Connect with us

Clujul de altădată

FOTO. Un profesor clujean model. Lecţie pentru elevi, ca să înveţe şi părinţii. Explorăm Clujul istoric. Bogo şi elevii

Publicat


„Explorăm Clujul istoric. Bogo şi elevii Colegiului Naţional George Bariţiu”. La prima vedere, e vorba despre lansarea unei cărţi. Dar, de fapt, e despre învăţământul românesc, despre cum ar trebui să fie profesorii noştri. Iar dacă un profesor ca Vladimir-Alexandru Bogosavlievici scoate cărţi cu elevii săi, dacă este asaltat de ei în toate pauzele şi-n timpul liber, în multe proiecte extracurriculare, probabil că e un semn bun, nu? Şi, mai e vorba despre ceva aici. Despre cum ar trebui să colaboreze intelectualii români şi maghiari ai Clujului, în proiecte comune, nu paralele. Fiindcă acest prim volum e, de fapt, două: în română şi în maghiară.

Îi lăsăm pe câţiva vorbitori să spună ei mai multe. Autorul, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, şi prof. Laszlo Alexandru, de la Colegiul Bariţiu, scriitor.

Vladimir-Alexandru Bogosavlievici: Desăvârşirea unei culturi civice

“Volumul conţine 16 capitole din istoria Clujului şi urmează şi volumul al II-lea, care tratează 20 de capitole. Toate sunt despre istoria urbei noastre. Sunt obiective pe care toată lumea le ştie, trecând pe lângă ele, le ştie oarecum cu ghilimelele de rigoare. Dar sunt obiective foarte importante pentru desăvârşirea unei culturi civice în primul rând a cetăţeanului clujean. Adică, nu poţi să spui că respecţi sau iubeşti un oraş dacă nu-l cunoşti.

Pe tineri i-am implicat de vreo 10 ani. Şi cred că aşa i-am deconectat scoţindu-i în afara curţii şcolii şi arătându-le nişte lucruri frumoase, având în vedere că făceau şi o plimbare, erau mai detaşaţi şi învăţau lucruri care le-au prins bine. Foşti absolvenţi vin şi-mi mulţumesc şi-şi amintesc de orele plăcute pe care le făceam împreună despre istoria Clujului”.

vezi şi:

ELITE CLUJENE. Profesorul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, premiat la Gala MERITO pentru excelenţă în educaţie

Tudor Sălăgean: Bogosavlievici este un profesor de istorie model

“Vladimir-Alexandru Bogosavlievici este un profesor de istorie model, exemplar şi, chiar dacă mai există iniţiative similare, niciun alt profesor nu cred că se ridică la pasiunea şi anvengura implicării într-un asemenea proiect, mai ales că el este un istoric, profesor de istorie care încearcă întotdeauna să aibă răspunsuri pentru toate întrebările. Este un efort foarte mare pe care sunt convins că îl face şi este un mare merit al său că îşi doreşte să transmită cu foarte multă bucurie aceste informaţii, către toată lumea.

Volumul lansat reprezintă o premieră prin faptul că Vladimir-Alexandru Bogosavlievici îl realizează împreună cu elevii săi. Este un lucru extraordinar să acorzi încredere unor elevi de liceu şi este o mare bucurie pentru noi să vedem că aceşti tineri se încadrează în acest profil al noului cetăţean clujean, să spunem, al aceluia care îşi doreşte să-şi cunoască istoria şi care îşi doreşte să facă parte dintr-o continuitate a ei”.

Laszlo Alexandru: Unul dintre cei mai iubiţi profesori

“Este unul dintre cei mai iubiţi profesori, în pauze este asaltat de elevi dornici să-i pună întrebări, că nu mai poate scăpa de ei. Dar nu e vorba numai de cota de popularitate, ci şi de un feedback în privinţa cotei valorice a unui profesor, faptul că nu este lăsat în pace în timpul pauzelor, să se odihnească. Există un ferment şi o esenţă culturală în activităţile noastre de la Colegiul Bariţiu şi Bogo este un purtător de standard”.

