FOTO. Arta MURALĂ în Cluj – o PROVOCARE? Un calcan stârnește internauții

Clujul, la fel ca multe alte orașe mari din România, a moștenit din comunism o sumedenie de pereți gri, unul mai neatrăgător decât altul. Acolo însă unde noi vedem un perete sec, unii dintre locuitorii urbei văd o „pânză” numai bună pentru a susține creațiile lor artistice. Arta murală clujeană este în stadiu embrionar încă. Cei care sunt obișnuiți să străbată la pas orașul au remarcat, probabil, picturile de pe str. Constanța ori de pe Calea Dorobanților.

Recent, acestora li s-a adăugat calcanul unui service auto situat pe str. Ialomiței. Opera a doi artiști clujeni, Kero Zen și Krom, pictura este una suprarealistă, având în vedere că personajele care apar sunt soții Ceaușescu, Michael Jackson, peștele de sticlă și mileul de pe televizor.

FOTO. Arta MURALĂ în Cluj – o PROVOCARE? Un calcan stârnește internauții

Fără a avea pretenția de a fi un critic de artă, activistul de mediu Adrian Dohotaru a făcut o recenzie pertinentă a picturii.

Arta murală: E făcut de Kero Zen și Krom, love it!

„România comunistă și capitalistă la judecata istoriei lui Făt Frumos Michael Jackson.

Una dintre cele mai demente picturi murale realizate în RO e în cartierul copilăriei mele, în Mărăști, pe peretele calcan al unei service auto, pe strada Ialomița.

E făcut de Kero Zen și Krom, love it! Deja gustul mic burjui al ardeleanului e epatat, dar tare negativ: ce e cu reprezentarea asta, nu înțeleg nimic, unde sunt zăpezile și funarii de altă dată.

România si-a plătit datoriile la FMI, Ceașcă si Elena reînvie ca să ajungă în capitalism, la concertul lui Michael Jackson. Mindfuck istoric, ironie ideologică, moartea tuturor teleologiilor.

Arta murală: Dar ce a vrut artistul să spună?

E greu de căutat un fir narativ coerent în nebunia asta, poate enerva și pe unul la dreapta si pe altul la stânga, in care se îmbină suprarealismul folcloric cu national-comunismul și capitalismul de început de anii 90 în care zici ca fiecare zi speranță era o Black Friday, de unde ultragierea năucită a clujeanului de rând.

Dar ce a vrut artistul să spună, de ce si-a bătut joc de noi?! Nu se cade așa ceva!

Într-un Cluj, oricât ar spune unii de spoiala festivalieră comercială, care îmbină f bine liberalismul globalizant al noii generații bunți bunți hiperindividualizate și conservatorismul lui Avram Iancu, crucilor de pe Cetatuie, blocului cu ceva gratii dedicat rezistentei anticomuniste de langa Parcul Central, de tipul ăsta de artă are nevoie și Clujul, deci fără voie de la stăpânire.

Kero, vreau una cu Clujul, că tot vorbeam ce se întâmplă cu orașul ăsta din ce in ce mai poluat și scump”, scrie pe Facebook activistul de mediu Adrian Dohotaru.

„Ca „e greu de cautat un fir narativ in toata nebunia asta” mi se pare partea cea mai frumoasa: fiecare vede ce e pregatit(a) sa vada (opera aperta or bust!). Hai sa ne jucam de-a firul narativ! Incep eu, scrieti si voi ce vedeti. Porumbeii (vestitori ai victoriei socialismului) sunt ciori; ceausescu e imbracat (appropriately, as spune) ca zelea codreanu; chimista are la gat un belereg (singularul lui belerege?); Michael Jackson le arata celor doi ceva cu mana dreapta, altceva decat cu mana stanga.

Arta murală: Nu sunt genul care să-mi explic arta

Partea mea favorita (multumesc Adrian Dohotaru pentru close-ups) e juxtapunerea platii datoriilor catre FMI cu eticheta „nothing is free” in capitalism. Te forteaza sa te gandesti: doar in capitalism nothing is free? (hint: datoriile platite de ceausescu nu au fost facute de regimul burghezo-mosieresc). E drept ca pentru unii lucrurile pareau sa vina mai lesne in socialism (un apartament, o promovare, o excursie in strainatate, ec.), dar ce a trebuit sa faca pentru asta? Tal! (pronunta tzal, cauta cuvantul in Caragiale). Macar Robert Johnson a invatat sa cante la chitara”, a comentat un clujean.

Contactat de Cluj24, Kero Zen a spus: „Nu sunt genul care să-mi explic arta…Fiecare înțelege ce poate. Asta e și farmecul artei până la urmă. Să reflecte ce avem în interior, de la traume la bucurii… Din comentariile oamenilor se poate vedea asta foarte clar. Nu sunt critic de artă, să-mi dau cu părerea. Și eu încerc să înțeleg arta mea. Uneori, după ani de zile, realizez de fapt ce mesaj transmite… Chiar dacă la început aveam o altă perspectivă de înțelegere”.

Foto: Facebook Adrian Dohotaru