„Noi femeile suntem parşive, să vă feriţi de noi ca de diavol. Credem că putem face totul şi nu e adevărat”. Doina Cornea, 93

Doamna Doina Cornea ar fi împlint azi 93 de ani, dar a plecat în urmă 4 ani, în 4 mai 2018, înainte cu câteva zile de a împlini 89 de ani. În imagine este o carte a Domniei Sale, apărută şi semnată în 1991 (arhiva Cluj24).

N-a fost mare curaj în ce am făcut

În unul dintre ultimele sale interviuri, Doina Cornea povestea despre viaţa şi crezurile sale. Mică la trup şi slabă ca o aşchie, cocârjită peste cadrul cu rotile cu care se ajuta să se mişte prin casă, cu mâinile uscate şi supte de vremuri, ea povestea despre lupra sa cu regimul Ceauşescu şi cu Securitatea.

”Eram exact ca toţi oamenii. N-a fost mare curaj în ce am făcut. A trebuit să mă pregătesc 10 ani înainte. Mi-era ruşine mie ca femeie că nu este în România nici un bărbat care să preia această ţară în concepţia lui. Nu era nimeni în anii 80 care să preia ceva în mâna lui. Au fost oameni mult mai curajoşi decât mine şi care nici nu sunt pomeniţi. Le sunt recunoscătoare şi sunt absolut conştientă că n-am făcut singură, că n-aş fi putut. Nimeni nu poate să facă singur. Românii sunt foarte individualişti, de aceea nu pot să facă acum, fiindcă fiecare vrea în faţă. Nu există ”în faţă”. Împreună, asta există, acesta e cuvântul de bază”, povestea Doina Cornea.

Nu i-a fost frică de moarte şi o dorea în ultima vreme

Nici pe vremea Securităţii, nici după ce a suferit un AVC nu i-a fost frică de moarte: ”Nu mai mi-e frică de când am văzut-o pe mama murind cu atâta curaj. Aşa de frumos a murit mama mea… A murit chiar cu o lună înainte de revoluţie”.

Ba chiar îşi dorea să moară, în ultima vreme, şi era reticentă când primea urări de la mulţi ani: ”Nu-mi doresc. Îmi doriţi ce eu nu-mi doresc. Mie nu mi-e frică. Eu nu comentez asta –”Mulţi înainte”. Eu comentez totuşi: să hotărască Dumnezeu cât mai repede să plec, pentru că e bine să plecăm ca să facem loc tinerilor”.

Noi femeile suntem parşive, să vă feriţi de noi ca de diavol

Ea credea că femeile n-ar trebui să-şi intimideze soţii şi o durea faptul că pe vremea lui Ceauşescu nu s-a ridicat un bărbat împotriva regimului de atunci.

”Mai am o ideea cu bărbaţii: noi femeile suntem parşive, să vă feriţi de noi ca de diavol. Credem că noi putem face totul şi nu e adevărat. (…) Femeile dau tonul, dar nu e bine. Se prăbuşeşte omenirea când femeile avem alt rost în lumea asta. Noi avem alt rost. De aceea soţii noştri au devenit timizi.

Eu m-am gândit foarte mult, că am trăit perioada de după Al doilea război mondial, iar înainte mi s-a povestit despre bărbaţii noştri, care au fost foarte chinuiţi. A fost cea mai chinuită generaţie din Europa, să zicem. Şi noi, femeile, am preluat. În Anglia, de pildă. Cine să fi condus fabricile, instituţiile când soţii lor erau pe front şi mulţi mureau acolo?! Cum femeile au avut succes, ele n-au mai vrut să plece când s-au întors soţii. Dar era normal să revină la viaţa lor normală.

Noi trebuie să ştim să facem un pas înapoi. Prin asta le redăm curajul, că ei sunt foarte timizi. Au devenit timizi şi fricoşi în faţa noastră, care suntem fiinţe puternice. Vedeţi că o femeie trăieşte mai mult decât un bărbat. Suntem fiinţe puternice şi trebuie să restituim puterea bărbaţilor şi să ne lăsăm conduse de ei. Trebuie să ştim şi să-i ascultăm.

Am fost invitată de doamna Mitterand şi de alte doamne feministe la Sorbona, alături de mai multe femei din lume. Ea se aştepta să încep şi eu să mă plâng, că nu avem drepturi, că suntem oropsite şi primul meu cuvânt a fost: să ştiţi că eu nu sunt feministă. Trebuie să ştim să facem şi pasul înapoi, că altfel le zădărnicim bărbaţilor activitatea. Să luăm şi meserii mai feminine, mai uşoare, să nu vrem să conducem locomotive şi tractoare. Sau aviatoare”, povestea Doina Cornea.

Scurt CV Doina Cornea

Doina Cornea (30 mai 1929, 4 mai 2018), unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anticomunişti din România, publicistă, autoare şi traducătoare a mai multor volume.

În perioada 1982-1989 a difuzat la Radio Europa Liberă mai multe materiale de protest la adresa regimului comunist din România, iar în 1980 a realizat primul volum produs manual şi distribuit prin reţelele de prieteni. Deşi pentru activitatea sa anticomunistă a fost destituită de la Facultatea de filologie din Cluj, unde era asistentă la catedra de limba franceză, şi deşi a fost anchetată, ameninţată şi bătută de organele represive, Doina Cornea a continuat lupta sa împotriva regimului comunist şi, în 1987, a răspândit, cu fiul său, Leontin Iuhas, manifeste de solidaritate cu muncitorii protestatari din Braşov. De asemenea, în 1988, i-a adresat o scrisoare Papei Ioan Paul al II-lea –scrisoare difuzată şi la Radio Europa Liberă- prin care cerea, alături de alţi intelectuali români, scoaterea din ilegalitate a Bisericii Române Unite cu Roma.

În 21 decembrie 1989 a participat, sub ameninţarea gloanţelor, la manifestaţiile stradale de la Cluj. După revoluţie a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, de unde a demisionat în ianuarie 1990, iar ulterior a activat în Forumul Democrat Antitotalitar din România, Convenția Democrată din România, Grupul pentru Dialog Social, Alianța Civică. A susţinut multe conferinţe în ţară şi în străinătate şi a primit numeroase distincţii. Printre altele, a primit Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989), titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989), Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000); Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000), Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009), Crucea Casei Regale a României din partea regelui Mihai (2009).

În 2013, Doina Cornea a primit, exact în ziua în care a împlinit 84 de ani, titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Cluj, ”Clujean de Onoare”, singura distincţie oferită până atunci de autorităţile clujene.