Vladimir-Alexandru Bogosavlievici: E nevoie de colaborare între românii şi maghiarii din Cluj

“Şi cartea este realizată cu scopul de a ne cunoaşte oraşul. Nu este atât o carte de istorie. Are mai multe valenţe. Intenţia mea a fost să fie un ghid pentru cei interesaţi, un manual, chiar o carte de istorie, dar nu în ultimul rând, un ghid-manual, o formare a civismului. Adică, omul tânăr să-şi desăvârşească cunoştinţele, comportamentul. Şi cum poate acest lucru? Cunoscându-şi urbea. Respectându-şi urbea.

De ce am tradus cartea în limba maghiară? Să vadă şi comunitatea maghiară, alături de care trăim din timpuri îndepărtate, cum priveşte un scriitor de limba română. Şi un lucru important e să nu mai meargă vieţile culturale în paralel. E vorba de o colaborare între cele două etnii. Şi colaborarea începe de la cultură, de la cunoaştere. Dacă facem lucruri frumoase, conlucrăm, colaborăm, numai lucruri frumoase pot să iasă. Indiferent de etnie.

Clujul acesta este foarte bogat în aceste aspecte, este un oraş multietnic, este un oraş multiconfesional şi bineînţeles că are şi o multiculturalitate. Ideea de bază este o conlucrare, o colaborare între cele două etnii principale din Cluj. Cu cât colaborarea este mai fructuoasă, cu atât societatea progresează. Şi în primul rând trebuie să fim oameni, să ne respectăm mai mult, să nu mai fim atât de egoişti”.

Despre carte

«EXPLORĂM CLUJUL ISTORIC – Bogo şi elevii colegiului naţional „George Bariţiu”» şi traducerea volumului în limba maghiară: «FELFEDEZZÜK A TÖRTÉNELMI KOLOZSVÁRT – BOGO ÉS TANíTVÁNYAI, „George Bariţiu” FŐGIMNÁZIUM».


Vorbitori la lansare, invitaţii autorului:  prof. univ. dr. RADU ARDEVAN, dr. TUDOR SĂLĂGEAN, prof. dr. LASZLO ALEXANDRU, VINCZE ZOLTÁN şi VINCZE TÍMEA – traducătorii volumului în limba maghiară.

Editura Arcadia Media (Mihai Armanca)

(MaAv)

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Clujul de altădată

Costică Banditu, PIONIER al arheologiei dacice. Fondatorul MUZEULUI din Cluj. Constantin Daicoviciu, 132 de ani de la naştere

Publicat

Un mare istoric născut într-o zi ca azi: Constantin Daicoviciu (1 martie 1898, Caraş-Severin, 27 mai 1973, Cluj), renumit arheolog, rector al UBB, academician. E adevărat că a fost şi deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi susţinător al unei istoriografii naționaliste. Dedicaţia cărţii din imagini (arhiva Cluj24) este pentru Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957), fondatorul școlii clujene de dermatologie, printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis şi, în 1931-1932, primar al Clujului.

A locuit în muzeu, a adăugat o strofă la Gaudeamus

De numele lui Constantin Daicoviciu se leagă multe lucruri în Cluj. Printre altele, a fost rector al Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şi chiar a avut cel mai lung mandat neîntrerupt de rector (1956-1968). Dar a şi pus bazele Muzeului de Istorie a Transilvaniei, în care a şi locuit.

“Este un pionier  al arheologiei dacice. În perioada interbelică a lucrat la şantierul de la Sarmisegetusa Regia. Din punct de vedere profesional, este  unul dintre fondatorii Institutului de studii clasice, unde  ulterior va funcţiona actualul muzeu de istorie a Transilvaniei. El acolo a şi locuit. La fel şi fiul său, Hadrian Daicoviciu. Aceea e Casa Petricevici. A fost şi rector, primul rector al Universităţii Babeş-Bolyai, după unirea celor două universităţi, în 1959, şi a adăugat o strofă, ultima, la Gaudeamus.

