Tradiții transilvane. Aflarea ursitului, în noaptea de Sfântu’ Andrei. Ce făceau fetele gata „de măritat”

Noaptea de Sfîntul Andrei, care este și ocrotitorul românilor, este una plină de magie, în care se spune că bariera dintre văzut și nevăzut se ridică.

La sărbători ca Sfântul Andrei, dar și de Anul Nou, fetele de măritat obişnuiau să practice diverse obiceiuri, pentru a-şi afla norocul în dragoste sau orânda, adică „ficioru’ cu care s-or mărita”.

Tradiții transilvane. Aflarea ursitului, în noaptea de Sfântu’ Andrei

În noaptea de Sfântul Andrei, 29 spre 30 noiembrie, în unele sate clujene, fetele „năposteau morile pe loc”, adică porneau roata morii fără apă, ca astfel să se pornească pețitorii. Totodată, pe furiș, luau făină din „veșca” morii (cercul din jurul pietrelor de moară și al râșnițelor) și făceau o turtă cu apă și cu sare, numită în unele părți „turta de Indrei”, arată cercetătorii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Această turtă o coceau la focul aprins cu resteiele de la jug. Apoi, după asfințitul soarelui sau chiar la miezul nopții, se duceau la tăietorul de lemne și, șezând pe el, mâncau jumătate din turta pregătită.

Cealaltă jumătate o puneau sub pernă, ca să-și viseze ursitul. În timp ce mâncau turta și ședeau la tăietor, erau atente la cum lătrau câinii. Dacă lătratul era gros, se credea că ursitul va fi bătrân, iar dacă era subțire, mirele urma să fie tânăr.

„Șî să ne spuneț’ ce-aț’ jisat”

„Mai era credința că, dacă o fată visa noaptea că primește apă de la un fecior (sau dă, în unele zone), ursitul va fi <<bun la găzdăluit>>, adică harnic și agonisitor”, după cum scrie în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, de Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

„Făcut-aț’ turtă de Sfântu’ Andrei? Sânteț’ de măritat? Că de-i așe, a și (fi) musai să faceț’ șî să ne spuneț’ ce-aț’ jisat (visat)!”.

Foto: Fete din Orman, jud. Cluj (Fotografie realizată în anul 1956, de la stânga la dreapta: surorile Oros Silvia, Oros Lucreția și Oros Marioara)/ Arhiva CJCPCT Cluj