie. O dovedește unanimitatea prin care Cuza a fost ales domn la Iași și la București.  Toți doreau o renovare a societății. Însă fiecare prin prisma interesului propriu, a universului opțional economic, social și politico-instituțional.

Unii erau pentru o modernizare mai amplă și mai rapidă, alții mai limitată sau „cu frâna trasă”!!! Cuvintele lui Farfuridi exprimă această realitate: „Din două una, dați-mi voie, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar să se schimbe  pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale”.

Acuzațiile au început să curgă

Partizanii și dușmanii lui Cuza, fiecare cu punctele lor esențiale, au început să fie mai mult sau mai puțin mulțumiți de domnia și reformele sale. Acuzațiile au început să curgă, de la comportamentul public până la cel privat, de la aroganța autoritară la șovăiala instituțională și legislativă.

Hiperimplicarea domnească, mai ales după aducerea în fruntea țării a guvernului Mihail Kogălniceanu (11 octombrie 1863), instituirea regimului autoritar (2 mai 1864) și recunoașterea copiilor pe care i-a avut Cuza cu Maria Obrenovici au fost alte „capete de acuzare” puse „pe capul domnitorului”. Mulți au insistat pe relațiile amoroase ale lui Cuza și pe copiii din afara căsătoriei. Uitau, nu voiau să-și amintească sau treceau sub tăcere că, în epocă, cu toate principiile corectitudinii conjugale, erau multe situații asemănătoare.

700 de femei ale lui Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu era fiul nelegitim al domnitorului moldovean  Mihail Sturdza (1834-1849). Nici conul Mihalache Kogălniceanu nu era străin de astfel de „apucături”. A fost un mare om politic, un intelectual de rasă,  dar i-a plăcut şi viaţa. Îi plăcea să stea la o şuetă, în saloane, restaurantele şi grădinile de vară ale Iaşului şi Bucureştiului. Îi plăcea mâncarea bună şi vinurile alese, femeile frumoase şi… focoase. Destul de multișoare (peste 700) după cum ne dezvăluie chiar el în carnetul întâlnirilor sale amoroase, păstrat la Arhivele Naționale din Iași.

Alexandru Tzigara-Samurcaș, istoric de artă și fondator al Muzeului Țăranului Român, se spune că era fiul nelegitim al rigidului și principialului domnitor/rege Carol I (1866-1914).

Corupția ca lepra…

Venalitatea, cum era numită atunci corupția, este o plagă veche în toate timpurile și în toate societățile. În timpul lui Cuza  se accentuase și devenise la ordinea zilei. Se formase o adevărată camarilă domnească care-și disputa resursele și avantajele economice. Reproșurile și „arătările cu degetul” erau la ordinea zilei (la fel ca astăzi) și de-o parte și de alta a spectrului politic. Când „clepsidra politică” se răsturna, numai actorii erau alții, scena rămânea aceiași!!!

Și acuzațiile spre domn era aproape identice, cu aceleași cuvinte și sterotipii verbale, prin care se eroda credibilitatea lui Cuza. Un personaj foarte cunoscut la aceea vreme era Charles Liebrecht, belgian pripășit prin țările noastre, chelner, cartofor și marcher de biliard la cazino, a intrat în grațiile lui Cuza în vremea când acesta era pârcălab de Covur, la Galați.

În tinerețea tumultoasă a lui Cuza, marcată de jocuri de noroc, lipsa banilor și slăbiciuni pentru femei, belgianul i-a fost de multe ori sfetnic și sprijinitor. În anii domniei, acesta a ajuns eminența cenușie a domnului, manevrând printre meandrele politice și financiare ale statului. Conducea un serviciu secret personal al lui Alexandru Ioan Cuza. Avea un registru secret, am spune noi astăzi computer cu mai multe foldere securizate, despre viața, activitatea, faptele și slăbiciunile oamenilor politici și personajele timpului. Toți se temeau de el, toți îl dezavuau și toți doreau să scape de el.

Au găsit și formula cea mai bună, i-au livrat informaţii care să le asigure reușita detronării lui Cuza. Domnitorul a căzut în plasa acestor fake-news-uri și a plătit cu abdicarea.

Nu e de mirare că în „exaltarea lor patriotică” conspiratorii doreau să „curețe țara de lepra corupției”, cum a mărturisit, mai târziu, căpitanul Candiano-Popescu.

Reformismul pro și contra

Societatea românească avea nevoie de un program amplu de reforme. Acest program a fost formulat încă din timpul revoluției de la 1848. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, toate segmentele societății au fost „mișcate”: economie, viață socială și politică, administrație, justiție, organizare teritorială, viață ecleziastică și multe altele. Modelul: Europa occidentală, îndeosebi Franța lui Napoleon al III-lea.

Astăzi e dificil să facem ierarhizări valorice și pragmatice despre o reformă sau alta. Sau cât de necesare și profunde au fost acestea. Este limpede că nu se mai puteau amâna reformele care vizau profunzimea societății românești. Și tocmai de aceea au fost acceptate sau respinse. Aprecieri și critici, aprobări și nemulțumiri au stârnit fiecare în parte și toate la un loc!!!

Prima dintre marile reforme

Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863) a nemulțumit clerul și biserica ortodoxă din țară și de la Muntele Athos. Această atitudine rezervată față de România lui Cuza am simțit-o și  în iulie 2001, când am fost la Muntele Athos.

Textul legii era foarte limpede: „Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate precum şi alte legate publice sau daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfântul Mormânt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului”.