A fost decan şi în timpul legionarilor, la Sibiu. Din punct de vedere politic  a fost un adaptabil. Îl avea şi pe Tudor Bugnariu, ginerele lui Blaga, cu care era cumnat, şi care îl susţinea. Dar are un merit în constituirea actualului muzeu de istorie a Transilvaniei. A fost şi director al instituţiei. Este fondatorul şcolii de arheologie dacică”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Costică Banditu a murit în avion

Vladimir Alexandru Bogoslavievici povesteşte şi câteva lucruri mai puţin cunoscute din viaţa marelui istoric.

“I se spunea în glumă Costică Banditu. Fiindcă tot în picioare a picat. A fost decan în timpul legionarilor, a fost în timpul comuniştilor. A fost un profestor foarte talentat. Dar era şi slobod de gură, vorbea mai colorat. Se pare că pe avion a murit. Sau după ce a coborât. Se spune că a cerut un coniac. Probabil că dacă i s-ar fi dat coniac, care e vasodilatator, poate că n-ar fi făcut infarct.

Îşi bea cafeaua la Cofetăria Verde, fosta cofetărie Fabian, acum Memo 10. Locul în care a fost casa lui John Page. Gurile rele spun că responsabila de cofetărie ar fi fost amanta lui. Tot ce e posibil. Oricum, avea masa lui rezervată şi acolo îi plăcea să-şi bea cafeaua şi câte un coniac”, mai spune istoricul clujean.

Coriolan Tătaru

*Coriolan Tătaru (14 martie 1889, Cluj, 22 ianuarie 1957) a fost fondatorul școlii clujene de dermatologie. Şi printre primii medici din lume care au preconizat tratamentul intensiv și precoce în sifilis. De asemenea, în perioada 1931-1932 a fost primar al Clujului.

Printre altele, a fost primul dermatolog din România care s-a ocupat de problema dermatozelor profesionale si a bolilor alergice cutanate. A fost decan al Facultăţii de Medicină (1928-1929). Coriolan Tătaru a fost coautor al primului tratat de dermatologie în limba româna, autor a peste 160 de articole de specialitate.

A înfiinţat si condus revista Clujul medical (1928-1940). Din 1956 a fost membru în colegiul de redacţie şi colaborator al revistei Dermato-Venerologia. A pus bazele primului dispensar antivenerian din România, la Cluj. Şi a organizat serviciile de dermatologie judeţene din Transilvania. A înfiinţat primul muzeu de mulaje şi fotografii dermatologice din lume.

A deţinut functia de preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale din Cluj (1930), al Societăţii de Dermatologie şi Sifilografie (1936), al Consiliului Clinicilor (1935-1947), al Comitetului Regional Cluj al Federaţiei de Sport din România, Director General al Societăţii de Salvare.

Tudor Bugnariu şi Dorli Blaga s-au cunoscut prin Daicoviciu

*Tudor Bugnariu (30 iunie 1909, 25 iunie 1988), sociolog, publicist, politician comunist, primar al Clujului în 1944-1945, ministru-adjunct al Învăţământului (1956), filosof, comunist din ilegalitate, ginerele lui Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga). În 1957, Dorli Blaga s-a măritat cu profesorul Tudor Bugnariu, care era cu 21 ani mai în vârstă decât ea. El fusese însurat şi cu Kato Balasz, o evreică maghiară, a cărei familie a fost deportată la Auschwitz, unde i-au murit mama, surorile și nepoatele. Kato a scăpat de Auschwitz pentru că era măritată cu un creștin, dar n-a suportat tragedia familei sale şi s-a sinucis în 1945. Tudor Bugnariu a fost membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, a devenit decan şi a publicat mai ales studii de marxism, materialism dialectic și istorie. A fost unul dintre puţinii universitari din România interbelică intraţi în Partidul Comunist ilegal, dar s-a distanţat în timp de mişcarea în care crezuse (sau cel puţin de aplicaţiile ei practice din România). Şi a sfârşit urmărit de Securitate şi turnat de prieteni.

