FOTO. „Îs un COPIL mai NĂCĂJIT, câştig şi eu o bucată de PITĂ”. Ioani din Cătălina Clujului, culegătorul de ciuperci

Dacă ai drum prin pădurile de la Recea Cristur e puţin probabil să nu-l întâlneşti. De vreo 10 ani, cam zilnic, de vara până toamna, stă la marginea drumului care merge spre Sălaj, în pădure, şi-şi vinde ciupercile pe care le-a adunat de dimineaţă bună. E îngrijit, curăţel, n-ai zice că şi-a petrecut toată ziua hârjonindu-se cu copacii, cu tufişurile, dealurile şi văile pădurii.

Mulţam Domnului

I se spune Ioani, dar îl cheamă Ioan Boroş. E de loc de prin Sălaj, însă s-a „măritat”, cum îi place să glumească, în Cluj, în satul Cătălina. Trece zilnic dealul prin pădure, pe jos. Uneori mai vine cu copiii, cu nepoţii. Adună hribi şi-i vinde cu 7-10 lei kilogramul, după cum îs de mulţi şi după cum pică pe om. Se târguieşte.

„Mă cheamă Boroş Ioan, îs un copil mai năcăjit, amărât. Umblă şi el pe unde poate, la pădure, să facă şi el un ban. De vreo 10 ani tot vin aici, ca să câştig şi eu o bucată de pită. Nu pot să ma laud că-s mare şerif, când io-s sărac”, zice badea Ioani. Nu-s vorbe uşoare, dar faţa lui râde, mai ales cu ochii săi fără astâmpăr.

Şi iese un leu, de-o pălincă, o pâine?

„Pălincă, nu. Dar de-o mâncare… Mulţam Domnului. Îi bine aşe”, mai zice Ioani şi-şi face semnul crucii.

Hribi, gălbiori, iuţari, creasta cocoşului, piciorul căprioarei

Cel puţin după părul alb şi după brazdele de pe faţă ar părea de vreo 80 de ani. Dar n-are nici 70. Greutăţile…

„70 fără tri”, îşi explică vârsta, ca într-o ghicitoare.

Şi s-ar apuca de povestit. „Io de loc îs de la Fildu de Jos, judeţul Sălaj, dar m-am măritat, din păcate, la 24 de ani, în judeţul Cluj. Acum stau în comuna Panticeu, sat Cătălina”, mai zice Ioani, adăugându-şi, ca la primărie ori miliţie, şi numărul de casă. Cred că şi-ar fi zis şi seria de buletin şi CNP-ul, dacă nu-l opream.

Cunoaşte ca-n palmă pădurile din zonă, ştie toate tipurile de ciuperci şi şi-a învăţat şi copiii şi nepoţii.

„Astea-s hribe care se pot pune pe iarnă. Aici e creasta cocoşului, ăştia-s iuţari, gălbiori, piciorul căprioarei, oiţe”, îşi înşiră badea Ioani părţi din oferta sa de azi. Nu-l mai ţin de vorbă, că a şi oprit o maşină lângă ciupercile sale. Potenţiali cumpărători…

(MaAv)