LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: Cele șapte coline

După cum spune istoricul Lukács Jozsef, Clujul este situat într-o vale săpată, de-a lungul timpului, de Someșul străvechi. Acțiunea de erodare a lăsat în urmă mai multe terase care se pot observa pe ambele maluri ale văii. De exemplu, zona cartierului actual al Zorilor este situată pe o terasă.

O altă terasă este în zona actualei străzi a Semenicului. Printre aceste terase câteva au fost cândva, într-un trecut foarte îndepărtat, insule: așa era dealul unde începând din Evul Mediu se situează biserica Calvaria, și tot așa era și dealul Feleacului…

Orașul a apărut relativ târziu, cu ceva timp înainte ca omaenii locului să intre în istorie. El a crescut pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș, dar se întinde și pe alte cursuri de apă, secundare: cele ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii.

Prin orașul de astăzi trec mai multe fire de apă, mai bogate sau mai firave, după caz. În primul rând, Someșul Mic și Nadăș. Apoi,câteva pârâuri: Pârâul Țiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii.

După cum spun geografii, Clujul se întinde spre sud-est pe terasa superioară de pe versantul nordic al Feleacului, un deal intrat de-acum atât în istorie, cât și în folclor („Pe dealul Feleacului/ trec carăle Iancului…”). Celălalt deal pe suprafața căruia se desfășoară capricios este dealul Lomb. Doar două dealuri, așadar, după cum spune același istoric pomenit mai sus… Dar mult mai multe piscuri ale acestor două.

Pe trei părți orașul este păzit de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud așezarea este plasată subocrotirea Dealului Feleacului, care atingeînălțimea sa maximă, de 825 metri, în Măgura Sălicei.

La răsărit, el se revarsă în Câmpia Someșeană, nordul fiind presărat între piscurile Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m), Techintău (633 m).

Înspre vest se află un alt pâlc de înălțimi relative, precum Dealul Hoia (506 m), cu același nume ca pădurea vestită prin stranietatea ei (s-a vorbit despre ea ca despre un loc favorabil prezențelor… extraterestre), Dealul Gârbăului (570 m) și încă altele.

Odinioară în afara orașului, acum în interior, la limita dinspre miezul orașului a Mănășturului, se află însă „gâlma” Calvaria – care poartă numele vechii mănăstiri romano-catolice omonime – și „dealul” Cetățuia (datorită construcției militare austriece, o cazarmă habsburgică încă în picioare, etalându-și arhitectura în preajma hotelului Belvedere).

Încet-încet, tot mărindu-se și lățindu-se, construindu-se de la un pisc la altul, Clujul a ajuns să întruchipeze, și el, condiția de cetate a celor șapte coline; ba, de la o vreme, chiar a mai multora…

De-acum, un destin falnic îl așteaptă, înscriindu-se pe linia unei profeții istorice aureolate. Doar că acest destin ține de oameni, de altitudinea viselor lor, și nu de condițiile geografice, pe care tot omul le poate schimba în mod spectaculos…

În lume, modelul orașului construit pe șapte coline – modelul unuia dintre centrele lumii, al Romei – a zămislit multe copii, pe diferite continente. Ceuta (Spania), Ibadan (Nigeria), Kampala (Uganda), Yaoundé (Camerun) țin de lumea veche, euro-africană.

Dar există și Romele nord-americane (din Georgia și din Maryland), care chiar așa se numesc, precum metropola italică; și Seven Hills (sau orașul Șapte Coline din Ohio), și numeroase altele, aspirând la noblețea soartei marelui oraș întemeiat de Romulus și Remus.

A ajuns deci Clujul un oraș al celor șapte coline… Este vremea ca, luând seama la această realitate potențială, locuitorii orașului să își recalibreze faptele la altitudinea cuvenită.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News