Lecție de istorie despre pelerinajul de la Nicula! PS Florentin: ,,Se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice”

Slujba de Vecernie de pe 14 august din curtea bisericii parohiale din Nicula a adus un mesaj extrem de dur. PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, a rostit un cuvânt înainte după Vecernie în care acuza că ,,se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice”, dar a amintit și de perioada comunistă când episcopii greco-catolici au fost arestați, iar bunurile bisericii au fost confiscate și date ortodocșilor (chiar și tradiția pelerinajului de la Nicula).

După Vecernie, PS Florentin a rostit un cuvânt de învățătură la fel ca în fiecare an. A început evocând pelerinajele greco-catolice ce s-au desfășurat neîntrerupt între anii 1993 – 2019, care începeau cu procesiunea pe jos în rugăciune de la Gherla la Nicula și continuau cu rugăciune la biserica parohială din sat până la ceasul marii sărbători a mutării la cer a Preasfintei Fecioare Maria. A arătat cum, prin aceste pelerinaje s-a continuat în mod simbolic tradiția înaintașilor greco-catolici și cea a marilor pelerinaje care se făceau la Nicula, culminând cu cele din timpul păstoririi Fericitului Arhiereu Iuliu Hossu.

Regimul comunist a azvârlit după gratii toți episcopii greco-catolici

Se știe că, în anul 1948, regimul comunist a trecut în ilegalitate Biserica Greco-Catolică, a azvârlit după gratii toți episcopii greco-catolici iar bunurile acestei Biserici au fost confiscate și în mare parte date Bisericii Ortodoxe. Așa s-a întâmplat și cu Mănăstirea Nicula, iar egumenul Mănăstirii, Pr. Ierom. Leon Manu, călugăr al Ordinului Sf. Vasile cel Mare (prima comunitate monahală ce se stabilește la Nicula din 1936), a fost închis la Gherla unde și-a găsit și sfârșitul, în prezent fiind deschisă pe numele său o cauză de beatificare.

Preasfinția Sa a continuat rememorând întâmplarea din 1964, lăcrămarea Icoanei Maicii Sfinte de la Nicula. Istoria Icoanei făcătoare de minuni este și istoria pelerinajelor la Nicula care au apărut datorită acestei icoane. De-a lungul timpului, doi Pontifi Romani: Papa Clemente al XIII-lea (în 1767) și Papa Pius al IX-lea (în 1928) au acordat indulgență plenară pelerinilor la Nicula. S-au amintit în continuare etapele construirii Mănăstirii Nicula, a bisericii de zid de către episcopii greco-catolici de Gherla, până la Episcopul Iuliu Hossu (acum fericit al Bisericii), care, timp de 28 de ani, an de an, a fost în pelerinaj la Nicula.

Pelerinajul de la Nicula, tradiție greco-catolică din anul 1712, preluată de ortodocși în 1948

Firul istoriei Niculii s-a derulat mereu sub lumina privirii ochilor înlăcrimați ai Preasfintei Fecioare Maria, lacrimi de mângâiere, lacrimi vindecătoare, lacrimi de rugăciuni ascultătoare, dar și lacrimi ce deplâng nedreptatea, păcatele, tot ceea ce, dacă aparențele pot ascunde de om, nu și de privirea Maicii Sfinte.

Ridicând din vălul aparențelor frumoase ale pelerinajului ortodox la Mănăstirea Nicula, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a adunat în cuvinte câteva astfel de lacrimi, de întristare.
După ce a reamintit cum a pornit și a luat amploare tradiția greco-catolică a pelerinajelor la Icoana Maicii Sfinte de la Nicula, Preasfinția Sa a spus: „a urmat timpul comunismului și tradiția greco-catolică începută încă din 1712 (de la zidirea Mănăstirii) și care a continuat până în 1948, a fost preluată de reprezentanții Bisericii Ortodoxe. După anul 1990 am încercat să recuperăm biserica veche de zid a Mănăstirii Nicula, ridicată în exclusivitate de către episcopii greco-catolici (cu mențiunea că biserica veche de lemn nu mai există, a ars în anul 1974 și s-a adus o altă biserică, de la Țop, care este considerată acum ,,biserica veche”).

Pelerinajul greco-catolic de la Nicula a fost reluat în anul 1993

În anul 1993, sub binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop George Guțiu, s-au reluat pelerinajele pe jos la Nicula, chiar dacă încă nu aveam un loc de închinăciune greco-catolic. Actuala biserică parohială din sat a fost binecuvântată în anul 2001. Pelerinajele au fost reluate, aici, la biserica parohială din Nicula. Anul acesta, 2020, este un an cu totul special, un an în care nu am putut alătura pelerinajului nostru la Nicula procesiunea pe care o făceam în fiecare an, și aceasta, din cauza flagelului pandemiei și a deciziei forurilor care se ocupă de ordinea publică și de sănătatea publică de a renunța la această formă de devoțiune. Se împlinesc, așadar, 26 de ani (mai puțin anul acesta), de când facem acest pelerinaj. Dar, știm cu toții că mai important este ceea ce purtăm în sufletul nostru, devoțiunea față de Preasfânta Fecioară Maria și bucuria de a fi împreună, aici, la locul unde ea a dorit să coboare, și pe pământul românesc, prin acest semn pe care l-a lăsat în 1694 – primele lăcrămări.

,,Nu mai există nimic de pe vremea pelerinajelor tradiționale”

Doresc să subliniez, așa cum făceam și în anii trecuți, trebuie să știm istoria corectă a acestui loc de pelerinaj, tocmai pentru că aici nu mai există nimic de pe vremea pelerinajelor tradiționale decât biserica veche de zid, care, și ea este în pericol de demolare, demontare, sau mutare.

Așa cum probabil ați văzut și în anii trecuți deja buldozere au intrat și în interiorul bisericii, s-a înlăturat masa altarului, fără ca măcar din politețe să ni se spună: ,,vă dăm moaștele pe care le-ați pus în masa altarului; vă dăm hrisovul pe care l-ați avut în masa altarului’. Nu ni s-a comunicat absolut nimic și aflăm din diferite surse că, probabil, biserica va fi, dacă nu demolată, cu siguranță mutată. De ce? Pentru că acum încurcă. Stă în calea credincioșilor care vor să aducă dreapta închinăciune la biserica mare, nou construită în apropierea bisericii vechi. Cu alte cuvinte, cu durere, trebuie să spun că, tacit, se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice…”.

Predica video poate fi urmărită AICI.