Dorli Blaga despre Tudor Bugnariu şi Constantin Daicoviciu:

“În timpul războiului, Clujul fiind sub ocupaţie ungurească, universitatea s-a mutat la Sibiu. Tatăl meu era bun prieten cu Constantin Daicoviciu, istoricul, se ştiau încă de când tata era profesor la Cluj. Cum Daicoviciu era cumnat cu Bugnariu, pe linia asta ne-am văzut primele dăţi, prin 1946, când universitatea încă nu revenise la Cluj. Mă împrietenisem cu sora mai mică a lui Bugnariu, Elena, căsătorită cu istoricul de artă Virgil Vătăşianu. Cât am locuit la Sibiu, noi şi familia Daicoviciu am stat în acelaşi cartier. Pe el l-am cunoscut propriu-zis când eram în anul I de facultate, la Cluj, unde mi-a ţinut primul curs de marxism. Părea foarte distins”.

(MaAv)

Citește mai departe

ACTUALITATE

Singura SEMNĂTURĂ a lui HOREA în lemn. O BISERICĂ aflată în Cluj. 236 de ani de la TRAGEREA sa pe ROATĂ şi a lui Cloşca

Publicat

Se împlinesc, pe 28 februarie, 236 de ani de la moartea lui Horea, Cloşca şi Crişan. Au fost conducătorii răscoalei țărănești de la 1784-1785. Horea şi Cloșca au fost traşi pe roată. În chinuri cumplite. Dar puţină lume ştie că printre lucrurile iscălite de mâna lui Horea, singurul în lemn, este o biserică din Cluj. Se află în Parcul Etnografic Naţional “Romulus Vuia”. Semnătura lui Horea se află pe o grindă a unei biserici. Pe care el a construit-o împreună cu echipa sa de meşteri.

Două cărţi despre Horea, Cloşca şi Crişan (1922 şi 1937, arhiva Cluj24)

Biserică ridicată în 1773

Biserica a fost construită în 1773. Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean, spune, pentru Cluj24, că aceasta este un obiectiv important pentru că este singurul care poartă semnătura lui Horea. Dar şi pentru că reprezintă faza de maturitate a construcţiilor de lemn din România.

Biserica lui Horea, aflată în Cluj

“Biserica este singura marcată de Horea. A fost adusă în muzeu în 1968, din localitatea sălăjeană Cizer. Tipologic este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale fazei de maturitate a construcţiilor de lemn din România. Este o biserică cu plan evoluat, care este foarte armonioasă ca şi construcţie. Pictura, de asemenea, e o interpretare în stil rural a erminiilor bizantine. Este o pictură de foarte bună calitate“, spune  Tudor Sălăgean.

Potrivit unei prezentări a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Biserica lui Horea este construită din stejar, iar clopotniţa sa înaltă – element de prestigiu comunitar, corpul naosului şi cel al altarului alcătuiesc împreună un întreg bine echilibrat, îngrijit executat, armonios proporţionat şi dinamic. De asemenea, pereţii bisericii sunt încinşi median cu funia tradiţională sculptată, care apare şi la portal, iar arcadele pridvorului sunt şi ele bogat decorate.

Semnătură de pe grindă: „lucrat Ursu H”

Istoricul Tudor Sălăgean spune că au existat alte două inscripţii cunoscute făcute de Horea. Dar că ele au dispărut misterios. Şi că acum a rămas doar cea de pe Biserica din Cizer, deţinută de Parcul Etnografic din Cluj.

„Lucrarea aceasta a fost contractată de Nicula Ion a Neamţului. Dar a fost executată de Horea, care s-a şi semnat pe o grindă de pe cupola uşor arcuită, cu litere chirilice: ‘lucrat Ursu H’. Istoricii au identificat un număr total de trei inscripţii, toate cu litere chirilice, care ar fi fost făcute de Horea. Una dintre acestea, realizată pe grinda principală a casei lui Horea din Albac, care reda numele autorului ei sub forma ‘Nicula Urs’, a fost depusă la sfârşitul secolului al XIX-lea în Muzeul Astrei din Sibiu, de unde a dispărut fără urmă în timpul primului război mondial. O altă inscripţie, de asemenea pierdută, ar fi fost realizată pe grinda unei case din Mătişeşti. Dintre inscripţiile atribuite lui Horea a căror autenticitate a fost confirmată de specialişti, cea aflată în biserica din Cizer este unică, fiind singura păstrată până astăzi”, subliniază Tudor Sălăgean.