Mănăstirile închinate  dețineau aproximativ 25% din suprafața arabilă a țării. Importante resurse, în produse, bani și forță de muncă erau deturnate din economia agrară a României. Din aceste suprafețe  s-au constituit domeniile statului, cele ale domniei și regalității de mai târziu și s-au împroprietărit în 1878 (după Războiul de independență), peste 48.000 de familii.

Acuzațiile incriminatorii că biserica a fost lipsită abuziv de resursele sale sunt doar parțial îndreptățite, în condițiile în care legea prevedea acordarea de despăgubiri în valoare de 82 milioane de lei, din care urmau să se scadă 31 de milioane datorate României de locurile sfinte de la Ierusalim, Muntele Athos, Caucaz  și Orientul Mijlociu. Este adevărat că așezămintele monahale au respins această variantă. Din punctul lor de vedere problema a rămas deschisă, însă din cea a statului român, parlamentul României în timpul domniei lui Carol I,  a declarat chestiunea mănăstirilor închinate definitiv închisă.

Oricum, a fost și această acuzație adăugată în lista acuzatorilor, interni și externi, față de Cuza.

A doua a fost… prima mare reformă agrară

Legea rurală (14 august 1864) a fost, cu toate limitele sale, prima mare reformă agrară din istoria României. Prin aceasta au fost inițiate mecanismele de schimbare a statutului social, economic și juridic al țăranilor odată cu împroprietărirea a circa 2,5 milioane de hectare de pământ. Reforma a deteriorat relația dintre marii proprietari și țărani, dar și a acestora, împreună sau separat, cu domnul unirii.

Marii proprietari considerau că prin deschiderea „cutiei Pandorei”, țăranii (90% din populația țării) nu vor mai putea fi implicați/controlați în și prin economia agrară. Nu greșeau prea mult.

Răscoalele de la 1888 și 1907, cu toate influențele externe, au apărut și pe fondul real al neoiobăgiei românești  (Constantin Dobrogeanu-Gherea). Se știe că în aproape toate economiile unde au avut loc astfel de răsturnări în regimul proprietății agrare, tensiunile sociale s-au acumulat și au devenit, uneori, explozive.

Reforma lui Cuza nu i-a afectat fundamental pe marii proprietari, în condițiile răscumpărărilor bănești, plătite timp de 15 ani de către țărani. Mai mult, unii dintre aceștia și-au investit sumele primite în afaceri industriale și comerciale. Au fost și proprietari care și-au „tocat” bani în țară sau la Paris. Romanele semnate de Duiliu Zamfirescu, Tudor Teodorescu Braniște și nuvelistica lui Petru Dumitriu sunt inspirate și din aceste realități.

O parte din fondul funciar pentru împroprietărire se constituia din cel al mănăstirilor închinate.  Și cu toate acestea s-a vehiculat ideea dezorganizării economiei cerealiere românești. Se pare că atunci s-a spus că România nu o să mai fie grânarul Europei, de parcă până atunci ar fi fost. Operatorii de cereale de pe piețele europene trebuiau să fie speriați. Am mai scris și am promis că o să revin la falsa sintagmă  România: grânarul Europei!!!

Legea rurală a nemulțumit și pe unii țărani pentru răscumpărările bănești impuse, pentru lipsa inventarului agricol și multe alte neadaptări la statutul de proprietari și contribuabili fiscali.

Alte nemulțumiri, alte acuzații. Protestatarul Ion Creangă

Tensiuni și nemulțumire au fost generate și de translarea centrului de greutate a vieții politice, prin stabilirea capitalei la București. Cele două capitale erau la aproximativ 400 de kilometrii distanță una față de alta. Domnitorului și demnitarilor le trebuia în jur de 60 de ore pentru deplasare. În consecință, la 24 ianuarie 1862 s-au deschis lucrările unui singur parlament al României și a început să funcționeze la București.

Pe lângă rolul secundar acordat Iașului, compensat cu ideea capitalei culturale, unii funcționari domnești au fost reticenți în lăsarea rostului lor ieșean și mutarea la București. (În istoria relativ recentă, o situație oarecum asemănătoare a fost în Germania după mutarea capitalei de la Bonn la  Berlin).

Această atitudine o aveau și alte categorii sociale: negustori, mici investitori, clerici, cărturari, dascăli. Inaugurarea primei universități românești la Iași (26 octombrie/7 noiembrie 1860) nu a putut atenua pornirea antibucureșteană a intelectualilor ieșeni. Mai ales că în 1864 Universitatea din București își deschidea și ea porțile.

În 1866, un grup antiunionist  și anticuzist ieșean a susținut detronarea lui Cuza. Trei zile s-a manifestat în stradă împotriva principelui nepopular și chiar s-a inițiat o mișcare secesionistă.  Printre participanți și Ion Creangă. Și-a justificat, mai apoi, faptele prin legăturile cu mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu, unul dintre capii răzmeriței, deși fusese confirmat mitropolit, prin decret, de… Alexandru Ioan Cuza.

Mai târziu, când Calinic Miclescu a ajuns  mitropolit primat al Ungro–Vlahiei ( 1875-1886) nu l-au mai deranjat „bucureştismele” pentru care a protestat și a ridicat mulțimea la 3 aprilie 1866. Nu a refuzat nici postul de senator de drept și președinte al Senatului României, la propunerea și cu sprijinul „munteanului”  I.C. Brătianu. Oare ce au gândit și cum l-au judecat cei pe care îi îndemna la luptă pentru separare, la vremea aceea, fără mesaje și e-mailuri „răsturnătoare”???

