OPINIE. A fi cumva

-S-a majorat prețul benzinei și motorinei. A trecut de 9 lei, e mult prea mult.

-Vom circula mai puțin cu mașina. Alimentăm strictul necesar. Mai folosim și transportul în comun, mai mergem și pe jos, că e mai sănătos.

– Ne taie rușii gazul. Prețul la gaz a explodat!

-Bine că nu a sărit în aer… Vom folosi mai puțin aragazul. Nu mai încălzim atâta mâncare. Gătim cu gaz doar ce e musai, mai mâncăm și hrană rece.

-Prețul la curentul electric s-a majorat exagerat, nu vom putea plăti facturile.

-Scoatem 2 becuri de la candelabru, lăsăm unul singur. Îl punem de 60W în loc de 75W. Nu mai aprindem becurile în toate camerele.

Nu mai lăsăm televizorul să meargă singur. Ne uităm la un singur televizor, nu fiecare în camera lui. Spălăm rufe o dată la două săptămâni, nu săptămânal.

Nu mai călcăm haine, le facem dungă dacă le punem sub saltea.

-Apa.. Dar cu apa ce facem? Tariful a crescut peste măsură.

-Ne spălăm pe fugă, ca pisica. Fără băi prelungite în vană, un duș rapid e suficient. Nu mai lăsăm apa să curgă în neștire până ne spălăm pe dinți. Facem supă mai puțină, nu o oală întreagă.

Spălăm legumele și fructele la grămadă, nu fiecare în parte. Nu mai bem 2 litri de apă pe zi, asta e, n-om muri de sete.

Mâncăm, bem și fumăm mai puțin

-Și prețul la pâinea noastră cea de toate zilele a crescut, la alimente… Se scumpesc țigările, băuturile.

-Mâncăm, bem și fumăm mai puțin. Face bine la sănătate. Loboda, urzicile, să vezi ce bune sunt la gust.

Mai puțină carne, că e scumpă, mai puțină pâine, că îngrașă. Tot răul spre bine.

S-a scumpit grâul? Mâncăm mai multă mămăligă. Nu mâncăm cu două guri, facem porțiile mai mici și mai puține.

-Dar la iarnă ce vom face? Vom îngheța în case?

-Mai punem o haină pe noi. Doar ne-a călit Ceaușescu. Și copiii noștri nu au decât să se obișnuiască. Cum am răbdat noi, or răbda și ei.

Drămuim fiecare leuț

-Pensiile și salariile sunt mici, pentru majoritatea. De speciale nu se va atinge nimeni. Inflația e cu două cifre…Ne pun noi taxe.

-Cheltuim mai puțin, facem economii. Adio concedii. O cămașă trebuie să ne țină trei ani, o pereche de pantofi măcar cinci.

Cumperi strict ce ai nevoie. Hainele vechi zici că sunt vintage, că și așa e o modă. Drămuim fiecare leuț.

-Dar ce viață e asta, sincer? Aia nu, ailaltă nu, privațiuni și restricții? Și de ce? Ne cocoșează aștia și noi răbdăm și înghițim. Până când?

-Știi cum zice o vorbă de bătrâni din Ardeal: ”Niciodată nu o fost să nu fie cumva”. Om trăi și om vedea. Ne-om descurca cum ne-am descurcat și până acuma.

Atitudine tipic românească…

Stați liniștiți, nu va fi ”încă o Revoluție”. Punem pariu?