Grinda pe care şi-a scris moartea numele

Istoricul clujean povesteşte şi o legendă creată în jurul Bisericii lui Horea şi a inscripţiei lăsate de acesta pe o grindă.

„Tradiţia locală din Cizer a păstrat amintirea prezenţei lui Horea în localitate şi a atenţiei deosebite pe care locuitorii din Cizer au dat-o inscripţiei lăsate de acesta. Potrivit amintirilor localnicilor, copiii erau ţinuţi departe de inscripţie, pentru a preveni deteriorarea acesteia. Unul dintre cei mai bătrâni oameni din Cizer, intervievat în anii 1960, îşi amintea că, în copilăria sa, bătrânii satului le spuneau copiilor să se ferească de locul cu inscripţia, pentru că ‘acolo sus şi-a scris moartea numele şi cine se apropie de el moare’. Legenda avea rolul de a-i îndepărta pe copii şi pe inoportuni de inscripţie, prevenind distrugerea ei”, explică istoricul clujean.

Moartea lui Horea şi Cloşca, gravură (arhiva Cluj24)

Tudor Sălăgean mai spune că Horea era foarte cunoscut pentru iscusinţa sa în meşteşugul cu lemn şi că în perioada construirii Bisericii din Cizer se stabilise în apropiere, pe un domeniu al familiei Banffy, la Ciucea, pe teritoriul de astăzi al judeţului Cluj.

„Horea, moţ sărac, cu familia lui (soţia Ilina, copiii Ioan şi Luca) s-a aşezat la Ciucea, la Iegărişte, probabil fugit de pe domeniul minier al Zlatnei, unde era iobag şi unde sarcinile fiscale deveniseră foarte grele. Horea, împreună cu alţi moţi aşezaţi în zonă, au devenit cunoscuţi în satele din jur pentru iscusinţa meşteşugului lor”, precizează istoricul.

Primit de împărat

Gravură cu Horea în audienţă la împărat (arhiva Cluj24)

Pe 1 aprilie 1784, Horea este primit în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, căruia îi prezintă situația iobagilor din Transilvania. De fapt, Horea a fost primit de trei ori de către împărat, fapt posibil, se pare, datorită apartenenţei la masonerie a conducătorului răscoalei de la 1784.

Se pare că tot datorită acestui fapt, Horea a avut o moarte ceva mai uşoară, pe 28 februarie 1785, primind doar două (sau patru, după alte surse) lovituri de roată, faţă de 20, câte a primit Cloşca. Horea a fost ultimul executat în acest fel în Imperiul habsburgic.

Apartenenţa la masonerie

*“Ignatius Born a fondat cea mai importantă lojă masonică din Imperiul Habsburgic. La 23 februarie 1783 cind Horea se afla la Viena, cf documentelor, în loja Fraţia de Cruce s-a rostit o discurs de omagiere a reformelor Impăratului Iosif al doilea (marea susţinător al lojii) in lb română. De presupus că aparţinea lui Horea, bun orator. Mai există o discuţie privitoare la masonerie – cea despre o mare cantitate de aur din Apuseni pierdută în timpul răscoalei. S-a spus că aurul a dispărut şi a ajuns în Franţa la lojile masonice şi folosit pentru finanţarea pregătirilor revolutiei. În preajma acestui aur găsim un anume cavaler Joseph Balsamo, apropiat de Horea dar şi de Împărat. Să fi fost acest aur unul din subiectele discutate de Horea cu Iosif al doilea? Dar cu protectorul şi colegul de lojă Ignatius Born?

Iosif nu era un revoluţionar, asta e sigur, dar că ar fi vrut să submineze Franţa lui Ludovic e la fel de sigur. Cu acel aur să se fi finanţat lojile si cluburile de lectură care agitau spiritele la Paris? Să se fi plătit tipăriturile de propagandă, să se fi cumpărat arme? Un mare mason, Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), intr-o scrisoare “frăţeasca” trimisă împăratului îi reproşează că l-a abandonat pe Horea, frate cu ei de masonerie. Ziarul Magyar Hirmondo din Bratislava a scris: ”Horea are peceţi cu simboluri masonice, iar ţăranii, urmându-l, declară că nu mai recunosc alt împărat decît pe el…” (Stelian Tănase)

*Vasile Ursu Nicula (1731, 28 februarie 1785). Era cunoscut şi ca Nicola sau Horea. A fost conducător al răscoalei ţărăneşti din 1784. Alături de Ion Oargă (Cloşca) şi Marcu Giurgiu (Crişan).