Alexandru Ioan Cuza: între susținerea și dezavuarea europeană

De la exprimarea și înfăptuirea proiectului unionist, și multă vreme după aceea, marile puteri europene s-au situat pe poziții disjuncte față de România. Dorința unui stat tampon între Rusia și Austria și consolidarea pozițiilor economice ale capitalurilor europene la Dunărea de Jos și în Carpați au facilitat dubla  alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române.

Domnitorul și unioniștii știau foarte bine aceste aspecte. Și au acționat în consecință. În discursul inaugural, Cuza a declarat libertatea deplină a comerțului  european și penetrația nestingherită a capitalurilor (investițiilor) externe pe piețele românești. Erau idei specifice liber-schimbismului, vehiculate la acea vreme în dezbaterile, doctrinele și politicile economice europene. Un adept al acestora, Ion Ghica, care a și redactat discursul lui Cuza. În februarie 1866 a fost printre conjurați și a devenit primul prim ministru al Locoteneței Domnești.

Împărtășind aceste idei și fiind convins că numai printr-o colaborare cu marile puteri europene, Alexandru Ioan Cuza a deschis cale penetrație capitalului financiar vest-european prin împrumutul de 679.244 lire sterline de la banca britanică „Stern Brothers”, cu o dobândă de 7%, Și împrumutul și dobândă erau discriminatorii. Mai întâi că România nu a primit suma solicitată inițial, de 916.000 de lire. Iar  garanția era în veniturile vămilor!!!

Însă din punct de vedere politic și diplomatic, britanicii au devenit mai binevoitori cu tânărul stat românesc. Mărfurile și capitalurile franceze intrau și ele cu ușurință pe piața românească. Încă din 1859 Alexandru Ioan Cuza se adresa guvernului francez cu rugămintea sprijinirii penetrării capitalurilor franceze în Principate pentru investiții și dezvoltare.

Alexandru Ioan Cuza a trimis diplomați iscusiți la Paris și Londra, a cerut sprijinul financiar, instituțional și militar al Franței pentru reformele inițiate. Modelul francez a fost puternic exploatat, de la reformele și politicile lui Napoleon al III-lea până la „copierea” împăratului, în vestimentaţie și imagine facială.

Tabloul cel mai cunoscut a lui Alexandru Ioan Cuza, pe care-l știm după miile de reproduceri și reluări (manuale, vederi, embleme, plachete, monede, bancnote etc) este după o imagine din 1865 datorată lui  Carol Popp de Szathmári (grafician, pictor și fotograf maghiar din Transilvania).

Imaginea clasică (legendară) a lui Cuza este importantă și pentru faptul că a devenit primul tablou oficial al domnului pentru Principatele Unite (România). Până atunci, conservatorismul provincial se păstra și prin tabloul diferit, folosit pentru Moldova sau/și Țara Românească. Însă și acest demers i-a nemulțumit pe adversarii lui Cuza.  L-au acuzat de autoritarism și de dorința de păstrarea și transmitere ereditară a domniei.

Cu jalba la împărat

Românii au avut și, din păcate, mai au pornirea de-a se pârî la cei.. mari. Era un obicei vechi și „la modă” la domnii români față de Înalta Poartă. Cum aceasta era „în pierdere de viteză” s-a făcut „stânga împrejur” și s-a ajuns la Puterile Garante și îndeosebi la Franța lui Napoleon al III-lea.

Unele sincope, inerente, din politica și viața lui Cuza au fost abil și insistent speculate de opozanții săi. Pe canale, oficiale, ascunse și oculte, ele au ajuns la urechile împăratului și a celor care puteau să-l influențeze. O ancoră pentru această politică era nepotul împăratului, prințul Napoleon (1822-1891), apropiat de I.C.Brătianu. Se pare că între aceștia erau și solidarități masonice. Lui i s-a și propus tronul României, în ideea prințului străin formulată în Adunările ad-hoc din 1857. A refuzat, fie că i se părea ceva derizoriu, fie că avea alte opțiuni, înspre Polonia sau Balcani. De refuzat a refuzat, dar nu s-a lăsat de practica dezavuării politicii lui Cuza la curtea imperială. Napoleon al III-lea a ajuns să regrete sprijinul acordat lui Cuza.

Domnitorul român a venit și el cu jalbele lui către împărat. Își reafirma loialitatea deplină, trecea în revistă reformele înfăptuite, susținea că politica sa a avut în cea a Franței cel mai bun exemplu și susținea că persoana sa este mai puțin importantă decât România. De mai multe ori și-a exprimat dorința de-a părăsi tronul și, în 1865, considera că acest moment a venit.

Însă în februarie 1866 monstruoși conjurați din țară l-au silit să abdice, în timp ce alții (I.C. Brătianu și Eugeniu Carada),  aflați „afară”, căutau un prinț străin. S-au făcut alte oferte spre Filip de Flandra, fratele regelui Leopold al Belgiei și  spre Carol I al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen.

Prima propunere a fost dezavuată de Napoleon al III-lea. A doua a fost acceptată și așa a ajuns pe tronul României domnitorul apoi regele Carol I și dinastia prusacă.

Mai târziu împăratul a regretat gestul său și a optat pentru revenirea lui Cuza pe tronul României. Acesta a refuzat cu demnitate, după cum a refuzat și mandatul de deputat (1870) , deși fusese ales de către românii din județul Mehedinți.

