FOTO. Piaţa Mihai Viteazu în anii 1960. Piaţă veche de sute de ani

Una dintre cele mai importante pieţe ale Clujului este Piaţa Mihai Viteazu. În imagini, piaţa la începutul anilor 1960.

Piaţa Mihai Viteazu în anii 1960

Piaţă de produse agricole (denumită înaint de 1918 „Szechenyi ter”) se va contura în secolul al XVII-lea, ca apoi să se deschidă spre actuala str Rgele Ferdinand în sec XIX, când, la sfârşitul acestuia, ne va oferi imaginea ce o vom moşteni şi în prima jumătate a sc XX. În realitate nu vom benefica de o configuraţie clară. Cumva conturată spre vest, se va delimita la est (după demolarea clădirii „Muzeului ardelean”) cu zona de tarabe şi prăvălii parter, iar spre nord printr-un un front de locuințe cu partere comerciale. La începutul anilor ’60 se întocmeşte un plan de renovare urbană ce va avea ca scop amplasarea unui complex de locuinte (arh. Alexandru Nemes) cu cinematograf de 1000 de locuri (arh. Ioana Schipor, arh. Eugeniu Pănescu) ce va apărea în revista „Arhitectura” sub denumirea de „Complexul Republica”. În spatele acestui complex se va moderniza o stradă (azi 1.P Voineşti) ce va avea pe latura estică un lung bloc S+P+4.

Prin finalizarea complexului în 1963, fostul spațiu se împarte în două: scuarul din fata lamei curbe P+9 şi la circa 150 m de lamă, spre est, in cepea incinta în funcțiune a pieţei agro cu tarabele. În prim plan, de la stânga la dreapta: Scuarul „Cuza Voda” (azi ocupat); Blocul turn,,Cuza Voda”: Canalul Morilor (azi aco- perit), piața cu tarabe (ocupată de Hala agroalimentară, începând din 1984), fosta Baie comunală (clădirea cu acoperiş înalt de la marginea imaginii). In plan median: complexul rezidenţial,Re- publica” cu cinematograful în curte şi blocul lama-curbă spre vest.

In planul următor scuarul din fata lamei cu amenajarea din 1963. Scoarul va face obiectul unui proiect de amenajare (arh Virgil Salvanu jr) ce se va mate aliza la sfârşitul anului 1963 (agrementat cu pere de verdeata, banci şi o fântână) Demersurile din 1975 pentru amplasarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazu (sculptor Marius Ba stabilesc ca locație scuarul mai înainte amintit in acelaşi an se intocmeşte şi proiectul de subasment al statul și de reamenajare a squarului (arh Vasile Mitrea) pentru a răsponde intr-o mare masură doleanţelor sculptorului, dar şi problemelor spaţiului urban (circulaţia latura nordică, implcarea caracterului monumental/oficial cu cel de agrement de scurtă durată scara componentelor, axele

Privitor la aşa numitul soclu, în realitate o suită spaţială, sculptorul a preferat varianta care să ofere grandoare şi dominarea categorică a spaţiului, în timp ce a doua variantà preferată de arhitect, dorea aducerea lui Mihai Viteazu mai aproape oameni în privința amenajării s-a ajuns, nu uşor, la renuntarea la cele două şiruri cu 12 căpitani ai, de o parte și de alta a axei centrale. Dar nu s-a putut convinge Primăria de a se remunţa la fântana din spatele monumentului”, arată arhitectul Vasile Mitrea.

Piaţă veche de sute de ani

În sec al XVII-lea, zona de azi a Pieţei Mihai Viteazul era un teren viran neamenajat, la nord de fortificaţiile oraşului medieval. Este bine să amintim faptul că, în epoca medievală, din motive de strategie militară, realizarea construcţiilor în imediata apropiere a a zidurilor de apărare ale oraşului era interzisă. Poteenţialii atacatori s-ar fi putut apropia mai uşor de zidurile apărare printre eventualele clădiri de lângă cetate. Primele case din spaţiul de azi al pieţei s-au construit pe locurile şanţurilor de apărare ale cetăţii, de-a lungul Canalului Morii, la începutul secolului al <XIX-lea. Mai târziu, în zona de nord a pieţei s-au construit case de-a lungul Râului Someşul Mic, astfel că şi azi avem această configuraţie trapezoidală a Pieţei Mihai Viteazul. În a doua jumătate a secolului al XiX-lea, piaţa a fost locul unui târg de vite, pe locul unde este amplasată în prezent clădirea fostului masgazin Flip, lângă staţia de autobuze şi troleibuze”, arată istoricul clujean Vladimir Alxandru Bofgosavlievici.