(MaAv)

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

Clujeanul prieten cu Franz FERDINAND. Adeptul FEDERALIZĂRII. Făcător al UNIRII. Vaida-VOEVOD, 149 de ani de la naştere

Publicat

O mare personalitate clujeană, ardeleană. Unul dintre pionii importanţi ai Marii Uniri din 1 Decembrie 1918. Şi, un lucru inedit, era prieten, încă de când Transilvania era în componenţa Imperiului austro-ungar, cu prinţul moştenitor, Franz Ferdinand. De la naşterea sa se împlinesc 149 de ani.

*în imagine, un document din 1919 (arhiva Cluj24) semnat de Alexandru Vaida-Voevod, Caius Brediceanu, Gheorghe Crişan, Mihai Şerban, Adrian Otoiu şi Ioan Vulcu (primii patru, alături de Traian Vuia, Ion Pillat şi V. Niţescu au intrat, în 1919, în loja masonică „Ernest Renan”, calitate în care au putut trata mai lesne cu delegaţii marilor puteri prezente, formate şi ele preponderant din masoni, iar acest lucru, alături de demersurile Reginei Maria, a avut o importanţă determinantă pentru graniţele României)

Franz Ferdinand şi Vaida-Voevod, aceeaşi idee despre federalizare

“Alexandru Vaida-Voevod era prieten cu Franz Ferdinand, cel care a fost omorât la Sarajevo. Era în foarte bune relaţii cu Franz Ferdinand, prinţul moştenitor al Imperiului austro-ungar. Aveau aceeaşi idee de federalizare. Adică, să nu fie dualism, să fie mai multe state, să aibă şi românii partea lor. Prinţul moştenitor avea idei reformiste, ceea ce nu-i convenea probabil bătrânului Franz Joseph. Dădea mai multă naţionalităţilor cuprinse în statul dualist. Cred că de acolo s-au împrietenit Franz Ferdinand şi cu Alexandru Vaida-Voevod”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

*în imagine, o ilustrată (arhiva Cluj24) editată imediat după atentatul de la Sarajevo. Unul dintre cele mai influente evenimente ale secolului 20 a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, ceea ce a dus în cele din urmă la declanşarea Primului Război Mondial. În vizita regală la Sarajevo, prinţul moştenitor al Austro-Ungariei a fost însoţit de soţia sa, ducesa Sofia de Hohenberg

A locuit vizavi de Teatrul Naţional din Cluj

Vaida-Voevod a locuit, în perioada interbelică, în Cluj. Vizavi de Teatrul Naţional. Dar avea mai multe proprietăţi în judeţ.

“A fost un medic apreciat în imperiu. Avea casă vizavi de teatru. A ridicat-o şi în perioada interbelică, i-a adus modificări, fiindcă e mai veche casa. Acolo a stat cam în toată perioada interbelică. A stat acolo până în 1940. Apoi, a fost în refugiu”, mai spune istoricul clujean.

Primul premier al României Mari

Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872, Bobâlna, 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, unul dintre liderii Partidului Național Român din Transilvania şi Partidului Național Țărănesc, de trei ori premier, inclusiv în timpul negocierilor de pace de la Paris, când s-au stabilit graniţele României. A fost primul premier al României Mari.

Apărător al românilor din Transilvania imperială

Printre altele, a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenții maghiari, ca răspuns la „Memoriul” studenților maghiari de la universitățile din Budapesta și Cluj.

Fazele ministeriale în România (1930, Dimitrie Costescu, arhiva Cluj24)

În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferința Națională a Partidului Național Român. Atunci, președinte al partidului a fost ales dr. Ioan Rațiu. Şi s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susține revendicările românilor din imperiu și a denunța politica de asuprire națională și intoleranța practicată de guvernul de la Budapesta.