Vremea și vremurile potrivnice…

Ce s-a întâmplat în noaptea de 11 februarie 1866 se știe foarte bine. Mai puțin se amintește, pentru că nu se dorea știrbirea prestigiului participanților la lovitura  de palat/stat, că aceasta a avut loc într-o perioadă de declin economic, de recolte slabe din cauza inundațiilor din vara și toamna anului 1865, a iernii severe  și epidemiei de scorbut. Cerealele au ajuns rare și scumpe, speculatorii le-au dosit și degradat pentru a le folosi ca materie primă pentru alcool.

Încă din secolul al XVIII-lea domnitorii, pentru a preîntâmpina foametea endemică, au interzis folosirea cerealelor (grâu, secară, porumb) pentru velnițe (instalații pentru distilarea alcoolului). Erau și excepții. Ca totdeauna la alții și mai ales la noi: atunci când cerealele se degradau. Și degradarea se făcea natural, din cauza intemperiilor, dar și artificial, prin abundența de apă, care era turnată în gropile de cereale.

Cei care se tânguiau că România nu mai poate fi grânarul Europei câștigau îndoit: creșteau prețurile la cereale și odată cu aceasta prețurile la multe alte produse, iar din cereale degradate se făcea alcool, mult mai scump și, din păcate, mai căutat chiar de către…țărani!!!

Să ne aducem aminte de scenele din romanul lui Liviu Rebreanu Răscoala, când țăranii stăteau și complotau în bătătura cârciumii.

În anul triumfului coaliției monstruoase nemulțumiți erau și funcționarii publici, precum și militarii din pricina prețurilor ridicate (în fapt o inflație prin prețuri) a lipsei de lichidității și neplata salariilor sau soldelor. Și aici trebuie făcută o mică precizare. Cei mai mulți dintre militari erau din familii cu resurse. Nu prea trăiau din leafă. Accederea la cariera militară era condiționată de statutul social și economic.

Dezordinea financiară era întreținută și de pluralismul monetar, prin circulația simultană, pe piața românească, a mai multor însemne monetare străine, cu valori și acoperiri diferite. Ele se aliniau la leu, o monedă scriputrală de calcul. Proiectul lui Cuza de-a emite o monedă unică românească (romanatul) a eșuat din pricini interne și externe.          

Înainte de noaptea cea… lungă

Monstruoasa coaliție a lovit în noaptea de 11 spre 12 februarie 1866. Acțiunea a fost pregătită din timp și grăbită, indirect și involuntar, chiar de către Cuza. După ce s-au declarat nemulțumiți de principele lor la 22 ianuarie 1863, conservatorii și liberalii, unii mai moderați, alții mai radicali au „lucrat” cu aceiași meticulozitate, precum la 1859, pentru detronare.

Cei mai mulți erau pentru o acțiune controlată care să nu ducă la destrămarea unirii, deși au fost unii și pentru acest „pas în spate”. A triumfat rațiunea. Cuza nu a mai fost și unirea s-a păstrat. Pentru reușita proiectul trebuiau bani și oameni. Și acum s-a „pus mână de la mână” pentru asigurarea banilor. I.C. Brătianu a mai vândut o moșie. De data aceasta, cea primită, ca zestre, de la soția sa.

Presa și zvonistica saloanelor și mahalalelor s-au pus în mișcare. Oamenii din anturajul lui Cuza, discreditați, cu și fără temei. Mihail Kogălniceanu demonizat și acuzat de lipsa de loialitate față de domn. Acesta, sub influența camarilei, îi cere demisia. A fost o mișcare neinspirată, care l-a supărat pe cel mai eficace colaborator al lui Cuza.

Au urmat alte și alte mișcări interesante. Doamnele din înalta societate au refuzat să meargă la Curte, unde acuzau lipsa crasă de moralitate conjugală, deși unele dintre ele sau dintre soții lor aveau aventuri amoroase. La balul tradițional din data de 24 ianuarie 1866 această atitudine a fost vădită.

Din turnul de fildeș al protipendadei trebuia coborât în stradă. În 3 august 1865, la București, oamenii protestează împotriva domnitorului și a corupției care sufocă!!! Alexandru Ioan Cuza ripostează contondent. Morți și răniți, dintre militari și protestatari Era și deprimat de boală, iar cura de ape de la Ems (Rennania-Palatinat) nu-și făcuseră efectul. În urmă cu o lună jumătate, la 20 mai 1865, și-a pierdut mama. Conjurații au profitat de toate acestea și au hotărât să acționeze.

Deznodământul se apropie

Înainte de toate, trebuia stabilit scenariul loviturii de palat/stat. Și a fost gândit foarte bine, după toate regulile unor astfel de acțiuni: coagularea forţelor, atragerea armatei și a serviciilor secrete, mijloace de acțiune, comunicare internă și externă. Dorința lui Cuza de a renuța până la finele anului 1866 la domnie a accelerat întreaga conspirație. Nu puteau conjurații să mai aștepte? Nu știm. Istoria se reconstituie cu ceea ce a fost, nu cu ceea ce ar fi trebuit să fie.

Știm, însă, că domnitorul dorea să abdice în condițiile stabilite de el. Una dintre acestea, desemnarea succesorului. Pentru că fiii săi erau minori și pentru că nici nu dorea să-i arunce în „groapa cu lei” Cuza, a venit și el cu opțiunea prințului străin. Însă a prințului lui străin. Și acesta era ducele de Leuchtenberg, din familia imperială rusă, dar cu ramificații ereditare în vechile și noile case regale și imperiale europene. Avea cam aceleași legături de rudenie cu Napoleon al III-lea.

Dar așa cum Carol de Hohenzollern-Sigmaringen era mai german decât alți germani, așa și Serghei Maximilianovici duce de Leuchtenberg era mai rus decât alți ruși. Teama de o preeminență rusească în această parte a Europei a fost argumentul suprem în declanșarea actului de la 11/23 februarie 1866.

