„Mărsu’ la fete”. Pețitul în satele clujene. Cum se desfășurau întâlnirile între tinerii gata de însurătoare

Însurătoarea era un lucru serios în Transilvania rurală. Tinerii aveau diferite prilejuri de a se întâlni, dar nu știau multe unul despre celălalt, astfel că viața fericită și liniștită după nuntă ținea mult de „noroc”.

După ce fetele și feciorii se vedeau la joc, la clacă ori în șezătoare și dădeau de înțeles că se plac, aveau nevoie și de momente de intimitate, pentru a se cunoaște mai bine.

„Mărsu’ la fete”. Pețitul în satele clujene. Cum se desfășurau întâlnirile între tinerii gata de însurătoare

Pentru aceasta, feciorii mergeau seara pe uliță, la fete, vara, mai ales sâmbătă și duminică seara, iar în celelalte perioade, mai ales iarna, întâlnirile erau fixate în funcție de disponibilitățile celor doi tineri, arată cercetătorii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Citește și: Tradiții transilvane. Aflarea ursitului, în noaptea de Sfântu’ Andrei. Ce făceau fetele gata „de măritat”

Astfel, feciorii mergeau pe uliță după ce se însera și satul se liniștea. Întotdeauna, întâlnirile aveau loc la poarta casei și, rareori, feciorul era chemat în casă, și doar în prezența părinților.

„Până când te căsătoreai, nu știa fata de fecior. Când te-ai căsătorit, apoi ce noroc ai avut”, spune Susana Borla, din Rusești, județul Cluj.

Totuși, în ciuda supravegherii stricte din partea familiei și a comunității, tinerii aveau prilejuri de întâlnire, de stabilire a unor simpatii, care să-i ajute în alegerea soțului sau a soției, mai spus cei de la CJCPCT.

În fotografie sunt Berciu Lazăr, născut în 1912 și Oros Emil, născut în 1909 – feciori din Orman. Fotografie din arhiva CJCPCT.