A făcut parte dintr-un Comitet Național care a ținut locul celor întemnițați. Iar pe manifestul lansat în timpul procesului de la Cluj apare semnătura sa, alături de cea a preotului Vasile Lucaciu.

S-a implicat în pregătirea și desfășurarea Conferinței Partidului Național Român din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu. Conferinţa a adus triumful noului val din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad și Nicolae Comșa. Ulterior, a activat ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a distins ca unul din deputații cu vederi democratice.

Contribuţie deosebită la Marea Unire din 1 Decembrie

A avut o contribuție deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfășurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Național Român. În cadrul acestora s-a hotărât ca națiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină”, să-și aleagă „așezarea ei printre națiunile libere”. Rezoluția Comitetului Executiv a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie.

*în imagine, un document (arhiva Cluj24) al Consiliul Dirigent al Transilvaniei, un organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, care a funcţionat doar în perioada 2 decembrie1918-4 aprilie 1920. El a fost format din Iuliu Maniu (președinte), Alexandru Vaida-Voevod (vicepreședinte), Ștefan Cicio-Pop (vicepreședinte), Aurel Vlad (vicepreședinte), Vasile Goldiș (vicepreședinte), Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște

Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. După acest eveniment istoric, el devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat. Şi s-a numărat între cei patru delegați ardeleni (alături de Vasile Goldiș, Iuliu Hossu și Miron Cristea) care au adus regelui Ferdinand I Rezoluția Unirii pentru a fi ratificată.

Mason pentru a ajuta şi Unirea

În 1919, Vaida-Voevod (alături de Tr. Vuia, C. Brediceanu, M. Şerban, Gh. Crişan, I. Pilat şi V. Niţescu) este primit în loja masonică „Ernest Renan”. Apoi, în același an, a participat la Paris, ca invitat special, la ședința de închidere a Conventului anual al Marelui Orient de Franța. În calitatea lui, recunoscută, de membru al Marelui Orient, Vaida a avut prilejul să trateze cu Georges Clemenceau și cu George Lloyd. La 21 iunie 1923, Vaida-Voevod a fost ales Membru Emerit al Suveranului Sanctuar al României (cu gradul 33). Iar în 1928 a fost ales Mare Orator Adjunct.

(MaAv)

Citește mai departe

Clujeni de 5 stele

Singurul REGE născut în CLUJ şi în Transilvania. Tată ROMÂN, mamă UNGUROAICĂ. Matia CORVIN, 578 de ani de la naştere

Publicat

Matia Corvin. S-a născut în urmă cu 578 de ani, pe 23 februarie, la Cluj. Din tată român şi mamă unguroaică. S-a născut într-o casă care încă există. Este unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. Şi este singurul rege născut la Cluj, dar şi în Transilvania. Pe teritoriul actual al României s-au mai născut numai încă doi regi, Carol al II-lea şi Mihai.

Dorinţa lui Iancu de Hunedoara de a i se naşte fiul la Cluj

Matia Corvin s-a născut într-o casă care încă există în centrul Clujului. Din tată român, Iancu de Hunedoara, şi din mamă unguroaică, Erzsebet (Elisabeta) Szilagy.

Casa Matia Corvin, aşa cum arată astăzi

„Iancu de Hunedoara era nobil catolic. În perioada respectivă, nu conta naţia, ci confesiunea. El era român, dar era nobil catolic. Cum şi alţi români s-au maghiarizat ulterior. Matia Corvin s-a născut în prima încăpere pe stânga, cum intri pe poarta casei care astăzi aparţine de Universitatea de Artă şi Design, casa  Jakab Mehffi, care era un viticultor sas bogat.