Ideea a rămas în mentalul politic european și românesc, iar atunci când acest pericol a revenit, prin opțiunea slavofilă balcanică, ducele de Leuchtenberg, preconizatul rege al României, Bulgariei și Greciei a fost găsit mort pe frontul sudic al războiului din 1877-1878,  datorită unui „glonț singuratic, fără luptă, fără inamic la orizont”.

Principele Cuza: senin și liniștit

Între paradoxurile istorie se înscrie și actul din februarie 1866. Cuza a semnat actul de abdicare și s-a lăsat în grija conspiratorilor. La ieșirea din palat, după semnalul (un foc de pistol) dat de unul din participanții la monstruoasa coaliție, clopotele din București au început să bată. Unele, nu toate, fiindcă, presupunând ce  se va întâmpla, Cuza a poruncit tăierea frânghiilor la clopotele bisericilor. Era semnalul obișnuit al mesajelor de atunci.

Atunci, militarii din piață și puținii oameni adunați au întrebat: „de ce trag clopotele Mitică”? Și precum în capodopera cinematografică a  lui Lucian Pintilie s-a răspuns în aceiași variantă miticistă: „L-au făcut pe Cuza împărat”!!!

Atunci, uralele de trăiască împăratul au zguduit în  noaptea bucureșteană. Ce știa mulțimea și ce știa națiunea în numele cărei semnase Cuza actul de abdicare. Senin și liniștit, cum a mărturisit colonel Nicolae Haralambie, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă, Alexandru Ioan Cuza s-a împăcat și și-a urmat destinul. Unirea a fost salvată și România a continuat să existe!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

foto: mixdecultura.ro



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

FOTO. Deputatul Viorel Băltărețu, candidat OFICIAL al USR la Primăria Cluj-Napoca

Publicat

De

Viorel Băltărețu

Președintele USR Cluj-Napoca, deputatul Viorel Băltărețu, a fost ales candidat al partidului la Primăria Cluj-Napoca la alegerile locale din 9 iunie.

Rezultatul votului

Alegerea sa a avut loc, duminică, în cadrul adunării generale a USR Cluj-Napoca desfășurată după o campanie internă în cadrul căreia au rămas în finală Viorel Băltărețu, Mihaela Nia și George Trif.

Astfel, deputatul Viorel Băltărețu a obținut 126 de voturi, pe locul 2 s-a clasat George Trif, cu 61 de voturi, iar pe 3 Mihaela Nia, cu 48 de voturi.

Pregătiri pentru Conferința Județeană a USR Cluj

În cadrul ședinței s-a mai votat și lista USR pentru Consiliul Local Cluj-Napoca, precum și delegații la Conferința Județeană din 10 martie.

Duminica viitoare, în 10 martie, va avea loc Conferința Județeană a USR Cluj în cadrul căreia se va desemna candidatul la președinția Consiliului Județean Cluj și lista de consilieri județeni.

Vom reveni cu detalii.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

FOTO. Clujenii reclamă MIZERIA din stațiile de autobuz: Gheorgheni era un cartier curat. Acum e MIZERABIL

Publicat

Mulți locuitori din Cluj-Napoca își exprimă, din ce în ce mai des, nemulțumirile legate de modul în care unii concetățeni înțeleg să păstreze curat orașul în care trăiesc dar și de calitatea salubrizării prestate de firmele care ar trebui să se ocupe de acestă activitate. În special, clujenii reclamă mizeria din stațiile de autobuz. Ambalaje și mucuri de țigări „tapetează” acum ceea ce ar fi trebuit să fie un spațiu verde.

„Așa arată stația 33 de pe Liviu Rebreanu sens către centru. Acum câțiva ani Gheorgheniul era un cartier curat. Acum e mizerabil. Stația arata așa în fiecare zi. Deplorabil. Pe străzi în cartier la fel arata tot spațiul verde. Plin de gunoaie, de ani de zile. Sunt necesare controale, să facă ceva primăria asta”, ne scrie un clujean.

FOTO. Clujenii reclamă MIZERIA din stațiile de autobuz: Gheorgheni era un cartier curat. Acum e MIZERABIL

 

 

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Trei tineri din Gilău, Cluj, REȚINUȚI pentru FURT calificat. Au creat un prejudiciu de 27.000 de lei

Publicat

politie 1 e1667205038903

Trei tineri din Gilău, jud. Cluj, au fost reținuți de polițiști, vineri, pentru furt calificat. Au creat un prejudiciu de 27.000 de lei.

„La data de 1 martie a c., polițiștii Secției 6 Poliție Rurală Florești au dispus reținerea a 3 persoane, cercetate sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat.

Trei tineri din Gilău, Cluj, REȚINUȚI pentru FURT calificat. Au creat un prejudiciu de 27.000 de lei

În fapt, din cercetările derulate de polițiști a reieșit că în perioada 8-24 februarie a.c., trei tineri cu vârste cuprinse între 17 și 30 de ani, din comuna Gilău ar fi comis mai multe fapte de furt calificat.

Aceștia sunt bănuiți că ar fi pătruns în 6 gospodării situate în localitatea Gilău, de unde ar fi sustras diverse bunuri, și anume aparatura electrocasnică, unelte electrice, covoare și biciclete, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 27.000 de lei

În urma investigațiilor, cei trei au fost identificați de polițiști, iar prejudiciul a fost recuperat până în prezent în proporție de 50%.

Probatoriului administrat a condus la reținerea celor trei tineri, iar în cursul zilei de azi, 2 martie a.c. instanța a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 30 de zile.

