FOTO. Primul calculator românesc, fabricat la Cluj. România era în elita lumii

Cândva, România era în elita lumii în construcţia de calculatoare. La această performanţă au contribuit cercetătorii din Bucureşti, din Timişoara, dar mai ales cei din Cluj. Se împlinesc 60 de ani de când la Cluj a fost construit primul calculator din România cu tranzistori și memorie internă, în 1963.

România era în elita lumii

 Tiberiu Popoviciu, cu doctorat la Sorbona (1933)

Începutul construirii calculatoarelor a fost însă şi mai devreme, în 1959, când, la Institutul de Calcul din Cluj, printr-o echipă coordonată de Academicianul Tiberiu Popoviciu, a fost conceput și realizat experimental primul calculatorul MARICA (Mașina Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei). Autorul principal a fost Manfred Rosman, în proiectul sprijinit şi girat de acad. Tiberiu Popoviciu.

Povestea primelor calculatoare româneşti şi a celor de la Cluj este redată, succint, pentru Cluj24, de către directorul Institutului de Clacul „Tiberiu Popoviciu” din Cluj, cercetător dr. Emil Cătinaş.

„Bucureştiul a început primul fabricarea calculatoarelor, prin Victor Toma, pe urmă la Timişoara, tot cu tuburi electronice, şi la Cluj s-a construit cu tranzistori şi memorie internă. A fost o altă tehnologie şi cu alte caracteristici, mult superioare celor cu tuburi. Fiecare a mai încercat să îmbunătăţească, dar nu l-au finalizat. În schimb, la Cluj s-a finalizat în 68, cu sistem de operare şi compilator. Deci a fost un calculator foarte puternic. A rămas cel mai puternic construit la noi în ţară, înainte de a se achiziţiona sublicenţa.
Prin construirea calculatorului DACICC 1, România era a 11-a ţară care construia în lume calculator cu tranzistori şi memorie internă. Deci, stăteam între primele 11 ţări din lume”, spune Emil Cătinş.

Calculatorul clujean a optimizat producţia de sfeclă

Dacă primul calculaator construit la Cluj a fost unul experimental, fără scopuri practice concrete, cel de al doilea a avut numerose aplicaţii şi a fost foarte căutat.

„Primul calculator făcut la Cluj, MARICA, a fost un calculator cu relee telefonice şi a fost un calculator experimental, nu a fost folosit la capacitate sau să aibă scopuri practice.
Însă, el a fost foarte important pentru că au căpătat experienţă constructorii.
DACIC 1, în schimb, a fost uncalculator care a fost folosit intens, mai bine de o decadă, de către cercetărorii de la Institutul de Calcul şi a avut impact enorm pe mai multe planuri.

O dată, a fost folosit în scopul în care se folosesc în prezent calculatoarele, pentru rezolvarea problemelor practice ridicate de întreprinderi. Este o listă de contracte care s-au închiat la Institutul de Calcul cu diferiţi operatori economici. De exemplu, în 1965, recoltarea şi prelucrarea sfeclei de zahăr din întreaga ţară a fost modelată ca problemă de optimizare, rezolvată la calculator şi toate procesele de recoltare, de depozitare, de prelucrare au fost conduse centralizat şi într-un mod eficient, fiindcă dacă nu avem o coordonare se pierde mult cu fiecare pas, cu fiecare proces.
Au fost alte contracte cu industria petrolieră, cu Industria Sârmei Câmpia Turzii, cu Regionala de Căi Ferate din Braşov, unde s-a solicitat calculul numărului optim de locomotive pentru a deservi acel nod feroviar. Faptul că ai o locomotivă în plus sau în minus e foarte important, sunt nişte cheltuieli care se pot evita. Pe de o parte, acest calculator DACIC 1 a fost folosit efectiv pentru ce a fost construit”, explică Emil Cătinaş.

Calculatorul şi oamenii s-au format reciproc

Clujenii au construit performantul calculator DACIC 1, dar, reciproc, şi calculatorul a format şi el specialişti.

„Pe de altă parte, importanţa lui a fost foarte mare, pentru că cei care l-au construit construit de la zero. Deci, s-au format trei clase de specialişti. O dată, inginerii hardware. Să ne amintim că nu existau pe atunci gata formaţi specialişti care să construiască calculatoare. Ei s-au şcolit la locul de muncă, au trebuit să inventeze soluţii, să rezolve probleme concrte fără să fi fost învăţaţi la şcoală cum anume ar fi trebuie să facă aceste lucruri. De xemplu, Gheorghe Farcaş a fost coordonatorul pentru acest calculator, el a fost absolvent la Moscova, unde a fost şef de promoţie, avea o pregătire solidă. Sigur, a fost secondat de alţi colegi foarte talentaţi. Pe urmă, matematicienii care aveau un talent pentru a face informatică, Liviu Negrescu, de exemplu, era absolvent de matematică şi el a întocmit partea de soft, deci a întomit nişte biblioteci matematice pentru calculul unor funcţii elementare, sinus, cosinus, radical, logaritmi. O dată cu Liviu Negrescu, şi alţi matematicieni s-au specializat şi au învăţat arta de a programa calculatoarele. Nu erau învăţaţi la şcoală, asemenea lucruri nu se făceau, a trebui să înveţe ceve de la zero”, mai spune directorul Institutului de Clacul „Tiberiu Popoviciu” din Cluj.

Proiect de aproape 600.000 de dolari

În vremea respectivă, realizarea calculatorului DACIC 200 a costat o grămadă de bani. 3,5 milioane de lei, o sumă imensă, echivalentul, pentru perioada respectivă, a 580.000 de dolari.

„A treia categorie de oameni formaţi de la zero de către acest calculator sunt matematicienii specializaţi în analiză numerică. Una este o formulă matematică scrisă cu creionul pe hârtie şi alta este când formula sau algoritmul trebuie aplicat la calculator, fiindcă calculatorul nu funcţionează cum facem noi calculele, are trăsături specifice. Deci analiza numerică a fost, tot aşa, de la zero, pe probleme concrete, a fost învăţată de către specaialiştii matematicieni din Institutul de Calcul. Sunt deci trei categorii de oameni care au fost formaţi cu ajutorul acestui calculator, DACIC 1. Faptul că a fost un calculator atât de bun şi cu asemenea rezultatea făcut ca el să fie cunoscut în toată ţara şi ca urmare a prestigiului dobândit de Institutul de Clacul a venit o recunoaştere foarte importantă, faptul că de la Ministerul Agriculturii din Bucureşti s-a comandat construirea unui calculator şi mai puternic. Acesta a fost DACIC 200 şi a fost o recunoaştere foarte importantă pentru ceea ce s-a făcut la Cluj. Pentru acesta s-a făcut un calcul echivalent cât a costat, 580.000 de dolari, circa 3,5 milioane de lei”, menţionează Emil Cătinş.

FOTO: Institutul de Calcul Tiberiu Popoviciu