Toată lumea spune că mama sa l-a născut venind dinspre Sălaj, când au prins-o durerile facerii. Dar nu-i adevărat. Iancu de Hunedoara era într-o luptă cu nobilimea din Transilvania. Şi el şi-a adus intenţionat soţia să nască în Cluj, pentru că avea o alianţă cu clujenii. Şi el le va da înapoi statutul de oraş liber, regesc, pe care clujenii îl pierd în urma răscoalei de la Bobâlna, la care au fost participanţi”, spune, pentru Cluj24, istoricul clujean Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Şcolar de Cluj şi vizitator incognito

Matia Corvin a şi făcut şcoală la Cluj, iar ulterior, după ce a devenit rege, a vizitat oraşul de trei ori.

Matia Corvinul – ilustrație în pagina unui incunabul slovac al cărui autor este Ioannes de Thurocz (Thuróczy János), istoric maghiar, autor al Chronica Hungarorum

„Când a fost copil a făcut şcoală în mănăstirea bisericii dominicane, actuală franciscană. Unde a fost Liceul de muzică. Regele a mai fost de trei ori după în Cluj şi întotdeauna a dat privilegii clujenilor. Placa comemorativă de pe casa sa natală a fost pusă acolo în 1889, în care i se spune Matia cel Drept. Şi că toţi au respectat drepturile respectivei case în care s-a născut, dreptul principal e de a nu plăti impozite. Datorită acestui fapt, pe lângă casa respectivă au mai apărut două case. Casa originală e cea din mijloc şi a avut multe transformări”, mai spune istoricul clujean.

Legenda îmbrăcării în student şi pedepsirea judelui

Una dintre cele trei vizite ale sale pe care a făcut-o la Cluj după ce a devenit rege a rămas în legendă.

„El avea obiceiul de a merge incognito. Când a venit în expediţia de pedepsire a celor care s-au ridicat împotriva lui, tabăra a avut-o la Gilău. El s-a îmbrăcat în haine de student –erau specifice- şi a intrat în Cluj. Acolo a văzut oameni liberi care erau puşi să care buşteni.

A întrebat cum de se întâmplă asta. Şi oamenii judelui l-au biciuit şi l-au pus şi pe el să care buşteni. El scrijeleşte nişte buşteni, pe care a scris „Aici a fost Regele Matia. Unde e dreptatea?”. Apoi i se dă drumul, se întoarce la tabăra lui şi intră cu armata în Cluj. Întreabă care e situaţia în Cluj şi judele zice că e bună. Dar el dăduse o lege prin care oamenii liberi nu puteau să fie forţaţi să lucreze pe gratis. Şi i-a arătat judelui unde a scrijelit buştenii şi i-a tăiat capul”, povesteşte Vladimir Alexandru Bogoslavievici.

Avea a doua bibliotecă a Europei

Despre Matia Corvin se ştie că a fost învăţat, un erudit.

„Matia Corvin era unul dintre cei mai erudiţi oameni ai perioadei sale. Biblioteca sa era, se pare, a doua ca mărime din Europa de atunci, după biblioteca Vaticanului. Cunoştea mai multe limbi”, mai spune istoricul clujean.

Vladimir Alexandru Bogoslavievici mai spune că Matia Corvin se pare că ar fi fost otrăvit de a doua sa soţie, însă menţionează că acest lucru nu este o certitudine.

Stauia sa a câştigat Marele premiu de la Paris

Statuia ridicată în cinstea sa la Cluj este una celebră. Ansamblul monumental Matia Corvin (regele Matia ecvestru și cei patru generali ai săi) a fost dezvelit în 1902.

În imagine este macheta monumentului lui Matia Corvin din Cluj-Napoca, într-o carte poştală din 1907 (arhiva Cluj24)

În Piața Mare a Clujului, actuala Piaţa Unirii. Macheta lucrării (în imagine, arhiva Cluj24) a obținut în anul 1900 marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Macheta este opera artiștilor János Fadrusz și Lajos Pákey.

*Matia Corvin (23 februarie 1443, Cluj, 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. Viitorul rege s-a născut la Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara, în casa lui Jakab Méhffi. Mama lui Matia, Erzsebet (Elisabeta) Szilagy, provenea dintr-o familie de nobili maghiari cu foarte mare influență. Matia Corvin a fost botezat după Sfântul Matia (marcat pe 24 februarie), în Biserica Sf Mihail din Cluj.

(MaAv)

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate