LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Emeric Bălașa din Gyarmat

Familia Balassa este o veche familie nobiliară cu ramificații în Ungaria, Transilvania și Moldova. Datorită unor legături neelucidate încă între membrii acestei familii aristocratice și statul de la răsărit de Carpați, nobilii din neamul Balassa – care la origini se numeau fie Bălașa, fie Balș –  Bălșeștii, cum li se spune astăzi în mediile istoriografice românești –  au așezat pe blazonul lor stema Moldovei, care reproduce un cap de bour, simbol al puterii, cu un soare întrecoarne (în unele reprezentări soarele e înlocuit cu o stea) reprezentând o domnie luminată, un trandafir în dreapta simbolizând credința și luna în faza de crai nou, în stânga, reprezentând renașterea.

Herbul Balassa poate fi găsit pe actele autentificate de membrii familiei Bălșeștilor, dar s-a răspândit și pe seama ramurii familiei din Ungaria și din Transilvania. Căci alte ramuri ale familiei Balassa au obținut funcții prin Ungaria, Croația și Slavonia.

Unul dintre membrii familiei, poate cel mai proeminent și mai bine cunoscut, a fost Emeric Balassa din Gyarmat. El s-a declarat voievod al Transilvaniei între 1538 – 1540, moment ce survenea după prăbușirea Regatului Maghiar și fărâmițarea lui sub puterea turcilor. În calitatea sa de candidat la acest titlu, Emeric Balassa a fost sprijinit de Ioan Zápolya.

El a participat la lupta pentru putere vizând obținerea tronului PrincipatuluiTransilvaniei în perioada războiului civil dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zápolya pentru coroana maghiară. În această perioadă tulbure în politica din principatul Transilvaniei se implica și Imperiul Otoman sprijinindu-i cu bani sau prin exercitarea unor presiuni ba pe unul, ba pe altul dintre candidați.

Competiția pentru scaunul voievodal era acerbă. În perioada respectivă au existat mai mulți competitori pe seama acestei demnități. Cel mai important dintre ei a fost Ștefan Mailat, care cucerise cetatea Făgărașului, dar nu era agreat de turci. Cu toate acestea, unele izvoare îl menționează ca voievod transilvan între anii 1534 – 1540.

De fapt însă nici unul dintre acești voievozi nu controla întreg teritoriul Transilvaniei. Era o epocă de tranziție către noua formă de organizare a teritoriului, principatul. Deocamdată însă apele erau tulburi, iar situația politică – total neclară.

Tocmai de aceea, se spune că într-unul dintre popasurile lui momentane prin Cluj, fiind primit cu mese întinse și temenele până în pământ de conducerea patriciană a orașului, Balassa a oftat și i-a spus discret secretarului său:

– Dacă și la Cluj suntem oaspeți, cum să se înstăpânim pe toată Transilvania?!…

Pe urmă s-a așternut pe mâncat și pe băut, mergând apoi la culcare. Dar vorbele lui s-au dovedit profetice, puterea a revenit altcuiva…