Omul care l-a adus pe Racoviţă la Cluj şi care, cu Sextil Puşcariu, a făcut universitatea românească. Onisifor Ghibu, 139

Una dintre marile personalităţi ale Clujului şi ale ţării, inclusiv ale Moldovei, este Onisifor Ghibu, de la naşterea căruia se împlinesc 139 de ani. Printre multe altele, datorită lui a ajuns la Cluj Emil Racoviţă şi tot datorită lui universitatea clujeană a devenit românească, după modelele occidentale. Un liceu din Cluj-Napoca îi poartă numele. În imgini este o scrisoare a sa, când era decan la Cluj, către George Oprescu (arhiva Cluj24), precum şi o poză de astăzi cu casa în care el a locuit la Cluj, pe strada Arany Janos 17, în perioada 1921-1940.

Casa din Cluj în care a locuit 20 de ani

„În casa de la la numărul 17 de pe strada Arany Janos din Cluj-Napoca a trăit cât timp a stat în Cluj, apoi a fost la Sibiu. Acolo are şi o plachetă. A stat acolo până în anii 1940, înainte de cedarea Ardealului”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogosavlievici.

L-a adus pe Racoviţă la Cluj şi a făcut universitatea românească

„A fost un mare pedagog, psiholog, un mare luptător pentru unitate naţională şi un adevărat patriot. Datorită lui îl avem pe Emil Racoviţă în Cluj. El a militat pentru aducerea la Cluj a marelui savant Emil racoviţă şi el, împreună cu Sextil Puşcariu, au militat pentru „transformarea” universităţii maghiare în universitate românească, după sistemul Strasbourg, care era universitate germană şi pe care au naţionalizat-o francezii şi au făcut-o universitate franţuzească. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Bratislava.

La noi au fost două tabere. Unii au fost de părere să se facă o nouă universitate, românească, iar Onisifor Ghibu şi Sextil Puşcariu, gândindu-se şi la logistica pe care o avea univeristatea maghiară Franz Joseph au militat în Consiliul Dirigent să fie universitate românească. Nicolae Iorga, de exemplu, voia ca universitatea să rămână maghiară.

Onisifor Ghibu a avut o adevărată coloană vertebrală, a trimis două memorii lui Hrusciov, în care a protestat împotriva răpirii Basarabiei. A făcut şi ceva puşcărie şi până la urmă a murit în Sibiu, în 1972, în uitare, izolat şi complet exclus din viaţa publică. Pe Onisifor Ghibu putem să-l numim adevărat patriot, din toate punctele de vedere”, mai spune istoricul clujean.

CV Onisifor Ghibu. Condamnat la moarte

Onisifor Ghibu (31 mai 1883, 31 octombrie 1972), profesor de pedagogie, luptător pentru drepturile românilor şi unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918. În 1914-1916 colaborează cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu și cu alți refugiați ardeleni la o campanile intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte.

În 1916 se refugiază la Iași, iar în 1917 la Chișinău, unde devine motorul acțiunii revoluționare basarabene din 1917-1918. Împreună cu câțiva fruntași basarabeni întemeiază și organizează Partidul Național Moldovenesc. Conduce efectiv vasta acțiune de organizare a învățământului în limba română, inexistent în 1917 și reușește deschiderea de școli românești în toată Basarabia. Tipărește apoi ”Ardealul” (de la 1 octombrie 1917), prima ”foaie” cu tipar latin din întreg Imperiul Rus, transformat mai apoi în cotidianul ”România Nouă”. În primul număr publică marea ”Declarație” – întocmită și cu prima semnătură a lui Onisifor Ghibu – ”de unire cu România a tuturor românilor aflători în teritorii ocupate vremelnic de puteri străine”. Onisifor Ghibu se află în fruntea luptei care duce la unirea Basarabiei în 1918.

În 1918 este numit secretar general al resortului de instrucție din Consiliul Dirigent, fiind ales și deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Cu acest prilej, realizează preluarea Universității din Cluj, propunând și înfăptuind organizarea ei pe baze românești (1919).

Pentru ridicarea prestigiului noii instituții de învățământ superior, intervine și reușește să-l aducă în țară pe marele savant Emil Racoviță, ajutându-l să înființeze la Cluj primul institut de speologie din lume. În 1919, Onisifor Ghibu este numit profesor la noua universitate, fiind ales totodată membru corespondent al Academiei Române. În calitatea sa de profesor, funcționează până în anul 1945.

Pentru activitatea sa permanent naționalistă, antirevizionistă și antisovietică a avut de suferit tot restul vieții după instaurarea regimului comunist în România. A fost de la început ”persona non grata”, toată bibliografia lui a fost blocată.
Chiar din 1945, în timpul detenției –fără judecată– în lagărul de deținuți politici de la Caracal – a fost primul profesor ”epurat” și pensionat forțat din Universitatea clujeană, al cărei principal ctitor a fost în 1919. La Caracal, a fost deținut timp de 222 de zile.

A fost arestat din nou la 10 decembrie 1956 și condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru că „a întreprins acțiuni împotriva regimului democrat popular al RPR”.

În ciuda tuturor manevrelor dușmănoase, Onisifor Ghibu a fost inclus în Calendarul UNESCO internațional pe anul 1983, la centenarul nașterii sale, ceea ce a asigurat readucerea lui în actualitate, prin numeroase simpozioane, filme, emisiuni radio și TV etc.