Cercetări sunt continuate sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin”, a transmis IPJ Cluj.

Citește mai departe

CULTURA

FII COOLT. Cu directorul Bibliotecii Academiei, Sorin Crişan, despre Eugen Barbu, Lucian Pintilie, Cehov şi muzică barocă

Publicat

De

Incursiunea culturală a Cluj24 s-a oprit astăzi la un alt profesionist al cărţilor, directorul Bibliotecii filialei Cluj a Academiei Române, Sorin Crişan.

VEZI ŞI:

FII COOLT. Cu Ioan Bolovan despre Blaga, Costa Gavras, Tache, Ianke și Cadîr şi muzică diversă

Despre Eugen Barbu şi Săptămâna nebunilor

Cu multitudinea de cărţi valoroase în jurul său, lui Sorin Crişan îi este greu să se oprească doar asupa uneia.

„Imposibil de dat un răspuns net. Sunt atât de multe cărțile pe care le-aș recomanda… Așa încât sunt nevoit să iau la întâmplare unul dintre romanele la care m-am reîntors de curând: Săptămâna nebunilor de Eugen Barbu.

O carte luxuriantă, în care înălțimile spiritului fac pandant cu reacțiile primare ale ființei. O carte în urma lecturii căreia oscilezi între a te simți străluminat de bucuria existenței și a te înnegura de decăderea lumii, ori de realitatea adeseori sordidă a vieții”, spune Sorin Crişan pentru Cluj24.

Filme teatru şi muzică barocă

VEZI ŞI:

FII COOLT. Recomandările culturale ale săptămânii cu Aurel Codoban

Sorin Crişan a nominalizat şi un fil şi i piesă de teatru care se află printre preferinţele sale, dar şi muzica mai puţin ascultată pe care o preferă.

„Reconstituirea, filmul lui Lucian Pintilie, din 1970. Și nu pentru că filmul ar fi subversiv la adresa societății comuniste, ci pentru că se succed – într-o manieră unică (am fost tentat să scriu: „genială“), din perspectivă cinematografică – secvențe care depășesc (fără a neglija) nivelul estetic, pentru a recupera dimensiunea ontologică.

Desigur, Unchiul Vanea de Cehov. Faptul că e o capodoperă a dramaturgiei universale, nimeni nu poate contesta. Dar asta, poate, nu ar fi suficient pentru a o alege… În Unchiul Vanea, dincolo de tema ratării – căreia personajul îi face fața în maniera unui stoicism asumat (ratează până și în încercarea de a-l împușca pe profesorul Serebriakov) – suntem întâmpinați de o umanitate ingenuă, fertilă acceptării destinului pe care îl avem, un destin în care se pare că liberul arbitru joacă un rol minor.

Ascult muzica barocă. De ce, nu aș putea să vă spun. Dar cert este că, ascultându-i pe Monteverdi, Vivaldi, Händel sau Bach, îmi ofer starea de confort interior, pentru a mă desprinde de cotidianul pe care, vrând-nevrând, suntem nevoiți să-l acceptăm cu bunele și scăderile sale”, a maispus Sorin Crişan.

CV Sorin Crişan

24 ianuarie 1966
EXPERIENŢĂ
PROFESIONALĂ

2004-prezent: Universitatea de Arte Târgu Mureş (din
2006 conf. univ. titular; din 2009 prof. univ. dr.
coordonator de doctorat – Departamentul de Artele
Spectacolului);
2011- prezent: Rector al Universității de Arte Târgu-Mureș;
2010-2011: Prorector al Universității de Arte Târgu-Mureș;
2006-2010: Cancelar al Universității de Arte Târgu-Mureş;
1992-2006: Academia Română – Filiala Cluj-Napoca.
Biblioteca.
Tipul activităţii: cultură.
Funcţia: 2001-2006 – Şef Departament Organizarea
şi Completarea Colecţiilor şi Schimb Internaţional
(director delegat)
1992-2001 – bibliotecar (S)
Principalele activităţi:
– coordonator proiecte
– organizarea activităţii curente a bibliotecii
(catalogare, Clasificare Zecimală Universală,
indici bibliografici etc.)
– pregătirea de manifestări ştiinţifice, de expoziţii
şi simpozioane
– coordonarea unor publicaţii editate („Biblioteca
şi Cercetarea”)
Sorin Ion Crişan
– reprezentarea Bibliotecii în relaţiile cu alte
instituţii din ţară şi străinătate
– coordonator al Bibliotecilor Documentare Blaj şi
Năsăud
1990-1991: Prefectura Judeţului Cluj – Ziarul „Mesagerul
Transilvan”
Tipul activităţii: mass media
Funcţia: redactor şi redactor şef (nr. 12-71)
1990: Societatea de presă „Mileniul Trei” Cluj-Napoca:
Revista Azi (continuată sub denumirea Azi pentru
mâine)
Tipul activităţii: mass media
Funcţia: redactor şi secretar responsabil de redacţie
1997-2005: Director executiv al Fundaţiei teatrale
„Spectacol XXI”

ACTIVITATE DIDACTICĂ
2009-prezent: Prof. univ. dr.
Coordonator de doctorat
Cursuri predate:
Doctrine regizorale (Doctorat)
Limbă şi limbaj în arta spectacolului
(Masterat anul I)
Psihologia comunicării (Masterat anul II)
Teatrologie (anii I-III Licenţă Teatrologie)
Analiza textului dramatic (an I Licenţă
Teatrologie şi Actorie)
Evoluţia artei regizorale (an III Licenţă
Regie)
Antropologie teatrală (an III Licenţă
Teatrologie)
Teoria comunicării în artele spectacolului
(Masterat anul I Actorie)
Estetica teatrului (An II Licență Actorie)
Estetica artei actorului (An II Masterat
Actorie)
2006-2009: Conf. univ. dr. titular
2004-2006: Cadru didactic (lector) asociat al Universităţii
de Artă Teatrală Târgu Mureş
Tipul activităţii: didactic
Cursuri predate:
Istoria teatrului rom}nesc şi a artei
spectacolului (anii I şi II);
Sorin Ion Crişan
Istoria teatrului universal şi a artei
spectacolului (anii I-III);
Seminarii:
Istoria teatrului românesc (anul I – secţia
maghiară Teatrologie).

ALTE ACTIVITĂŢI TEATRALE

Membru al Consiliului Onorific al EAPA – European
Academy of Performing Arts (din 2013);
Membru al Societății de Psihodramă „J.L. Moreno” (din
2013);
Membru al Uniunii Teatrale din Rom}nia – UNITER (din
2008);
Membru al USR – Uniunea Scriitorilor din România (din
2007);
Membru al AICT – Asociaţia Internaţională a Criticilor de
Teatru – Secţia Rom}nă (din 1997); Membru al
Biroului AICT – Secţia Română (2015-prezent).
Din 1995, invitat al unor festivaluri naţionale: Festivalul
Naţional de Teatru „I.L. Caragiale” Bucureşti,
Festivalul Dramaturgiei Rom}neşti – Timişoara,
Gala Teatrelor Naţionale – Cluj-Napoca, Craiova
Shakespeare Festival etc.
2014 (13-17.10) – Președinte juriu – Festivalului
Internaţional al Teatrelor de Păpuși „Puck”, ediția a
13-a.
2013 (14-18.10) – Președinte juriu – Festivalului
Internaţional al Teatrelor de Păpuși „Puck”, ediția a
12-a.
2010 (01-04.09); 2011 (31.08-03.09) – Membru al juriului
Gala T}nărului Actor, Mangalia
2008 (23-26.11) – Membru al juriului „Bursa de texte noi
rom}neşti”, Târgu-Mureş
2008 (9-11.05) – Preşedinte juriu – Festivalul Naţional de
Teatru Medieval pentru elevi, Sighişoara
2002, 2003, 2004 – Membru al juriului Festivalului
Internaţional de Animaţie „Puck-Animafest” ClujNapoca
În 2004 (20-30.05) – Membru al juriului Festivalului
Naţional „TOPFEST” (Thalia Open Festival) T}rgu
Mureş
2003 (1-6.11): Participare la Congresul Internaţional al
Criticilor de Teatru – AICT, ediţia a XXI, Bucureşti
1997: Participare la Congresul Internaţional al Criticilor de
Teatru – Varna, Bulgaria
Colaborator al Facultăţii de Teatru Cluj-Napoca –
Dicţionarul de teatru rom}nesc (coord. Ion Vartic)
Coordonarea revistelor Galei Teatrelor Naţionale, Jurnal
teatral (Cluj-Napoca, 1996) şi cea a Festivalului
Naţional Studenţesc de Regie, Domino (Slobozia,
1997).

ALTE ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI EDUCAŢIONALE

2011-prezent: Redactor șef al Revistei de studii teatrale
„Symbolon”, Târgu-Mureş;
2012-2013: Vicepreşedinte Institutul de Training, Studii şi
Cercetări PIMMJM (ITSC) Mureş; vicepreşedinte
Senat ITSC;
2007 – 2011: Redactor al Revistei de studii teatrale
„Symbolon”, Târgu-Mureş;
2008 – 2010 : Director al Editurii Universităţii de Artă
Teatrală Târgu-Mureş;
2009 – prezent : Membru al redacţiei revistei „Jurnalul
Artelor Spectacolului”, Sibiu;
2010 – prezent: Membru al redacţiei revistei „Jurnalul
Rom}n de Management Cultural”, Sibiu;
2011 – prezent: Membru în Colegiul științific al revistei
„DramArt”, Timișoara;
2012-prezent: Membru de onoare al revistei „Comunique”
București;
2012-prezent: Membru în colegiul onorific al revistei
„Atelier critic” Târgu-Mureș;
2008-prezent: Membru în colegiul consultativ al revistei
„Crima organizată și terorismul azi” (Revistă de
specialitate în domeniul prevenirii criminalității
organizate și a terorismului).
Organizarea şi participarea la expoziţii de carte veche şi
rară:
Februarie 2005: Expoziţia de carte veche şi rară din
fondul „Cipariu”, în cadrul bicentenarului
naşterii scriitorului blăjean.
Iunie-iulie 2004: Expoziţia de carte în cadrul
expoziţiei lărgite „Oraşul comoară” – Clujul
medieval şi premodern, Muzeul Naţional de
Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca
(participare cu carte patrimonială sec. XVXVII).

Domeniul: Istorie
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu –
membru corespondent al Academiei Rom}ne
Diploma obținută: Doctor
1999- 2001: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi
Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti
Sorin Ion Crişan
Tema de cercetare: Circul lumii la D.R. Popescu
Domeniul: Teatru
Coordonator: Ileana Berlogea
Diploma obţinută: Doctor
1998-1999: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca –
Facultatea de Litere
Profilul: Artă teatrală
Specializarea: Artă teatrală şi spectacologie
Diploma obţinută: Diplomă de studii aprofundate
1995-1998: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca –
Facultatea de Litere
Profilul: Artă teatrală
Specializarea: Teatrologie
Diploma obţinută: Diplomă de licenţă
1985-1989: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca –
Facultatea de Tehnologie Chimică
Profilul: Chimie
Specializarea: Tehnologia materialelor de
construcţii
1980-1984: Liceul de chimie industrială „Terapia” ClujNapoca
Profilul: chimie industrială
Diploma obţinută: Diplomă de bacalaureat
1972-1980: Școala generală nr. 17 Cluj-Napoca
(actualmente Școala „Ion Creangă” Cluj-Napoca).

CERTIFICATE ŞI ATESTATE

2011 (25.03-25.05, 160 ore curs) – Curs specializare
Formator de formatori – Institutul de training,
Studii și Cercetări PIMMJM T}rgu-Mureș (Cod COR
241207, Certificat G Nr. 00047573)
2011 (11 martie, Timișoara): Sesiunea de formare în
managementul universitar – Modul „Servicii și
suport pentru studenți”, organizat în cadrul
proiectului strategic „Îmbunătățirea
Managementului Universitar” (Certificat nr. M7/47).
2011 (10 martie, Timișoara): Sesiunea de formare în
managementul universitar – Modul „Managementul
activităților terțiare”, organizat în cadrul proiectului
strategic „Îmbunătățirea Managementului
Universitar” (Certificat nr. M6/56).
2011 (4-5 martie, Cluj-Napoca): Sesiunea de formare în
managementul universitar – Modul „Managementul
cercetării”, organizat în cadrul proiectului strategic
„Îmbunătățirea Managementului Universitar”
(Certificat nr. M10/60).
2010 (18-19 martie, Cluj-Napoca): Sesiunea pilot de
formare in managementul universitar – Modulul
„Managementul cercetării”, organizat în cadrul
proiectului strategic „Îmbunătățirea
Managementului Universitar” (Certificat nr. M10/4).
2009 (14-15 mai, București): Trainingul de formare a
Evaluatorilor Interni ARACIS
2008-2012: Ministerul Educaţiei: Membru în Comisia 8 de
Experţi Permanenți ARACIS – Arte, Arhitectură,
Urbanism, Educație Fizică și Sport
2007-2012: Ministerul Educaţiei: Expert evaluator ARACIS
(evaluare programe de studiu şi evaluare
instituţională)
2006-2008: Membru şi referent ştiinţific al Institutului de
Studii şi Cercetări ale Terorismului
2007-2008, 2010: Ministerul Educaţiei: Expert evaluator
proiecte CNCSIS
(2007: 5 proiecte evaluate; 2008: 12 proiecte
evaluate; 2010: 5 proiecte evaluate + evaluare
panel).
2011-prezent: Ministerul Educaţiei: membru Comisia
Artele Spectacolului – CNATDCU (Consiliul Național
de Acreditare a Titlurilor, Diplomelor și
Certificatelor Universitare)
2005-prezent: Ministerul Culturii şi Cultelor: Expert
manuscrise-carte veche

Domeniul: Bunuri arheologice şi istoricdocumentare: carte veche, manuscris – Atestat de
expert nr. 509 din 11.04.2005
2005: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca –
Facultatea de Litere. Certificat de Competenţă
Lingvistică – Limba franceză
2005 (martie-iunie): Universitatea de Vest Timişoara –
Facultatea de Ştiinţe Economice
Profilul: Management de bibliotecă – curs
postuniversitar
Certificat de absolvire
2003-2004 (3 module, cu total ore curs: 288): Ministerul
Culturii şi Cultelor – Centrul de Perfecţionare
Domeniul: Restaurarea şi conservarea patrimoniului
naţional
1999 (01.02-29.03): Centrul de pregătire în informatică –
S.A. Cluj-Napoca (cu avizul Ministerului
Învăţăm}ntului şi a Comisiei Naţionale de
Informatică)
Sorin Ion Crişan
Specializarea: Informatică
Certificat de absolvire: Operarea şi utilizarea
calculatoarelor compatibile IBM-PC
1994 (11-15.04, 18-22.07, 14-18.11): Biblioteca Centrală a
Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca şi
British Council
Domeniul: Biblioteconomie şi Ştiinţa Informaţiei
Certificat de absolvire
1999 (18-21.05, 16-19.11), 2001 (7-10.05): The British
Council Cluj-Napoca
Domeniul: Tehnologia informaţiei în biblioteca
modernă
Certificat de absolvire
2000 (16-19.05): The British Council Cluj-Napoca
Domeniul: Evaluarea Performanţelor în Biblioteca
Modernă
Certificat de absolvire
2002 (22-25.04): The British Council Cluj-Napoca şi
Softlink Rom}nia
Domeniul: Utilizarea Internet-ului şi a computerelor
în biblioteca modernă
Certificat de absolvire
1992: MicroInformatica SRL Cluj-Napoca
Specializarea: analist programator asistent
Certificat de absolvire

DIPLOME ȘI PREMII 2014:

Diplomă de excelență pentru susținerea
învățăm}ntului teatral – Universitatea de Vest
Timișoara
2013: Diploma de excelență Rotary pentru promovarea
culturii mureșene – Rotary Club Tîrgu Mureș
2012: Distincția „Crucea șaguniană pentru mireni” –
Mitropolia Ardealului, Arhiepiscopia Ortodoxă a
Sibiului
2012: Diploma de excelență pentru activitatea depusă în
cadrul ARACIS
2003: Ministerul Culturii şi Cultelor: Premiul Naţional
pentru Tineri Creatori – pentru volumul Jocul
nebunilor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax